Revizuire Contrarietate de hotarari pronuntate in materie necontencioasa

- Codul de procedura civila din 1865: art. 322 pct. 7, art. 337

Potrivit art. 337 din Codul de procedura civila din 1865, incheierile pronuntate in materie necontencioasa „nu au puterea lucrului judecat”.

Prin urmare, neoperand principiul puterii de lucru judecat, in scopul caruia a fost instituit cazul de revizuire prevazut de art. 322 pct. 7 C. pr. civ., o cerere de revizuire a unei hotarari pronuntate in materie necontencioasa este neintemeiata.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila, Decizia civila nr. 108 din 29 ianuarie 2014, G.O.

Prin Sentinta civila nr. 1932/PI din 9 iulie 2013, pronuntata in dosarul nr. 8102/325/2013, Tribunalul Timis a respins ca inadmisibila cererea de revizuire formulata de revizuentii J.I. si Comisia Locala de Fond Funciar Giroc impotriva Sentintei civile nr. 4533/24.02.2011, pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr. 1703/325/2009, si Sentintei civile nr. 11352/25.04.2012, pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr. 16911/325/2

0

11, in contradictoriu cu intimatul C.V.

Pentru a hotari astfel, Tribunalul a avut in vedere considerentele de mai jos.

Cu privire la exceptia tardivitatii invocata de intimat, Tribunalul a retinut ca in dosarul nr. 16911/325/2011 revizuentii nu au fost parte in proces, iar hotararea nu le- a fost comunicata, astfel ca devin aplicabile dispozitiile art. 26 din Legea nr. 7/1996.

Avand in vedere ca inscrierea dreptului de proprietate al intimatului a avut loc la data de 10.07.2012, se considera ca termenul de 30 de zile curge de la aceasta data si nu de la data de la care revizuentii au avut cunostinta de inscrierea dreptului de proprietate in cartea funciara.

In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii de revizuire invocata de intimat, Tribunalul a retinut urmatoarele:

Potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 din Codul de procedura civila, revizuirea unei hotarari ramase definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, se poate cere si daca exista hotarari definitive potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade deosebite, in una si aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, avand aceeasi calitate.

Conform dispozitiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedura civila, termenul de revizuire este de o luna si in cazul prevazut de art. 322 pct. 7, alin. (2) el curge de la pronuntarea ultimei hotarari. In speta, deoarece s-a solicitat revizuirea sentintei civile nr. 11352/25.04.2012 pronuntata in dosarul nr. 16911/325/2011 Judecatoria Timisoara - ce s-a desfasurat in procedura necontencioasa, in care revizuentii nu au fost parte, in privinta acestora nu a se poate retine ca a inceput sa curga termenul mai sus enuntat.

Ratiunea reglementarii cazului de revizuire prevazut de art. 322 pct. 7 din Codul de procedura civila se gaseste in necesitatea de a se inlatura incalcarea principiului puterii lucrului judecat, cand instantele au dat solutii contrare in dosare diferite, dar avand acelasi obiect, aceeasi cauza si aceleasi parti.

Totodata, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotarari este conditionata de imprejurarea ca, in cadrul celui de al doilea proces, sa nu se fi invocat prima hotarare sau, chiar daca aceasta a fost invocata, instanta sa fi omis solutionarea exceptiei puterii lucrului judecat.

Prin sintagma „una si aceeasi pricina" se intelege intrunirea conditiilor triplei identitati, de obiect, de cauza si de parti, cu privire la cele doua cereri de chemare in judecata, astfel incat solutionarea celei de a doua sa aduca atingere puterii de lucru judecat a celei dintai.

Potrivit art. 1201 din Codul civil din 1864, „este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate". Or, in speta, desi intre cele doua cauze exista identitate de obiect, nu exista identitatea de parti si cauza, astfel incat nu sunt indeplinite cumulativ cerintele art. 1201 din Codul civil.

In concluzie, sentintele invocate ca fiind potrivnice nu intrunesc exigentele art. 322 pct. 7 din Codul de procedura civila din 1865, pentru a deschide calea de atac a revizuirii, iar pentru aceste considerente, cererea de revizuire promovata a fost respinsa de Tribunal ca inadmisibila.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Comisia Locala de Fond Funciar Giroc, solicitand admiterea recursului, casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare.

In motivare, revizuenta recurenta a aratat ca prima instanta nu a analizat deloc conditia identitatii de cauza, limitandu-se doar sa constate ca nu este identica in cele doua dosare.

Ca, ambele dosare, avand ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, au aceeasi cauza. Astfel, in ambele dosare cauza petendi reprezinta scopul reclamantului de a dobandi dreptul de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune, iar cauza debendi reprezinta contractul de vanzare-cumparare care sta la baza asa-zisei posesii a imobilului.

De asemenea, a aratat ca in ambele dosare temeiul de drept il reprezinta dispozitiile art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938.

In legatura cu cealalta conditie, respectiv identitatea de parti, a invederat ca ambele privesc aceeasi persoana, care are aceeasi calitate: intimatul C.V. care a promovat ambele actiuni.

In ceea ce priveste paratul in dosarele respective, revizuenta a aratat ca art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938 reglementeaza o procedura necontencioasa, in cadrul careia „daca nu s-a facut opozitiune, judecatoria se va pronunta printr-o incheiere”, asa incat, fiind o procedura speciala, este practic imposibil sa existe identitate de parti.

Intimatul C.V. a formulat intampinare, careia Curtea i-a conferit rolul unor concluzii scrise, pentru nerespectarea termenului prevazut de art. 308 alin. (2) C. pr. civ., solicitand respingerea recursului, cu motivarea ca nu exista identitate de cauza si parti.

Prin Decizia civila nr. 108 din 29 ianuarie 2014, pronuntata in dosarul nr. 8102/325/2013, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de revizuenta Comisia Locala de Fond Funciar Giroc impotriva Sentintei civile nr. 1932/PI din 9 iulie 2013, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 8102/325/2013.

Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea, substituind motivarea primei instante, a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 337 din Codul de procedura civila din 1865, incheierile pronuntate in materie necontencioasa „nu au puterea lucrului judecat”, astfel ca in cauzele in care au fost pronuntate nu sunt incidente prevederile art. 1201 din Codul civil din 1864 si art. 166 din Codul de procedura civila din 1865, pentru a se putea invoca puterea lucrului judecat.

Prin urmare, neoperand principiul puterii de lucru judecat, in scopul respectarii caruia a fost instituit cazul de revizuire prevazut de art. 322 pct. 7 C. pr. civ., o cerere de revizuire a unei asemenea hotarari este neintemeiata.

In speta, hotararea a carei anulare se solicita prin cererea de revizuire de fata (Sentinta civila nr. 11352/25.04.2012) a fost pronuntata in cadrul unei proceduri necontencioase, conform art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938, hotarare care nu are puterea de lucru judecat potrivit art. 337 C. pr. civ., iar partea interesata care nu a fost prezenta in instanta are posibilitatea, conform doctrinei, sa utilizeze o alta cale legala impotriva actului autorizat prin aceasta procedura necontencioasa.

Fata de cele de mai sus, in baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ., Curtea a respins recursul revizuentei.