Salariul de baza, Legalitatea stabilirii lui pentru fiecare clasa de salarizare, prin contractul colectiv  

• Codul muncii: art. 164
• Hotararea Guvernului nr. 1225/2011: art. 1

Hotararea Guvernului nr. 1225/2011 stabileste salariul de baza minim brut pe tara, garantat in plata pe anul 2012, la nivelul sumei de 700 lei.

Potrivit art. 164 din Codul muncii, salariatii nu pot primi, pentru munca prestata, cu titlul de salariu, o suma mai mica decat cea prevazuta in hotararea de guvern, care se emite anual, cu privire la cuantumul salariului de baza minim brut pe tara.

Prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate, se pot stabili salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare prin inmultirea coeficientului de ierarhizare corespunzator cuantumului salariului de baza brut prevazut pentru clasa 1 de salarizare, in conditiile in care coeficientul 1 de ierahizare este reglementat pentru clasa 1 de salarizare. Salariile de baza brute astfel calculate sunt legale atata timp cat nu se situeaza sub salariul de baza minim brut pe tara pentru anul respectiv.

Singurul efect al Hotararii Guvernului nr. 1225/2011 cu privire la grila de salarizare, astfel reglementata, poate privi salariul corespunzator clasei 1 de salarizare, intrucat doar salariatii incadrati in aceasta clasa de salarizare, careia ii corespunde un salariu mai mic decat cel minim brut pe tara, trebuie sa beneficieze de salariul minim garantat.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,

decizia civila nr. 1129 din 3 decembrie 2014, C.P.

Prin sentinta civila nr. 1627/19.06.2014, pronuntata in dosarul nr. 1355/30/2014, Tribunalul Timis a respins exceptia autoritatii de lucru judecat a sentintei civile nr. 705/2014, pronuntata in dosarul nr. 7048/108/2013 al Tribunalului Arad, precum si exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.

Totodata, a respins actiunea formulata de reclamantii: N.C., C.A., O.C. S., P. L.D., P.S., S.D., S.A., R.O., S.A.E., P.I., M.V., C.A.S., I.A.P., M.V.E., C.V., B.P., P.F.I.,

S.A.S., V.S.I., U.C., C.A.R., T.C., F.L., T.E., R.C., V.O., B.C.C., R.I.T., G.H. T.A.,

1. M., M.D., G.M., N.G., T.M., P.C., Z.D., B.A., S.N., B.V., A.F., C.D., A.F.I., V.I., C.P.,

S.G., S.C., B.M.L., CD. N., C.O., T.S.R., G.S., L.D.S., R.S., A.M., S.L.M., B.I.,

M. B.M., C.G., N.D.S., B.A., T.C., C.A.V., S.N., D.D.I., N.F.O., I.E., I.S., T.C.l., P.A.T., C.D.P., P.C.N., P.D.I., H.I., P T C., L.D., T.R., P.C.G., B.M., N.A., Z.V., G.I., T.C.N.,

1. L.E., M.R., F.F., B.O., S.A., C.V., N.V., R.E.A., L.N., J.G.D., M.O.C., M.G., P.S.F., D.A.T., T.G.C., T.G.G., L.V.L., H.A., G.D., S.C., A.R., T.M., O.M., P.M., B.G.,

J. N., A.F., T.M., N.M., P.S., C.V., G.E., P.T., N.V., B.F.R., D.P., C.C., R.R. S., T.I., C.V., M.I., A.V.C., S.E.S., P.D., V.I., H.D., P.P., D.R.G., C.I., M.N., V.I., P.M., O.V.,

N. I.F., C.C.G., B.I., I.M.P., D.A.D., C.N., G.T., V.I., D.I., M.I., Vi.I., S.P., S.I., T.N.C., N.F. si C.A., reprezentati prin Sindicatul Feroviar Glasul Rotilor de Tren, in contradictoriu cu parata Compania Nationala CFR SA Bucuresti, fara a acorda cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, in esenta, ca exceptia autoritatii de lucru judecat privind pe reclamantii J.V., P.I., S.C. si T. G. este neintemeiata, intrucat nu exista tripla identitate de parti, obiect si cauza, prevazuta de art. 431 din Codul de procedura civila, in conditiile in care actiunea solutionata prin sentinta civila nr. 705/2014, pronuntata in dosarul nr. 7048/108/2013 al Tribunalului Arad, a fost intemeiata pe prevederile art. 41 alin. (3) din contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi, iar actiunea pendinte are ca temei juridic Hotararea Guvernului nr. 1225/2011.

In privinta exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de catre parata, tribunalul a constatat ca, potrivit art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, cererile avand ca obiect neexecutarea contractului colectiv de munca sau a unor clauze a acestuia se prescriu in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune. Insa, in speta, nu sunt aplicabile aceste prevederi legale, intrucat drepturile ce fac obiectul litigiului sunt drepturi salariale care intra sub incidenta dispozitiilor art. 268 alin. (1) lit.

100. din Codul muncii coroborate cu cele ale art. 171 alin. (1) din Codul muncii, conform carora termenul de prescriptie este de trei ani de la data nasterii dreptului la actiune.

Astfel, raportat la data formularii actiunii si la pretentiile solicitate, s-a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.

Cu privire la fondul cauzei, prima instanta a retinut ca, in anul 2012, reclamantii au prestat munca in cadrul paratei Compania Nationala de Cai Ferate „CFR” SA, fiind angajati cu contracte individuale de munca pe perioada nedeterminata.

Reclamantii solicita obligarea paratei la plata, pentru anul 2012, a diferentei dintre drepturile salariale rezultate din aplicarea coeficientilor de ierarhizare pornind de la salariul minim pe economie de 700 lei, stabilit prin Hotararea Guvernului nr. 1225/2011, si drepturile salariale efectiv platite, prevazute in Anexa 1 la contractul colectiv de munca nr. 116/23.04.2012, de 600 lei, precum si la virarea contributiei aferente pensiei pentru fiecare salariat, raportat la aceasta diferenta.

Incepand cu data de 01.01.2012, in calitate de angajati, reclamantii au beneficiat de un salariu de incadrare corespunzator clasei de salarizare avute, calculat prin luarea in considerare a salariului de baza minim brut de 600 lei, corespunzator clasei 1 de salarizare, cu aplicarea coeficientului de ierarhizare prevazut in Anexa 1 la contractul colectiv de munca nr. 116/23.04.2012, incheiat la nivelul paratei.

Conform art. 128 din Legea nr. 62/2011, contractele colective de munca care pot fi incheiate sunt cele la nivel de unitate, la nivel de grupuri de unitati si la nivel de sectoare de activitate.

Potrivit art. 229 din Codul muncii, contractele colective de munca incheiate cu respectarea conditiilor legale constituie legea partilor.

In art. 41 alin. (3) lit. a) din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, s-a prevazut ca: „salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adica 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fara alte sporuri, adaosuri ori indemnizatii incluse in acesta”.

Insa, pentru perioada 01.01.2011 - 31.12.2013, prevederile contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, inregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse sub nr. 722/03/24.01.2008, si-au incetat valabilitatea, astfel cum rezulta din actul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale nr. 171/DDS/21.03.2011, ca urmare a denuntarii acestuia. La fel, prevederile contractului colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar au incetat la data de 28.12.2010.

Prin urmare, pentru anul 2012, nu mai este aplicabil contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati sau contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi, ci contractul colectiv de munca la nivel de unitate.

In conformitate cu Anexa 1 la contractul colectiv de munca nr. 116/23.04.2012, nivelul clasei 1 de salarizare a fost stabilit la valoarea de 600 de lei brut.

La negocierea contractului colectiv de munca pe unitate si la stabilirea acestei valori de referinta, partile au fost de acord, intrucat au semnat acest contract colectiv de munca, iar dupa semnarea acestuia, nu a fost promovata o actiune in instanta pentru modificarea acestei clauze contractuale pe motiv ca nu este respectat salariul minim pe economie prevazut de Hotararea Guvernului nr. 1225/2011.

Astfel, vazand si prevederile art. 160 din Codul muncii, instanta de fond a constatat ca acest contract colectiv de munca pe unitate este legea partilor si trebuie respectat atat de catre ambele parti semnatare, cat si de catre instantele judecatoresti, care nu pot sa modifice sau sa anuleze clauzele contractuale, fara a fi sesizate in acest sens, si nici sa ignore dispozitiile contractului colectiv de munca prin aplicarea altor dispozitii, aleatorii, si care nu au fost negociate de parti.

Drepturile si obligatiile privind salarizarea sunt cele prevazute in contractele colective de munca, in contractele individuale de munca si in lege, asa cum se prevede la art. 37 si art. 39 din Codul muncii, iar nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de munca aplicabile, conform art. 162 din Codul muncii.

Articolul 1 din Hotararea Guvernului nr. 1225/2011 prevede ca, incepand cu data de 1 ianuarie 2012, salariul de baza minim brut pe tara, garantat in plata, se stabileste la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore in medie pe luna in anul 2012, reprezentand 4,13 lei/ora.

Hotararea Guvernului nr. 1225/2011, invocata de reclamanti, stabileste salariul de baza minim brut pe tara si nu prevede obligatia unuia sau unor angajatori de a aplica coeficientii de ierarhizare in functie de acest salariu de baza. Drepturile salariale trebuie sa fie, asa cum s-a aratat mai sus, rezultatul negocierii si sa fie cuprinse in contractele colective de munca aplicabile

Asadar, pentru perioada 01.01.2012-31.12.2012, Hotararea Guvernului nr. 1225/2011 nu poate constitui temeiul obligarii paratei la plata diferentelor salariale solicitate.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii: N.C., C.A., O.C. S., P. L.D., P.S., S.D., S.A., R.O., S.A.E., P.I., M.V., C.A.S., I.A.P., M.V.E., C.V., B.P., P.F.I., S.A.S., V.S.I., U.C., C.A.R., T.C., F.L., T.E., R.C., V.O., B.C.C., R.I.T., G.H. T.A., I.M., M.D., G.M., N.G., T.M., P.C., Z.D., B.A., S.N., B.V., A.F., C.D., A.F.I., V.I., C.P., S.G., S.C., B.M.L., C D. N., C.O., T.S.R., G.S., L.D.S., R.S., A.M., S.L.M., B.I., M.B.M., C.G., N.D.S., B.A., T.C., C.A.V., S.N., D.D.I., N.F.O., I.E., I.S., T.C.l, P.A.T., C.D.P., P.C.N., P.D.I., H.I., P T C., L.D., T.R., P.C.G., B.M., N.A., Z.V., G.I., T.C.N.,

1. L.E., M.R., F.F., B.O., S.A., C.V., N.V., R.E.A., L.N., J.G.D., M.O.C., M.G., P.S.F., D.A.T., T.G.C., T.G.G., L.V.L., H.A., G.D., S.C., A.R., T.M., O.M., P.M., B.G.,

J.N., A.F., T.M., N.M., P.S., C.V., G.E., P.T., N.V., B.F.R., D.P., C.C., R.R. S., T.I., C.V., M.I., A.V.C., S.E.S., P.D., V.I., H.D., P.P., D.R.G., C.I., M.N., V.I., P.M., O.V.,

N.I.F., C.C.G., B.I., I.M.P., D.A.D., C.N., G.T., V.I., D.I., M.I., Vi.I., S.P., S.I., T.N.C., N.F. si C.A., reprezentati prin Sindicatul Feroviar Glasul Rotilor de Tren, prin care au solicitat admiterea apelului si schimbarea sentintei atacate, in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii de apel, se arata, in esenta, ca hotararea atacata este gresita si a fost data in contra dispozitiilor legale aplicabile, invocate atat in actiunea introductiva, cat si in cuprinsul apelului.

Conform art. 164 din Codul muncii, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, corespunzator programului normal de munca, se stabileste prin hotarare de guvern.

In cadrul negocierilor pentru contractul colectiv de munca nu se negociaza salariile corespunzatoare fiecarei functii, ci salariul de baza minim corespunzator clasei I de salarizare, care nu trebuie sa fie mai mic decat salariul minim brut pe tara.

La incheierea contractului colectiv de munca la nivel de unitate, angajatorul si reprezentantii sindicatelor au obligatia de a respecta dispozitiile legale, respectiv prevederile art. 164 alin. (2) si alin. (3) din Codul muncii, potrivit carora angajatorul nu poate negocia salarii de baza, prin contractul individual de munca, sub salariul de baza minim brut pe tara, fiind obligat sa garanteze in plata un salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara.

Prin reglementarea acestor dispozitii, legiuitorul nu a negat dreptul partilor vizate de a negocia clauza privind salariul minim brut a carui garantare este impusa angajatorului prin lege, intrucat, conform art. 1 al aceluiasi articol, „salariul de baza minim brut pe tara se stabileste prin hotarare a guvernului dupa consultarea sindicatelor si a patronatelor”.

Salariul minim stabilit la nivel national isi are temeiul in Hotararea Guvernului nr. 1225/2011.

Or, stabilirea cuantumului salariului minim brut garantat in plata prin Hotararea Guvernului nr. 1225/2011, cu respectarea conditiilor de consultare a sindicatelor si a patronatelor, se impune si paratei, in calitate de angajator, care este obligata sa asigure acordarea salariului minim brut garantat in plata, astfel stabilit.

Contractele colective de munca incheiate la nivel de unitati sau alte structuri salariale nu pot cuprinde drepturi salariale sub valoarea stabilita la nivel unitar, ce reprezinta salariul minim pe economie.

Instanta de fond apreciaza ca atat timp cat angajatii nu au contestat valoarea minima de 600 de lei ca fiind nelegal convenita, fiind sub nivelul minim al salariului minim pe economie, contractul colectiv de munca isi produce efectele si e valabil.

Or, acest rationament este total gresit.

Orice prevedere contrara Hotararii Guvernului nr. 1225/2011 nu poate produce efecte juridice.

Astfel, neaplicarea Hotararii Guvernului nr. 1225/2011 reprezinta o culpa in sarcina angajatorului, care nu a respectat aceasta lege aplicabila raportului de munca cu angajatii, creand un prejudiciu in patrimoniul angajatilor, pe care e obligat sa il acopere, conform art. 235 din Codul muncii.

Anexa 1 la contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate a stabilit clasa I de salarizare la nivel de 600 de lei brut. Fata de dispozitiile legale referitoare la caracterul minimal al drepturilor, parata era obligata la respectarea clasei I de salarizare la nivelul salariului de baza minim brut prevazut de Hotararea Guvernului nr. 1225/2011, respectiv de 700 lei.

Parata nu a platit reclamantilor drepturile salariale calculate in raport de salariul de baza minim brut de 700 de lei, prevazut de Hotararea Guvernului nr. 1225/2011, pentru anul 2012, incalcand prevederile art. 40 alin. (2) lit. c) coroborate cu prevederile art. 229 alin. (4) din Codul muncii.

Astfel, prevederile contractului colectiv de munca la nivel de unitate, contrare dispozitiilor art. 164 din Codul muncii, sunt nule si nu produc efecte juridice, iar angajatii nu aveau interesul de a mai promova o actiune in anularea clauzei nelegale, fiind indreptatiti sa formuleze o actiune in plata diferentelor salariale cuvenite.

In acest sens, se invoca si practica instantelor din tara, care, in analiza raporturilor contractuale dintre parata si angajatii acesteia, au apreciat ca intemeiate solicitarile formulate si au dispus obligarea companiei la plata acestor drepturi salariale.

Acordarea drepturilor salariatilor este obligatorie atat daca aceste drepturi izvorasc din dispozitii legale, cat si din prevederile cuprinse in contractele colective de munca incheiate la diferitele niveluri sau in contractele individuale de munca.

In privinta drepturilor ce decurg din lege, in temeiul art. 164 alin. (3) teza I din Codul muncii republicat, angajatorul este obligat sa garanteze in plata un salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara. In Monitorul Oficial al Romaniei nr. 922/27 decembrie 2011, a fost publicata Hotararea Guvernului nr. 1225/2011 pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata.

Astfel, incepand cu data de 1 ianuarie 2012, salariul minim brut pe tara garantat in plata se stabileste la 700 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 169,333 ore in medie pe luna in anul 2012, reprezentand 4,13 lei/ora.

Instanta nu a avut in vedere aceste dispozitii legale si nici prevederile art. 40 alin. (1) din contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2011-2014, salariul de baza minim brut pe tara fiind de 700 lei, aspect care este in acord si cu dispozitiile Hotararii Guvernului nr. 1225/2011.

Conform art. 241 din Codul muncii, clauzele contractelor colective de munca la nivel national produc efecte pentru toti salariatii incadrati in toate unitatile din tara. Astfel, asa-zisa lipsa a unui contract colectiv de munca la nivel de unitate nu afecteaza drepturile castigate de salariati prin lege sau prin contractul colectiv de munca la nivel national.

Parata a acordat salariul brut de 600 lei, sub salariul minim brut stabilit de dispozitiile legale in vigoare: Hotararea Guvernului nr. 1225/2011 si contrar dispozitiilor contractului colectiv de munca la nivel national, astfel incat actiunea este intemeiata.

Contrar celor retinute de catre prima instanta privind incetarea efectelor contractului colectiv de munca pe anii 2008-2010, inregistrat sub nr. 722/2008, acesta nu a incetat la data de 31.12.2010, ci s-a prelungit, conform dispozitiilor art. 4 din contractul colectiv de munca.

Asadar, pentru anul 2011, contractul colectiv de munca nr. 722/2008 si-a prelungit valabilitatea, iar odata cu incheierea noului contract colectiv de munca pe anii 20122014, inregistrat sub nr. 116/2012, drepturile salariatilor urmau a fi avute in vedere in corelatie cu legislatia in vigoare privind salariul minim brut, astfel cum este prevazut de Hotararea Guvernului nr. 1225/2011.

La nivelul tarii, astfel de actiuni au fost admise, astfel incat la o situatie de drept similara, solutia nu poate fi decat aceeasi, sens in care se invoca si dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care au reglementat aceasta chestiune de drept.

In drept, se invoca dispozitiile art. 466 si urmatoarele Codul de procedura civila.

Pentru parata-intimata CNCF CFR Bucuresti, Sucursala Regionala CF Timisoara a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Examinand apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate in cauza si a dispozitiilor legale aplicabile in materie, Curtea a constatat ca este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Hotararea Guvernului nr. 1225/2011, invocata ca temei de drept pentru admiterea pretentiilor aferente anului 2012 cu privire la salariul de baza cuvenit reclamantilor, stabileste salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata pe anul 2012, la nivelul sumei de 700 lei.

Institutia salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata este reglementata prin dispozitiile art. 164 din Codul muncii. Potrivit art. 164 alin. (1) din Codul muncii, valoarea acestuia, corespunzator unui program normal de munca, se stabileste prin hotarare a guvernului, dupa consultarea sindicatelor si a patronatelor. In conformitate cu dispozitiile art. 164 alin. (2) si alin. (3) din Codul muncii, angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza, prin contractul individual de munca, sub salariul de baza minim brut orar pe tara, fiind obligat sa garanteze in plata un salariu brut lunar cel putin egal cu salariul de baza minim brut pe tara.

Prin urmare, salariatii nu pot primi, pentru munca prestata, cu titlu de salariu, o suma mai mica decat cea prevazuta in hotararea de guvern care se emite anual cu privire la cuantumul salariului de baza minim brut pe tara.

Articolul 7 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2012-2013, pe care si-au intemeiat actiunea reclamantii, prevede ca „salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare se stabilesc in functie de coeficientii de ierarhizare si de formula de calcul din Anexa nr. 1” la acest contract colectiv de munca. Astfel, coeficienti de ierarhizare aratati in Anexa nr.1 la contractul colectiv de munca, pe baza carora se stabileste salariul brut al fiecarui salariat al unitatii, nu se raporteaza la salariul de baza minim brut pe tara, ci la salariul de baza brut corespunzator clasei 1 de salarizare. Conform Anexei 1 la contractul colectiv de munca la nivel de unitate, clasei de salarizare 1 ii corespunde un coeficient de ierarhizare 1 si un salariu de baza brut de 600 lei.

Anexa 1 cuprinde 46 clase de salarizare. Fiecarei clase de salarizare ii corespunde un coeficient de ierarhizare, iar salariul de baza se stabileste pentru fiecare clasa prin inmultirea salariului de baza brut aferent clasei 1 de salarizare cu coeficientul de ierarhizare al clasei respective.

Salariile de baza brute astfel calculate sunt legale atata timp cat nu se situeaza sub salariul de baza minim brut pe tara pentru anul 2012, reglementat prin Hotararea Guvernului nr. 1225/2011, in sensul ca nu sunt mai mici de 700 lei.

Singurul efect al Hotararii Guvernului nr. 1225/2011 cu privire la grila de salarizare a paratei poate fi cu privire la salariul corespunzator clasei 1 de salarizare, intrucat doar salariatii incadrati in aceasta clasa de salarizare, careia ii corespunde un salariu mai mic decat cel minim brut pe tara, trebuiau sa beneficieze de salariul minim garantat. O astfel de interpretare nu conduce la o discriminare a celorlalti salariati, care au salariile mai mari decat salariul de baza minim brut pe tara pentru anul 2012, si nici la ineficienta criteriilor de salarizare, dat fiind ca ele se pastreaza pentru acestia fara vreo modificare, nefiind incalcate principiul nediscriminarii si al egalitatii de tratament, prevederile art. 11, ale art. 38, ale art. 40 alin. (2) lit. c), ale art. 170, ale art. 236 alin. (4) din Codul muncii ori dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel de unitate.

Reclamantii nu au sustinut si nu au dovedit ca ar fi primit un salariu brut lunar mai mic de 700 lei, pentru ca actiunea lor sa fie admisibila pentru pretentiile aferente anului 2012, potrivit art.164 coroborat cu art. 40 alin. (2) din Codul muncii.

Articolul 41 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 - 2010 a stabilit un salariu de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi de 700 lei, incepand cu 1 ianuarie 2008, si ca la acesta trebuiau aplicati coeficientii minimi de ierarhizare. In speta, insa nu sunt incidente prevederile acestui contract colectiv, dat fiind ca si-a incetat valabilitatea la data de 31.12.2010, conform art. 4 alin. (1) si alin. (2) din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi, inregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale sub nr. 722/24.01.2008, si adreselor nr. 140/DSS/08.03.2011 si nr. 141/DSS/10.03.2011, emise de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, astfel incat nu exista identitate intre situatiile juridice create de efectele contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi, pe de o parte, si cele create de Hotararea Guvernului nr. 1225/2011, care reglementeaza salariul de baza minim brut garantat.

Jurisprudenta nu constituie izvor de drept, iar clauzele unui contractul colectiv de munca trebuie interpretate, in fiecare cauza, in functie de formularea lor si de regulile de interpretare a contractelor. Practica judiciara invocata de catre reclamanti, nu poate fi valorificata in cauza, deoarece nu s-a probat ca reprezinta o jurisprudenta majoritara a instantelor nationale, pentru a se putea aprecia ca s-ar constitui intr-o baza legala a dreptului pretins de reclamanti, a carui recunoastere s-ar impune eventual prin aplicarea directa a art. 1 din Primul Protocol Aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului (in acest sens a se vedea Cauza Beian contra Romaniei).

Avand in vedere considerentele expuse anterior, Curtea a constatat ca sentinta atacata este legala si temeinica, fiind intemeiata pe argumente juridice coerente, astfel incat, in temeiul art. 480 alin. (1) din Codul de procedura civila, a respins apelul reclamantilor ca nefondat.