REVIZUIRE. CAZURI SI CONDITII. INADMISIBILITATE.

 

 

Art. 452 – 453 c.pr.penala.

Potrivit art. 452 al.1 c.pr.penala, hotarârile judecatoresti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penala, cât si cu privire la latura civila.

Conform art. 452 al.2 c.pr.penala, când o hotarâre priveste mai multe infractiuni sau mai multe persoane, revizuire se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre faptuitori.

Cazul de revizuire prevazut de
art. 453 alin. 1 lit. a din Codul de pr.penala
presupune descoperirea unor fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei. In sensul acestor prevederi faptele probatorii trebuie sa fie noi, iar nu mijloacele de proba a unei fapte sau imprejurari cunoscute de instanta la solutionarea cauzei. Pe calea revizuirii nu este posibila deci o prelungire a probatoriului pentru fapte sau imprejurari cunoscute de instanta si nici o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat. Nu constituie fapte sau imprejurari noi nici apararile care au fost puse in discutie, analizate si lamurite prin probele administrate in ciclul procesual ordinar.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 215 din  18 februarie 2016

 

      Prin
sentinta penala nr.351 din 25 noiembrie 2015 pronuntata de Judecatoria Târgoviste, s-a respins ca inadmisibila cererea de revizuire
formulata de
revizuientul P.G.V.
, impotriva sentintelor penale 136/28.01.1982  si 2357/25.09.1986 pronuntate de Judecatoria Târgoviste.

    In baza art. 275 alin. 2 Cod pr. penala
a obligat pe revizuient
la 30 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta sentinta,
instanta de fond a retinut urmatoarele:

                  Prin decizia nr.552/27.05.2015 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti s-a dispus admiterea apelului formulat de catre revizuientul P.G.V., desfiintarea sentintei penale nr.19/22.01.2015 pronuntata de Judecatoria Târgoviste in dosarul nr.4476/315/2013 si trimiterea cauzei spre rejudecare, constatându-se ca, la verificarea admisibilitatii in principiu a cererii de revizuire nu a participat procurorul.

    Rejudecând cererea de revizuire
, instanta a retinut ca la data de  25.02.2013  revizuientul  s-a adresat Parchetului de pe lânga Tribunalul Dâmbovita  
cu solicitarea  de a  fi  revizuite
 sentinta  penala  136/28.01.1982 pronuntata de Judecatoria Târgoviste in dosarul penal 9150/1981, modificata prin decizia penala nr. 407/31.05.1982 a Tribunalului Dâmbovita si sentinta penala nr. 2357/25.09.1986 pronuntata de Judecatoria Târgoviste in dosarul penal nr.6781/1986, definitiva prin decizia penala 932/9.12.1986 a Tribunalului Dâmbovita.

Prin  cererea de  revizuire
petentul a solicitat rejudecarea cauzelor in care a fost condamnat, sustinând descoperirea unor fapte si imprejurari noi ce nu au fost cunoscute de instantele care au dispus condamnarea si pe baza carora se poate dovedi netemeinicia hotarârilor de  condamnare
. Astfel, petentul revizuient a facut referire la
declaratia unui fost magistrat ( M.I. ),
procurorul care a intocmit  rechizitoriul in una dintre cauzele in care a fost condamnat ( partea vatamata fiind o organizatie  socialista CAP Comisani ), declaratie  formulata de acesta in cursul unui proces civil promovat de condamnat, si la faptul ca partea vatamata Cooperativa Agricola de Productie Comisani, organizatie obsteasca si unitate in cadrul careia revizuientul a savârsit infractiunile pentru care a fost condamnat, nu s-a constituit parte civila, invocând prin reprezentantii sai legali ca nu s-a produs o paguba prin faptele numitului
P.G.V.

Revizuientul a solicitat a se constata ca ambele condamnari penale au caracter politic.

Examinând actele dosarului,
instanta de fond a retinut ca prin sentinta penala nr.136/28.01.1982 pronuntata de Judecatoria Târgoviste
 in dosarul penal nr. 9150/1981, modificata  prin decizia  penala  nr. 407/31.05.1982 a Tribunalului Judetean Dâmbovita s
-a dispus condamnarea inculpatului P.G. in baza art. 223 alin. 1 cod penal cu aplicarea art. 41,42 cod penal la pedeapsa de 5 ani  inchisoare pentru delapidare, parte vatamata fiind CAP Comisani; in baza art. 223 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 41, 42 cod penal la pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru delapidare; in baza  art. 215 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 41,42 cod penal la pedeapsa de 2 ani  inchisoare pentru inselaciune in ceea ce  priveste  sume de bani  primite  de la P.D., S.G., P.F.; in baza art. 246 alin 1 cod penal, cu aplicarea art. 41,42 cod penal la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru  abuz in serviciu contra intereselor persoanelor; in baza art. 248 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 41,42 cod penal la pedeapsa  de 3 ani si 6 luni  inchisoare pentru  abuz in serviciu contra  intereselor  obstesti; in baza art. 289 alin 1 cod penal, cu aplicarea art. 41,42 cod penal la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru fals intelectual; in baza art. 291 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 41,42 cod penal la pedeapsa  de 2 ani inchisoare pentru uz de  fals; in baza art. 26 rap. la art. 295  lit. a cod penal, cu aplicarea  art. 41,42 cod penal la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru complicitate la infractiunea de specula; in baza  art. 35 din Legea nr. 82/1969 cu aplicarea  art. 41,42 cod penal la pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru  crearea unor  plusuri  de piese in  gestiune prin mijlocirea unor bonuri de reparatii false.

In baza art. 1 si 3 din Decretul  189/1981 s-a constatat  ca toate  pedepsele  aplicate  inculpatului  au fost gratiate. In baza art. 350 cod procedura penala s-a dispus punerea de indata in liberate a inculpatului, luându-se act ca a fost arestat preventiv la 24.01.1981. S-a atras atentia asupra  consecintelor  prevazute  de art. 8  din Dec. 189/1981.

Prin aceeasi hotarâre s-a dispus obligarea inculpatului P.G. la plata sumei de  28.801,80 lei  despagubiri  civile  catre CAP Comisani si dobânda legala  de 6% si la  plata sumei de 51.395,60 lei despagubiri civile catre aceeasi  parte vatamata  si dobânda legala  de 6 % ( pentru suma de  34.834 lei in solidar  cu inculpatul V.N.).

In baza  art. 118 Cod penal  s-a dispus confiscarea sumei de 286.623  lei  de la inculpatul V.N. ( pentru  suma de 138.623  lei  in  solidar cu inculpatul P.G.).

Ca situatie de fapt
s-a retinut ca
in toamna anului 1979
Cooperativa Agricola de Productie  Comisani  a infiintat  o sectie de reparatii  auto  la care  a fost  incadrat  ca sef inculpatul P.G.,  caruia, in scopul realizarii  de venituri, i-a fost lasata libera initiativa si  in plus i s-au incredintat un carnet  de cecuri  cu limita de suma semnat in alb si adeverinte de disponibil pentru a fi folosite in raporturile cu unitatile furnizoare de piese auto. In  acest cadru inculpatul a lansat comenzi, a obtinut  piese, a intocmit acte fictive de incorporare a lor in reparatia unor autoturisme, le-a insusit si  valorificat in interes personal.

Inculpatul V.N.
i-a sugerat cumpararea unor autoturisme ARO de la I. M Câmpulung Muscel prin  auto- service si revânzarea acestora catre persoane particulare, sugestie insusita de  inculpatul  P.G. Astfel,  au fost  cumparate  de la IM Muscel  11 autoturisme  ARO  si vândute 9 direct  de inculpatul P.G.  cu complicitatea  inculpatului V.N. si 4 autoturisme  au fost vândute de  inculpatul V.N. cu complicitatea  inculpatului P.G.. Receptia autovehiculelor la CAP Comisani, respectiv la  atelierul  auto – moto  se facea  de catre  inculpatul P.G. fictiv,  pe piese  dezasamblate, pentru  a le da aparenta  unor piese  de  autoturisme  ce urmau a fi montate  pe masinile  introduse  in reparatie. Pentru ca apoi  autoturismele  sa poata  fi valorificate inculpatul
intocmea  in mod fictiv  bonuri de reparatii pe numele  unor persoane  reale sau imaginare
, consemnând ca a fost introdus in atelier pentru reparatii  un  autoturism  ARO  fara elemente  de identificate.

Vânzarea autoturismelor catre persoane particulare
se facea prin facturare ( facturi  semnate  de contabilul si inginerul sef al CAP, profitându-se de superficialitatea manifestata de factorii de  conducere ai cooperativei agricole de conducere ), cu mentiunea ca masina a fost realizata prin  asamblarea  pieselor ce erau  detinute de atelierul auto. Sumele consemnate drept  pret  in facturi, in  toate cazurile mai mici decât cele platite efectiv, erau depuse in casieria unitatii de catre inculpatii P.G. si V.N., pe numele cumparatorilor. S-a apreciat ca
inculpatul si-a indeplinit  in  mod defectuos unele dintre atributiile de serviciu, cu stiinta,
vânzând unor persoane particulare autoturisme  achizitionate  de CAP Comisani de la IM Muscel, cu preturi mai mari decât cele cu care s-au cumparat, prejudiciind astfel interesele cetatenilor sau cu preturi mai mici, prejudiciind CAP Comisani  cu suma de 34.834 lei.

Astfel, pentru  autoturismul vândut lui S.G., inculpatul P.G. a primit de  la acesta, drept pret 70.000 lei, iar in casieria CAP Comisani  a depus  suma de  34.978 lei,
insusindu-si diferenta  de 35.022 lei.

Pentru  autoturismul vândut lui P.F. inculpatul P.G. a primit de la acesta  drept pret  38.000 lei, in casieria CAP depunând valoarea facturata si
insusindu-si diferenta de  19.058,70  lei.

Pentru  autoturismul ARO  241, vândut  lui P.D., inculpatul  P.G. a primit  de la acesta drept pret 55.000 lei , in casieria CAP a depus suma de  38.314 lei,  
insusindu-si  diferenta  de 16.686 lei.

Pentru autoturismul ARO 244 vândut  lui V.C., inculpatul P.G. a primit de la  acesta  drept  pret  38.000 lei,  suma  pe care  a depus-o in casieria unitatii, in  loc  de 27.655 lei, cât era valoarea reala a masinii.

Inculpatul P.G. a mai intocmit forme de cumparare a unui autoturism ARO 244 pe  numele sau, pentru  care  a platit  30.777 lei, cu toate  ca valoarea  autoturismului era  de 66.584 lei.

Totodata inculpatul P.G.
a ajutat  pe inculpatul V.N. sa cumpere in scop de revânzare  autoturismele  vândute
lui A.M., C.G. si N.A. Astfel, ajutat  de P.G., inculpatul V.N.  a cumparat  un autoturism ARO pe numele D.I. si V.G. pe care  ulterior  l-a vândut  lui  C.G.  cu suma de 120.000 lei,  obtinând  in plus suma de 75.162,50 lei. Acelasi  inculpat  a cumparat  de la CAP Comisani autoturisme pe care  le-a v&acircacirc;ndut lui A.M., C.G. si N.A., realizând o suma de 83.000 lei, in plus, prin vânzarea  acestora.

Având gestiunea materialelor inculpatul P.G.
si-a insusit si valorificat in interes  personal
 si piese  auto pentru  Dacia 1300  apartinând  CAP Comisani, descarcându-se  in gestiune cu acte de reparatii  false, prejudiciul fiind  de 28.801,80 lei.

Inculpatul a mai creat  plusuri  de piese auto in gestiune prin mijlocul unor bonuri de reparatii false.

Situatia de fapt
descrisa a fost stabilita cu ajutorul probelor administrate pe parcursul procesului penal: facturile care au fost emise de catre IM Muscel catre CAP Comisani, autoturismele ARO, bonurile de reparatii  pe numele cumparatorilor, receptii ale lucrarilor, recunoasterile inculpatilor ( inclusiv inculpatul P.G. recunoscând infractiunea de delapidare in ultimul cuvânt acordat  inaintea instantei de fond ), depozitiile a peste 26 de martori, expertize  contabile,  inscrisuri  contabile.

Prin  sentinta  penala  nr. 2357/25.09.1986 pronuntata  de  Judecatoria Târgoviste
in dosarul  penal  nr. 6781/1986, definitiva prin  decizia penala  nr. 932/09.12.1986 a Tribunalului Dâmbovita  s-a dispus condamnarea inculpatului P.G.  in baza  art. 37  alin 1 din Decretul 210/1960 modificat  cu aplicarea art. 37  lit. b cod penal,
la pedeapsa de 1 an inchisoare cu executare prin munca corectionala pentru detinere ilegala de valuta. In baza art. 2 si 6 din Decretul nr. 185/1986 s-a  constatat  gratiata pedeapsa astfel  stabilita. In baza art. 118 cod penal cu referire la art. 43 alin. 2 din Dec. 210/1960 s-a dispus  confiscarea  sumei de  43  dolari SUA de la  inculpat.

Ca situatie  de  fapt
 s-a retinut  in sarcina  inculpatului  ca
la data de  02.03.1986
organele de  politie au gasit la domiciliul  acestuia suma  de 43 dolari SUA, suma pe care  nu a  depus-o in termenul  legal  de 30 de zile la Banca Nationala  RSR sau Banca  Româna de Comert Exterior.

Probele
care au condus la stabilirea situatiei de fapt expuse au fost: procesul verbal de  perchezitie domiciliara efectuat de organele de militie, inventarul de predare a valutei la Militia Dâmbovita, declaratiile inculpatului P.G. formulate pe parcursul procesului penal care a  recunoscut detinerea sumei de 43 dolari SUA, adresa nr. 570/MC/25.07.1986 eliberata  de  Banca Nationala a RSR, adresa nr. 91/SM/04.09.1986 eliberata de Banca Româna de Comert  Exterior, adresa  nr. 42/MCN/31.05.1996.

A rezultat  din probele  administrate  
ca in anul  1982
inculpatul P.G. a intrat  in relatii de prietenie  cu un cetatean  englez care i-a  depus  in contul personal  suma de 120  lire  sterline. La 21 august 1985 inculpatul a scos suma  respectiva  din cont  intrucât  voia  sa plece  intr-o excursie  in R.P Bulgaria, insa  la vama româna a fost oprit la granita. In loc sa depuna suma de  bani la Banca Româna de Comert inculpatul  a cheltuit  o parte, cealalta schimbând-o in dolari ( respectiv  43 dolari SUA).
La data de 2 august 1986
organele de militie au efectuat o perchezitie la domiciliul inculpatului, ocazie  cu care a fost  gasita suma  de 43 dolari SUA, fapta  incriminata de legea penala  in vigoare la acea data.

A fost atasat dosarul  civil  nr. 2305/120/2010 in care a fost  pronuntata sentinta civila nr.  1226/30.05.2012  a Tribunalului Dâmbovita modificata prin decizia civila nr. 4028/29.11.2012 a Curtii de Apel Ploiesti
. Prin cererea formulata P.G.V. a solicitat ca prin hotarârea  judecatoreasca sa se constate caracterul politic al condamnarilor aplicate inainte de Revolutia din 1989, la care s-a facut referire mai sus.

Prin decizia civila nr. 4028/29.11.2012  a Curtii de Apel Ploiesti  a fost  respins  ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.G.V. si au fost admise  recursurile declarate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice Dâmbovita, prin Administratia Finantelor Publice Târgoviste  si al Parchetului de pe lânga Tribunalul Dâmbovita, fiind modificata in tot sentinta civila nr. 1226/30.05.2012 a Tribunalului Dâmbovita, in sensul ca
a fost respinsa actiunea ca neintemeiata
. Prin sentinta  civila  nr. 1226/30 05 2012 a Tribunalului Dâmbovita se dispusese admiterea  in parte  a actiunii civile  formulate de reclamantul P.G.V. in contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice.
S-a constatat caracterul politic al condamnarilor penale ale reclamantului
 aplicate  prin sentinta penala nr. 136/28.01.1982 pronuntata de Judecatoria Târgoviste si prin sentinta penala nr. 2357/25.09.1986 pronuntata de Judecatoria Târgoviste, precum si al masurilor  administrative  luate impotriva  acestuia  in perioada  1985 – 1989 .
A  fost respins capatul de cerere cu privire la acordarea daunelor morale. Pârâta DGFP Dâmbovita a fost obligata sa plateasca petentului suma de 18.416 lei despagubiri materiale reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate si a valutei confiscate reclamantului in perioada 1985 – 1989.

Prin decizia curtii s-a constatat ca hotarârile penale prin care s-a dispus condamnarea  petentului  vizeaza  fapte penale ce au  regimul juridic  de  infractiuni de drept  comun,  aceste  condamnari  penale  neavând caracter politic in sensul disp. art. 2 alin.3 din Legea nr. 221/2009. Drept  urmare,  s-a apreciat  ca este nefondata sustinerea reclamantului referitoare la caracterul politic al  respectivelor  condamnari.

In cadrul  dosarului  civil  a fost  audiat  martorul M.I. fost procuror, magistrat care a intocmit  actul de sesizare a instantei  in dosarul penal nr. 9150/1981 al Judecatoriei Târgoviste, care a relatat ca au existat oarecare presiuni din partea organelor securitatii pentru  ingreunarea administrarii probelor in faza de urmarire penala, ca au existat si incercari de a determina punerea in libertate a inculpatului, atât organele procuraturii cât si organele securitatii dorind o incadrare juridica a faptelor  care sa  conduca  la agravarea  situatiei juridice  a acestuia
. Martorul a declarat  ca prin solutia sa „ le-a dejucat planurile”, ca problema petitionarului se putea rezolva pe cale civila si nu printr-o cauza  penala, el neavând  curajul sa-l  scoata de sub urmarire penala si sa  raspunda civil pentru  acea  paguba minora ( filele 124 – 126  dosar civil  nr. 2305/120/2010, vol. II ).

Din  adresele  nr. 505/VIII/1/6.05.2011,  nr. 427/VIII/1/07.05.2011, nr. 979/VIII/1/01.09.2011 ale  Parchetului de pe lânga Tribunalul Dâmbovita  inaintate  Tribunalului Dâmbovita  si din adresa nr.  9150/1981/16.09.1981 a Judecatoriei Târgoviste rezulta ca, in conformitate cu nomenclatoarele  arhivistice,  
termenele de pastrare  a dosarelor sunt  de 10 ani, durata  ce a fost  depasita, astfel incât dosarele in care au fost pronuntate hotarârile de condamnare ce se cer a fi  revizuite, inclusiv mandatul de arestare  preventiva  emis  intr-una dintre cauze, au fost  distruse ( filele 111,134, 141, 298 dos. civ. nr. 2305/120/2010 Vol. II ).

Instanta a retinut ca cererea de revizuire este fundamentata in principal pe depozitia martorului M.I., magistrat – procuror ce a efectuat urmarirea penala in una dintre cauzele in care revizuientul a fost condamnat
, declaratie formulata de acesta inaintea Tribunalului Dâmbovita in dosarul civil nr. 2305/120/2010. In sinteza revizuientul sustine in cuprinsul cererii ca
aspectele  relatate  de martorul M.I. constituie cazul  de revizuire prevazut  de art. 394 alin. 1  lit. a  Cod procedura penala
-  descoperirea unor fapte si imprejurari noi ce nu au fost cunoscute de instantele care au dispus condamnarea si pe baza carora se poate dovedi  netemeinicia hotarârilor de condamnare.

S-a constatat ca acest caz de revizuire a fost preluat intocmai in cuprinsul prevederilor art. 453 alin. 1 lit. a Cod pr. penala.  Expresia „ fapte sau imprejurari” utilizata in dispozitiile art. 453 alin. 1 lit. a NCPP se refera la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit in calea de atac a revizuirii si anume orice intâmplare, situatie, stare care, in mod autonom sau in coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotarârii de condamnare.

Cazul de revizuire prevazut de
art. 453 alin. 1 lit. a din Codul de pr.penala
presupune descoperirea unor fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei. In sensul acestor prevederi faptele probatorii trebuie sa fie noi, iar nu mijloacele de proba a unei fapte sau imprejurari cunoscute de instanta la solutionarea cauzei. Pe calea revizuirii nu este posibila deci o prelungire a probatoriului pentru fapte sau imprejurari cunoscute de instanta si nici o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat. Nu constituie fapte sau imprejurari noi nici apararile care au fost puse in discutie, analizate si lamurite prin probele administrate in ciclul procesual ordinar.

Faptele sau imprejurarile noi  pot determina revizuirea hotarârii definitive atacate
daca nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei
intrucât nu au fost invocate in fata acesteia si nici nu rezulta din materialul probator existent la dosar.

Nu in ultimul rând, instanta a retinut ca
articolul 453 alin. 4 din NCPP
consacra sistemul revizuirii totale pentru cazul prevazut in art. 453 lit.a  si , deci, limiteaza incidenta acestuia la situatiile in care,
pe baza faptelor sau imprejurarilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotarârii de condamnare, in sensul ca faptele sau imprejurarile noi conduc la o solutie opusa celei pronuntate prin hotarârea a carei revizuire se cere.

Aplicând prevederile legale si considerentele expuse mai sus la cauza dedusa judecatii instanta a retinut ca imprejurarile invederate de revizuient
nu se incadreaza in cazul de revizuire prevazut de art. 453 alin. 1 lit. a Cod pr.penala.

Din depozitia  martorului M.I.
rezulta ca in momentul in care i-a fost repartizat dosarul, revizuientul era deja arestat. Mai reiese ca au existat oarecare  presiuni  din partea  organelor  securitatii la adresa sa pentru ingreunarea administrarii probelor in faza de urmarire penala, ca au existat si  incercari de a determina punerea in libertate a inculpatului, atât organele procuraturii cât si organele  securitatii dorind o incadrare juridica a faptelor care sa conduca la agravarea situatiei juridice a acestuia. Martorul a mai declarat ca prin solutia sa le-a dejucat  planurile, ca  problema petitionarului se  putea  rezolva  pe cale civila si nu pe cale penala, el neavând curajul sa-l scoata de sub urmarire penala. Martorul a adaugat insa ca  valoarea modica  a prejudiciului ( 10.000 lei )  a fost  cauza  evaluarii sale  asupra solutiei pe care a fost tentat sa o ia fata de revizuient ( file 124 – 126 dosar civil nr. 2305/120/2010.vol. II ).

Analizând declaratia martorului s-a constatat ca
, in mod evident, in calitate de procuror acesta nu s-a lasat influentat in solutia pe care a dispus-o de presiunile ce se exercitau asupra sa la acel  moment si ca a luat  in calcul chiar si  aplicarea unei masuri mai blânde - scoaterea de sub urmarire  penala cu aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ ( contrar vointei celor care exercitau respectivele presiuni ). Raportat  la  cuantumul  prejudiciului ce a  rezultat  din raportul  de expertiza contabila efectuat in acea faza procesuala
, in final, a  considerat  oportuna trimiterea  revizuientului  in judecata, actionând independent, potrivit convingerii sale.

Instanta a retinut astfel, pe de o parte, ca
administrarea unui probatoriu amplu  in cauza penala a condus la pronuntarea hotarârii penale legale si temeinice de condamnare, verificata de instanta de recurs,
si ca aprecierea numitului M.I. asupra actelor dosarului in sensul trimiterii in judecata a inculpatului P.G.V. s
-a realizat departe de presiunile pe care organele securitatii si ale procuraturii le-au exercitat in cauza,
astfel incât nu se poate retine ca procurorul a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere.

In sustinerea  cererii  de revizuire s-a mai aratat  ca partea vatamata CAP Comisani, organizatie obsteasca si unitate in cadrul careia revizuientul a savârsit infractiunile pentru care a fost condamnat,
nu s-a constituit parte civila
, invocând prin reprezentantii sai legali inexistenta vreunei pagube prin faptele numitului P.G.V.

In cadrul dosarului civil nr. 2305/120/2010 al Tribunalului Dâmbovita,
martorul M.G.
contabil sef la CAP Comisani in perioada in care revizuientul avea calitatea de sef al service –ului auto, a confirmat aceasta sustinere, precizând si ca revizuientul si-a desfasurat activitatea conform  normelor  legale in vigoare,  indeplinindu-si corect indatoririle de serviciu ( filele  131 .- 132 . vol. II ).

Cererii de revizuire revizuientul i-a atasat o copie a adeverintei nr. 212/24.06.1985 emisa de CAP Comisani din care rezulta ca nu i-a fost produs vreun prejudiciu prin activitatea desfasurata de numitul P.G.V.

S-a constatat ca, printre apararile formulate de revizuient in cadrul  cauzei  penale  in care a  fost condamnat, se evidentiaza si aceea privitoare la inexistenta vreunui prejudiciu in patrimoniul partii vatamate.

Analizând sentinta penala nr. 136/28 01 1982
pronuntata de Judecatoria Târgoviste  a rezultat  ca,  fata de expertiza contabila efectuata pe parcursul urmaririi penale, in sedinta publica din data de  24.11.1981 instanta de judecata
a dispus completarea raportului de expertiza
de catre acelasi expert. Din suplimentul raportului de expertiza
a rezultat suma de 28.801,80 lei, ce reprezenta lipsa in  gestiunea revizuientului.
A mai rezultat ca pentru cele 5 autoturisme cumparate  de S.G, P.D., N.A., P.F. si P.V. s-au folosit  piese potrivit bonurilor de reparatii si de consum existente in unitate in suma de  45.269,15  lei.

Din revizia contabila  efectuata  a rezultat  ca revizuientul nu a justificat
cu bonuri  de reparatii piese Dacia  1300  din  gestiunea sa in valoare  de 33.006,10  lei, iar  la  predarea gestiunii a prezentat o lipsa de 6596,80 lei la piese de schimb. Totodata nerespectarea preturilor legale de vânzare a  autoturismelor unor persoane  particulare  a produs  in total o paguba unitatii de 51.395  lei.

Din considerentele de mai sus a rezultat ca
declaratia  martorului M.G., contabil sef  la CAP Comisani, este vadit  subiectiva, venita sa sustina  situatia juridica a revizuientului
, la fel  cum este si adeverinta  eliberata de CAP Comisani, acestea fiind contrazise de raportul de expertiza contabila  efectuat pe parcursul urmaririi penale, astfel cum a fost completat din dispozitia  instantei de judecata, cât si de procesul verbal din data de  28.07.1981  intocmit de inspectorul principal B.M. din cadrul Bancii pentru Agricultura si Industrie Alimentara -  Sucursala  Judet Dâmbovita  ( file  62-71 dosar civil nr.  2305/120/2010, vol. I ), documente  intocmite de specialisti in domeniul contabil care au  stabilit in mod  cert un prejudiciu insemnat, contrar celor declarate de martorul M.I.  in declaratia formulata in fata tribunalului.

De altfel, impotriva  sentintei  penale nr. 136/28.01.1982 pronuntata de Judecatoria Târgoviste  revizuientul  a declarat  recurs,  cale de atac  ce a fost  respinsa de Tribunalul Dâmbovita  ca nefondata.

In sustinerea  cererii de rejudecare  a cauzelor  revizuientul  a mai invocat  faptul ca
procedurile  judiciare  penale  i-au  fost  inscenate de catre organele  securitatii cu scopul  de a  fi  condamnat  penal, pedepsit astfel pentru impotrivirea sa regimului totalitar comunist, dar si pentru a se obtine  impiedicarea  plecarii sale in strainatate.

A mai rezultat din inscrisurile depuse la dosarul civil nr. 2305/120/2010.vol. U,  al Tribunalului Dâmbovita  ca  
revizuientul  a fost  in permanenta supravegheat  de organele  securitatii
, dar  dupa ce a fost condamnat pentru infractiunile comise in calitate de angajat al CAP Comisani, scopul fiind  acela al impiedicarii parasirii definitive a teritoriului României si pentru a fi verificate in special relatiile pe care revizuientul le avea cu cetateni straini, situatie  cu care se confruntau  toti cetatenii României  in  acea perioada.

Continutul inscrisurilor obtinute
din dosarul personal al revizuientului aflat in arhivele  CNSAS, ce atesta o supraveghere ulterioara celor doua condamnari penale,
nu poate fi considerat suficient  pentru a conduce la concluzia ca dosarele penale i-au fost inscenate acestuia de catre organele  securitatii, nefiind motive pentru a lipsi de consecinte juridice probele administrate in cauzele in care  s-a dispus condamnarea sa.

Conchizând, instanta a retinut ca motivele invocate de revizuient nu se incadreaza in cele limitativ prevazute de lege pentru a se putea dispune admiterea in principiu a cererii, faptele inveterate nefiind de natura a conduce la netemeinicia hotarârii de condamnare si anume la o solutie opusa celei pronuntate prin hotarârea a carei revizuire se cere.

Prin prisma considerentelor aratate, s
-a apreciat ca inadmisibila cererea de revizuire
formulata de P.G.V.

In baza art. 275 alin. 2 Cod pr. penala revizuientul
a fost obligat
 la 30 de lei cheltuieli judiciare catre stat.

Impotriva acestei sentinte
a declarat apel
revizuientul P.G.V., criticând-o ca fiind netemeinica si nelegala, fara insa a indica motivele de netemeinicie si de nelegalitate si fara a se prezenta in instanta desi, a fost legal citat.

Curtea examinând hotarârea apelata in raport de situatia de fapt retinuta, de probele administrate, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele, conform art. 417 al.2 c.pr.penala, s-a constatat ca apelul
este nefondat
asa cum se va arata in continuare:

Situatia de fapt
, cu referire la sentintele penale nr. 136/28.01.1982 pronuntata de Judecatoria Târgoviste si ramasa definitiva prin decizia penala nr. 407/31.05.1982 a Tribunalului Dâmbovita si respectiv, sentinta penala nr. 2357/25.09.1986 pronuntata de Judecatoria Târgoviste si ramasa definitiva prin decizia penala nr. 932/9.12.1986 a Tribunalului Dâmbovita, prin care, P.G.V. a fost condamnat la pedepse cu inchisoarea si la hotarârile pronuntate in dosarul civil nr. 2305/120/2010 al Tribunalului Dâmbovita
au fost bine analizate si interpretate de prima instanta.

Astfel, prin sentinta penala nr. 136/28.01.1982 pronuntata de Judecatoria Târgoviste in dosarul penal nr. 9150/1981 ramasa definitiva prin decizia penala nr. 407/31.05.1982 a Tribunalului Dâmbovita
s-a dispus condamnarea
inculpatului P.G.V., la pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru savârsirea infractiunii de delapidare prev. de art. 223 alin.1 c.p., cu aplic. art. 41, 42 c.p., parte vatamata fiind CAP Comisani.

Prin aceeasi sentinta inculpatul a fost condamnat dupa cum urmeaza:
in baza  art. 223 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 41, 42 cod penal la pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru delapidare; in baza  art. 215 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 41,42 cod penal la pedeapsa de 2 ani  inchisoare pentru inselaciune in ceea ce  priveste  sume de bani  primite  de la P.D., S.G., P.F.; in baza art. 246 alin 1 cod penal, cu aplicarea art. 41,42 cod penal la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru  abuz in serviciu contra intereselor persoanelor; in baza art. 248 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 41,42 cod penal la pedeapsa  de 3 ani si 6 luni  inchisoare pentru  abuz in serviciu contra intereselor  obstesti; in baza art. 289 alin 1 cod penal, cu aplicarea art. 41,42 cod penal la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru fals intelectual; in baza art. 291 alin. 1 cod penal, cu aplicarea art. 41,42 cod penal la pedeapsa  de 2 ani inchisoare pentru uz de  fals; in baza art. 26 rap. la art. 295  lit. a cod penal, cu aplicarea  art. 41,42 cod penal la pedeapsa de 2 ani inchisoare, pentru complicitate la infractiunea de specula; in baza art. 35 din Legea nr. 82/1969 cu aplicarea art. 41,42 cod penal la pedeapsa de 5 ani inchisoare pentru crearea unor  plusuri de piese in  gestiune prin mijlocirea unor bonuri de reparatii false.

Pedepsele mai sus aplicate inculpatului
au fost gratiate
in baza art. 1 si 3 din Decretul nr. 189/1981, iar in temeiul art. 350 c.pr.penala s
-a dispus

punerea de indata in libertate a inculpatului
, luându-se act ca a fost arestat preventiv la 24.01.1981.

Totodata,
s-a atras atentia
inculpatului asupra consecintelor prev. de art. 8 din Decretul nr. 189/1981.

Pe latura civila
inculpatul P.G.V. a fost obligat la plata sumei de 28.801,80 lei despagubiri civile catre CAP Comisani si dobânda legala de 6 %, precum si la plata sumei de 51.395,60 lei cu acelasi titlu catre aceeasi parte vatamata si dobânda legala de 6 % ( pentru suma de 34.834 lei in solidar cu inculpatul V.N. ).

Conform art. 118 c.p.,
s-a dispus confiscarea
sumei de 286.623 lei de la inculpatul V.N.( pentru suma de 138.623 lei in solidar cu inculpatul P.G. ).

Ca situatie de fapt s-a retinut in hotarârea mai sus mentionata ca, P.G.V. impreuna cu V.N. s-au asociat in vederea cumpararii unor autoturisme ARO de la Intreprinderea Mecanica Câmpulung Muscel prin auto-service si revânzarea acestora catre persoane particulare intocmind in mod fictiv bonuri de reparatii pe numele unor persoane reale sau imaginare.

Ulterior, prin sentinta penala nr. 2357/25.09.1986 pronuntata de Judecatoria Târgoviste in dosarul nr. 6781/1986 definitiva prin decizia penala nr. 932/9.12.1986 a Tribunalului Dâmbovita
s-a dispus condamnarea
inculpatului P.G.V., la pedeapsa de 1 an inchisoare cu executare prin munca corectionala pentru detinere ilegala de valuta, prev. de art. 37 alin.1 din Decretul nr. 210/1960 cu aplic. art. 37 lit.b c.p., iar in baza art. 2 si 6 din Decretul nr. 185/1986 s
-a constatat gratiata pedeapsa aplicata.

In acelasi timp, in temeiul art. 118 c.p., cu referire la art. 43 alin.2 din Decretul nr. 210/1960
s-a dispus confiscarea
sumei de 43 dolari SUA de la inculpat.

S-a retinut in hotarârea mai sus mentionata ca, la data de 2.03.1986 organele de politie au gasit la domiciliul inculpatului P.G.V. suma de 43 dolari SUA pe care nu a depus-o in termenul legal de 30 de zile la Banca Nationala RSR sau Banca Româna de Comert Exterior.

In anul 2010 P.G.V. a promovat la Tribunalul Dâmbovita o actiune prin care a solicitat ca prin hotarârea judecatoreasca ce se va pronunta sa se constate caracterul politic al condamnarilor aplicate inainte de revolutia din 1989 la care a facut referire mai sus, cauza fiind inregistrata sub nr. 2305/120/2010.

Prin sentinta penala nr. 1226/30.05.2012 a Tribunalului Dâmbovita
s-a admis in parte actiunea civila formulata de reclamantul P.G.V. in contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice si s-a constatat caracterul politic al condamnarilor penale ale reclamantului aplicate prin sentinta penala nr. 136/28.01.1982 pronuntata de Judecatoria Târgoviste si respectiv, sentinta penala nr. 2357/25.09.1986 pronuntata de aceeasi instanta, precum si al masurilor administrative luate impotriva acestuia in perioada 1985 – 1989 fiind respins capatul de cerere cu privire la acordarea daunelor morale. Pârâta D.G.F.P. Dâmbovita a fost obligata sa plateasca reclamantului sumai de 18.416 lei despagubiri materiale reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate si a valutei confiscate reclamantului in perioada 1985 – 1989.

Prin decizia civila nr. 4028/29.11.2012 a Curtii de Apel Ploiesti
a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.G.V. si a fost admise recursurile declarate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finantelor Publice – Administratia Finantelor Publice Târgoviste si al Parchetului de pe lânga Tribunalul Dâmbovita, modificata in tot sentinta civila recurata in sensul ca, a fost respinsa actiunea ca neintemeiata.

In esenta,
s-a constatat
ca hotarârile penale prin care s-a dispus condamnarea petentului vizeaza fapte penale ce au regimul juridic al infractiunilor de drept comun, aceste condamnari penale
neavând caracter politic in sensul disp. art. 2 alin.3 din Legea nr. 221/2009
. In atare situatie, s-a apreciat ca este nefondata sustinerea reclamantului referitoare la caracterul politic al acestor condamnari.

In cadrul cererii de revizuire ce face obiectul acestei cauze P.G.V., apreciaza ca au aparut date si informatii noi pe care instantele la momentul condamnarii nu le-au cunoscut, precizând ca in dosarul civil mai sus mentionat a fost audiat martorul M.I. fost procuror, magistrat care a intocmit actul de acuzare in dosarul penal nr. 9150/1981 al Judecatoriei Târgoviste si care a relatat ca au existat presiuni din partea organelor securitatii pentru ingreunarea administrarii probelor in faza de urmarire penala, atât organele procuraturii cât si cele ale securitatii, dorind o incadrare juridica a faptelor care sa conduca la agravarea situatiei juridice a acestuia.

Prima instanta luând act de cererea de revizuire, de motivul invocat, precum si de disp. art. 453 alin.1 lit.a c.pr.penala ( care presupune descoperirea unor fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei ), a respins in mod corect ca inadmisibila cererea de revizuire formulata de P.G.V., apreciind ca martorul M.I. – procuror care a intocmit actul de acuzare in una din cele doua cauze - nu s-a lasat influentat in solutia pe care a dispus-o de presiunile ce se exercitau asupra sa la acel moment si ca a luat in calcul chiar si aplicarea unei masuri mai blânde respectiv, scoaterea de sub urmarire penala, cu aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ contrar vointei celor care exercitau respectivele presiuni. Mai mult decât atât acesta a considerat oportuna trimiterea revizuentului in judecata actionând independent convingerii sale.

Pe de alta parte, hotarârile pronuntate de prima instanta au avut la baza administrarea unui probatoriu amplu ce a condus la pronuntarea unor hotarâri penale legale si temeinice de condamnare verificate de instanta de control judiciar.

In atare situatie,
nu se poate retine
ca procurorul a comis o infractiune in legatura cu cauza a carei revizuire se cere.

Nici declaratia martorului M.G. – contabil sef la CAP Comisani la vremea respectiva - nu poate fi primita fiind vadit subiectiva, venita sa sustina situatia juridica a revizuientului atunci când a apreciat ca acesta si-a desfasurat activitatea in conformitate cu normele legale in vigoare, indeplinindu-si corect indatoririle de serviciu.

In cererea de revizuire prin care se solicita rejudecarea cauzelor din perioada 1982-1986 in care a fost implicat si mai sus mentionate P.G.V., a aratat ca procedurile judiciare penale i-au fost inscenate de catre organele securitatii cu scopul de a fi condamnat penal, pedepsit astfel pentru impotrivirea sa regimului totalitar comunist, dar si pentru a se obtine impiedicarea plecarii sale in strainatate.

Prin urmare, inscrisurile obtinute din arhivele CNSAS si depuse la dosarul cauzei prin care se atesta o supraveghere ulterioara celor doua condamnari nu pot fi considerate suficiente pentru a conduce la concluzia ca dosarele penale au fost inscenate acestuia de catre organele securitatii, nefiind motive pentru a lipsi de consecinte juridice probele administrate in cauzele in care s-a dispus condamnarea sa, asa cum de altfel a apreciat
in mod corect
si prima instanta.

In consecinta, nici acest motiv al cererii de revizuire
nu poate fi primit
de instanta de control judiciar, atâta timp cât – asa cum de altfel s-a aratat mai sus – condamnarile din 1982 si 1986
au avut caracterul unor condamnari la regimul juridic de drept comun si nicidecum politic.

Pe cale de consecinta, in baza art. 421 pct.1 lit.b c.pr.penala, apelul declarat de revizuientul P.G.V. a fost
respins ca nefondat
.

 

( Judecator  Ion Stelian )