Revizuire. Cale de atac. Sentinta pronuntata anterior Legii nr.202/2010.

 

C.proc.pen., art. 407, art.28

¹

modificat de Legea nr. 202/2010

 

Calea de atac formulata impotriva unei sentinte pronuntata de catre judecatorie prin care se solutioneaza o cerere de revizuire in prezent este numai recursul, chiar daca anterior Legii nr.202/2010 sentinta initiala prin care s-a dispus asupra fondului se putea formula atat apelul cat si recurs.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia civila nr. 1397 din 19 octombrie 2012.  

 

Prin sentinta penala nr. 697/28.06.2012 a Judecatoriei Buzau a fost respinsa ca inadmisibila, cererea de revizuire formulata de revizuentul C.G.E., impotriva sentintei penale nr. 926/23.05.1996 pronuntata de Judecatoria Buzau in dosarul nr. 9043/200/1995.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca revizuentul in motivarea cererii sale a aratat ca, la termenele de judecata din 14.12.1995 si 11.01.1996, membrii completului de judecata, respectiv cei doi judecatori, au incalcat dispozitiile procedurale ce procedurale ce reglementeaza desfasurarea legala a procesului penal, situatie in care la data de 24.06.2010 a formulat o plangere penala impotriva acestora, pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal, abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi prev. de art. 247 Cod penal si neglijenta in serviciu prev. de art. 249 Cod penal.

A mai invederat revizuentul ca la solutionarea cererii de revizuire nu   trebuiesc ignorate dispozitiile art. 414/5 alin. 4 Cod proc. penala, introdus prin pct. 58 al art. VIII (18) din Legea nr. 202/2010, dispozitii care prevad caracterul obligatoriu al Deciziei LX (60) din 24 septembrie 2007 pronuntata in interesul legii, in materie, de catre inalta Curte de Casatie si Justitie constituita in Sectiile Unite.

Prin sentinta penala nr. 926/23.05.1996, Judecatoria Buzau a dispus condamnarea inculpatului C.G.E. pentru infractiunea prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal la o pedeapsa 1 an si 6 luni inchisoare cu aplic. art. 71-64 Cod penal, s-a dedus retinerea din data de 08.04.1995 si arestul preventiv din perioada 10.04.1995-14.04.1995, in baza art. 160

⁵

Cod proc. penala s-a dispus restituirea catre inculpat a cautiunii in suma de 100.000 lei, fiind obligat inculpatul la despagubiri catre partea vatamata constituita parte civila si catre Spitalul Judetean Buzau, precum si la cheltuieli judiciare catre stat.

Aceasta sentinta penala a fost atacata cu apel si recurs de catre revizuentul  C.G.E., in motivele invocate neregasindu-se insa si cel privind audierea martorului R.D., lipsa sa la termenul din data de 11.01.1996 si nici cel privind neaudierea martorilor propusi de inculpat.

Instantele de control judiciar au respins caile de atac formulate de inculpat, sentinta Judecatoriei Buzau ramanand astfel definitiva prin decizia penala nr. 300/31.03.1998 a Curtii de Apel Ploiesti.

Examinand cererea formulata de catre revizuent, instanta de fond a apreciat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege cu privire la hotararile ce pot fi atacate prev. de art. 393

alin.1 Cod proc. penala, titularii cererii (art.396   Cod proc. penala), termenul de introducere (art. 398 Cod proc. penala), este intemeiata pe unul din motivele prevazute in mod limitativ de disp. 394 alin. 1 Cod proc. penala insa din probele stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror nu rezulta date suficiente pentru admiterea in principiu a cererii formulate.

In acest sens, s-a observat ca revizuentul si-a intemeiat cererea pe disp. art.394 alin.1 lit.d) Cod proc. penala, respectiv cazul cand un membru al completului de judecata a comis o infractiune  in legatura cu cauza a carei revizuire se cere, acesta fiind motiv de revizuire doar atunci cand a condus la pronuntarea unei hotarari nelegale sau netemeinice.

La data de 24.06.2010 revizuentul a formulat o plangere penala  impotriva membrilor completului de judecata, care au pronuntat sentinta penala nr. 926/23.05.1996 pronuntata de Judecatoria Buzau in dosarul nr.  9043/1995 pentru savarsirea infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal, abuz in serviciu prin ingradirea unor drepturi prev. de art. 247 Cod penal si neglijenta in serviciu prev. de art. 249 Cod penal.

Rezolutia nr. 499/P/2010 din 04.01.2011, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti,  in temeiul disp. art. 228 alin. 4 Cod proc. penala raportat la art. 10 alin.1 lit. g) din acelasi cod si art.122 alin.1 lit.d) Cod penal, a dispus neinceperea urmaririi penale fata de membrii completului de judecata, constatand ca a intervenit prescriptia raspunderii penale pentru faptele reclamate de catre revizuent.

Potrivit disp. art. 395 alin.1 Cod proc. penala, situatiile care constituie cazurile de revizuire prevazute in art. 394 lit. b), c) si d) se dovedesc prin hotarare judecatoreasca sau prin ordonanta procurorului, daca prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei iar conform disp. art. 395 alin.2  Cod proc. penala, cand organele aratate in art. 395 alin.1  Cod proc. penala, nu au putut examina fondul cauzei, situatiile mentionate se constata prin procedura de revizuire si prin alte dovezi decat o hotarare judecatoreasca sau ordonanta procurorului.

Avand in vedere ca din interpretarea disp. art. 404 si 405 Cod proc. penala, rezulta ca dupa etapa admiterii in principiu, urmeaza etapa rejudecarii cauzei a carei revizuire se cere, temeinicia motivului de revizuire invocat de catre revizuent se stabileste de catre instanta in etapa admisibilitatii in principiu, ca urmare a verificarii probelor stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror, a  actelor dosarului si a probelor propuse de catre revizuent.

Din verificarea actelor dosarului nr. 9043/1995 in care a fost pronuntata sentinta penala a carei revizuire se solicita in cauza, instanta de revizuire a retinut ca la termenul de judecata din data de 14.12.1995, instanta de fond a dispus citarea martorului din acte R.D. si a admis cererea de audiere a doi martori pentru termenul urmator, insa la termenul din data de 11.01.1996 a fost audiat R.D. fara ca revizuentul (care avea calitatea de inculpat) sa fie prezent.

In conformitate cu dispozitiile art. 291 alin.3 Cod proc. penala, cand partea este prezenta la un termen de judecata, aceasta primeste termen in cunostinta si nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la unul dintre aceste termene, exceptiile de la aceasta regula sunt expres prevazute de lege (militarii, persoanele private libertate). Asadar,  prin audierea martorului din acte R.D. de catre instanta de judecata la termenul din data de 11.01.1996 in conditiile in care inculpatul avea termen in cunostinta, nu s-a procedat la incalcarea dispozitiilor care reglementeaza desfasurarea procesului penal si nu i-a incalcat acestuia dreptul la aparare. De asemenea, neaudierea martorilor propusi de catre revizuent la niciunul din cele 5 termene ulterioare acordate cauzei de catre instanta de fond, nu conduce la concluzia ca acestuia i-a fost incalcat dreptul la aparare, in conditiile in care revizuentul care trebuia sa-i prezinte personal in fata instantei, nu si-a indeplinit obligatia procesuala de a-i prezenta personal sau de a depune lista cu numele si adresa acestora, pentru a fi citati in vederea audierii. Nu in ultimul rand, instanta de revizuire a constatat ca revizuentul  nu a invocat aceste aspecte in  caile de atac promovate.

Pe cale de consecinta, s-a apreciat ca aspectele invocate de revizuent nu sunt de natura sa formeze concluzia instantei cu privire la temeinicia motivului invocat de acesta in sustinerea cererii de revizuire, respectiv faptul ca un membru al completului de judecata a comis o infractiune  in legatura cu cauza a carei revizuire se cere, care sa fi condus la pronuntarea unei hotarari nelegale sau netemeinice fata de revizuent.

Impotriva acestei solutii a declarat recurs revizuentul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Printre motivele invocate, unul dintre acestea s-a referit la incadrarea caii de atac revizuentul C.G.E. precizand ca impotriva solutiei pronuntate de catre Judecatoria Buzau, calea de atac este apelul si nu recursul deoarece, conform art.407 Cod proc. penala, sentintele instantei de revizuire sunt supuse acelorasi cai de atac, ca si hotararile la care se refera revizuirea motiv pentru care, calea de atac este apelul ce ar trebui solutionat de catre Tribunalul Buzau.

Examinand recursul formulat, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a criticilor invocate, cat si sub toate aspectele conform disp. art. 385

⁶

alin.3 Cod proc. penala, Curtea a apreciat ca aceasta cale de atac este nefondata.

Referitor la motivul de recurs ce a vizat calea de atac ce trebuie declarata impotriva sentintei nr. 597/28.06.2012 a Judecatoriei Buzau, Curtea a considerat ca aceasta este recursul si nu apelul, asa cum mentioneaza revizuentul.

Intr-adevar art.407 Cod proc. penala prevede ca: „Sentintele instantei de revizuire, date potrivit art. 403 alin. 3 si art. 406 alin. 1, sunt supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile la care se refera revizuirea, iar deciziile date in apel sunt supuse recursului”.

Prin Legea nr. 202/2010 a fost modificat art. 28

¹

, punctul 3 in sensul ca, instantele avand gradul de curte de apel, ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor date in competenta tribunalului, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege.

In raport de aceste prevederi, se constata ca in prezent, infractiunile de ultraj cum este cea pentru care revizuentul a fost condamnat prin sentinta a carei revizuire se solicita, sunt solutionate in prima instanta de catre judecatorie, iar singura cale de atac prevazuta este recursul ce este solutionat de catre curtea de apel.

Conform acestor noi dispozitii este solutionata si calea de atac formulata de revizuent impotriva sentintei nr. 527/28.06.2012 intrucat, in momentul de fata, revizuirea unei sentinte prin care o persoana este condamnata pentru infractiunea de ultraj, nu poate sa urmeze decat aceeasi cale de atac ca si sentinta initiala, respectiv recursul.

Asadar, calificarea ca si recurs a caii de atac, formulata de catre C.G.E. corespunde prevederilor art. 407 Cod proc. penala, dar tine cont si de modificarile ce au vizat competenta instantelor, ca urmare a aplicarii Legii nr. 202/2010.

 

         
(Judecator Florentin Teisanu)