Sanctiune disciplinara

 

Practica judecatoreasca si literatura de specialitate au statuat in mod constant ca stabilirea interesului real al copilului trebuie sa aiba loc luandu-se  in considerare nu numai situatia materiala si locativa,  ci in special climatul moral si familial.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 1192 din 27 martie 2012.  

 

Prin decizia civila nr.1192 din 27.03.2012 Curtea de Apel Ploiesti a respins ca nefondat recursul declarat de parata SC MSR SRL impotriva sentintei civile nr.2368 din 21.11.2011 pronuntata de Tribunalul Dambovita, in contradictoriu cu intimatul-reclamant SN.

La pronuntarea solutiei, instanta de control judiciar a retinut urmatoarea situatie de fapt:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr.7008/120/2011, contestatorul SN in contradictoriu cu intimata SC MSR SRL a contestat decizia nr.79/03.10.2011 prin care a fost sanctionat disciplinar.

In motivarea cererii, contestatorul a aratat ca a fost sanctionat pe baza unor acuzatii nesincere, formulate de inginerul tehnolog VI; ca dovada nevinovatiei rezulta din referatul incheiat de acesta si ultimele rapoarte de productie intocmite in timpul activitatii.

Contestatorul a mentionat ca sanctiunea aplicata are ca efect neacordarea unor drepturi salariale.

Intimata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii, motivand ca prin sesizarea intocmita de inginerul tehnolog al punctului de lucru – VI, s-a mentionat ca salariatul SN a avut iesiri nervoase fata de sefii ierarhici si colegi, ca a adus critici neintemeiate asupra proceselor tehnologice si conditiilor de lucru, incalcand atributiile din fisa postului referitoare la colaborarea cu tehnologul sectiei, executarea comenzilor in timpii stabiliti de tehnolog, indeplinirea sarcinilor de serviciu trasate de seful de sectie, la data abaterii, VI.

Intimata a mai sustinut ca faptele savarsite justifica aplicarea sanctiunii cu avertisment, ca contestatorul a refuzat sa primeasca decizia de sanctionare, ca aplicarea sanctiunii nu are efecte fata de drepturile salariale acordate integral in luna septembrie 2011.

Tribunalul Dambovita, prin sentinta civila nr.2368 din 21.11.2011, a admis contestatia si a anulat decizia nr.79/03.10.2011 emisa de intimata.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin decizia nr. 79/03.10.2011 emisa de intimata, in temeiul disp. art. 247, 248 alin.1 lit a) art.250 si urmatoarele din Codul muncii, s-a dispus sanctionarea contestatorului cu avertisment scris, retinandu-se ca a incalcat obligatiile stabilite prin contractul individual de munca, de a respecta disciplina muncii, precum si cele stabilite prin fisa postului, de a colabora cu tehnologul sectiei pentru stabilirea corecta a produselor fasonate, precum si raporturile de subordonare fata de seful de schimb, stabilite prin fisa postului, cu consecinta crearii unui climat destabilizator la locul de munca.

Conform dispozitiilor art. 247 (2) din Codul muncii abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici. Prin urmare, una din conditiile esentiale ale abaterii disciplinare este vinovatia salariatului.

La aplicarea sanctiunii disciplinare s-a avut in vedere sesizarea intocmita de VI la data de 28.09.2011, prin care a mentionat ca contestatorul prezinta „probleme serioase de comportare si disciplina la locul de munca”, avand „intotdeauna obiectii asupra programului de lucru si a modului de lucru, verbal, cat si in scris, in rapoartele operatorilor”, ca „are iesiri nervoase de fata cu personalul de conducere”.

Sesizarea se refera la aspecte generale ale comportarii contestatorului la locul de munca, fara a se arata in concret personalul de conducere fata de care a avut iesiri nervoase.

Fata de imprejurarea ca se arata in concret doar abaterea de obiectii asupra programului de lucru si a modului de lucru, instanta a verificat daca mentiunile consemnate in scris in raportul de productie din 27.09.2011 constituie abatere disciplinara.

Contestatorul a sesizat prin raportul de productie aspecte care conduc la diminuarea productivitatii datorita modului de organizare a timpului de lucru, uneltelor si materialelor neperformante in procesul de productie, in scopul indeplinirii sarcinilor de serviciu privind optimizarea activitatii la locul de munca, asa cum se prevede in fisa postului (punctul c - atributii sarcini generale, primul subpunct). Instanta de fond a constatat ca observatia respectiva, chiar subiectiva, adresata verbal sau scris sefilor ierarhici nu poate constitui abatere disciplinara datorita lipsei vinovatiei. Mai mult, chiar formularul (Raport de productie), prin rubrica „observatii” obliga pe operator sa consemneze aspectele care tin de optimizarea procesului de productie.

Tinand cont de cele aratate, precum si de faptul ca in decizie nu sunt aratat in concret faptele prin care s-au incalcat raporturile de subordonare si de colaborare, in raport de dispozitiile art. 266 din Codul muncii, republicat, tribunalul a admis contestatia si a anulat decizia de sanctionare.

Impotriva sentintei in termen legal a declarat recurs parata, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand in esenta ca instanta a apreciat gresit ca la aplicarea sanctiunii disciplinare a fost avuta in vedere doar sesizarea nr.639/28.09.2011 cand, in realitate, recurenta a solicitat si un referat din partea sefului ierarhic, cel mai in masura sa faca o apreciere asupra celor intamplate,referat pe care instanta de fond nu l-a avut in vedere, ca instanta a apreciat gresit ca decizi de sanctionare nu arata in concret faptele care constituie incalcarea obligatiilor prevazute in contractul individual de munca, cand, in fapt s-a aratat ca obligatia prevazuta in contractul individual de munca incalcata de intimatul contestator este aceea de a respecta disciplina muncii, si ca oricum nu se putea retine in cuprinsul deciziei de sanctionate cuvintele injurioase folosite de contestator.

S-a mai sustinut ca in ce priveste nerespectarea obligatiilor inscrise in fisa postului angajatului, instanta a interpretat gresit sustinerile contestatorului, ca in fapt angajatul incearca sa justifice modul defectuos in care-si desfasoara activitatea si intarzierile inregistrate in procesul de productie, ca operatorul trebuie sa respecte timpii de productie stabiliti de tehnolog si sa colaboreze cu acesta conform ordinii de prioritati stabilite de sefii ierarhici, in speta de numitul VI cel care a intocmit sesizarea si care are dreptul sa schimbe ordinea de executare a unei comenzi cu alta ori de cate ori apreciaza ca aceasta se impune.

Examinand hotararea atacata, in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale aplicate in cauza,  Curtea retine ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Prin decizia nr.79/3 octombrie 2011 emisa de recurenta s-a aplicat contestatorului intimat sanctiunea disciplinara a avertismentului scris, retinandu-se ca acesta a incalcat obligatiile stabilite prin contractul individual de munca de a respecta disciplina muncii si cele stabilite prin fisa postului de a colabora cu tehnologul sectiei pentru stabilirea corecta a realizarii produselor fasonate, precum si raporturile de subordonare fata de seful de schimb stabilite prin fisa postului, cu consecinta crearii unui climat destabilizator la locul de munca.

La aplicarea acestei sanctiuni, recurenta a avut in vedere sesizarea intocmita de VI la 28 septembrie 2011 in care acesta aratat ca intimatul prezinta serioase probleme de comportare si disciplina la locul de munca, avand obiectii asupra programului de lucru si a modului de lucru, verbal si in scris in rapoartele operatorilor si ca are iesiri nervoase de fata cu personalul de conducere.

De asemenea, recurenta a avut in vedere atunci cand a emis decizia de sanctionare si referatul intocmit de  CB, aflat la fila 16 dosar fond.

In raport de aceste documente pe care societatea recurenta le-a avut in vedere atunci cand a aplicat sanctiunea disciplinara si care au fost depuse la dosar, instanta de fond in mod corect a apreciat ca sesizarea susmentionata se refera la aspecte generale ale comportamentului contestatorului intimat la locul de  munca.

Este neintemeiata sustinerea recurentei in sensul ca instanta de fond a ignorat referatul intocmit de CB, pentru ca si in acest referat se reiau la modul general aspecte legate de comportamentul contestatorului intimat la locul de munca, fara a se face descrierea in concret a acestui comportament.

Decizia de sanctionare, la randul ei, retine ca abateri disciplinare savarsite de intimat, aspecte generale ale comportamentului acestuia fara referiri concrete nici la conduita intimatului si nici la persoanele fata de care acesta ar fi avut un comportament necorespunzator.

In acest mod s-au incalcat de catre recurenta disp. art. 247(2) din Codul Muncii in conformitate cu care abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si consta intr-o actiunea sau inactiune savarsita cu vinovatie de salariat prin care acesta incalca normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Mai mult decat atat, in mod corect a retinut instanta de fond ca intimatul a sesizat scris prin raport aspecte care duc la diminuarea productivitatii datorita, in esenta modului de organizare a timpului de lucru, uneltelor neperformante utilizate in procesul de productie.

Asa fiind, criticile recurentei referitoare la faptul ca in mod gresit instanta a considerat ca nu se poate retine in sarcina intimatului savarsirea vreunei abateri disciplinare sunt neintemeiate, astfel ca si recursul de fata fiind neintemeiat, recursul a fost respins ca atare fata de disp. art. 312 pct.1 Cod pr.civila, in cauza nefiind incidente motivele de casare sau de modificare a hotararii prev. de art. 304 Cod pr.civila.

 

(Judecator Eliza Marin)