Decizie de concediere emisa fara respectarea dispozitiilor art. 69 alin. 3 Codul muncii. Sanctiuni.

 

 Codul muncii, art. 69 alin. 3, art. 78

 

In litigiul pendinte judecatii, recurenta nu a respectat conditiile prevazute de art. 69 alin.3 Codul muncii, context in care s-a apreciat ca prima instanta a procedat in mod corect la aplicarea sanctiunii reglementata de art. 78 Codul muncii, dispunand anularea deciziei de concediere contestata in cauza.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 3492 din 22 octombrie 2012.  

 

Curtea de Apel Ploiesti a fost investita in dosarul nr. 6598/105/2011 cu solutionarea recursului declarat de intimata SNTFM CFRM SA, in contradictoriu cu contestatoarea R.C., impotriva sentintei civile nr. 1169/13.02.2012 pronuntata de Tribunalul Prahova, prin care s-a admis contestatia formulata de R.C. si s-a anulat decizia nr. C12.1/3168 din data de  05.07.2011 emisa de intimata, fiind repuse partile in situatia anterioara actului de concediere.

Prin aceeasi sentinta, s-a dispus reintegrarea contestatoarei in functia detinuta anterior, fiind obligata intimata sa plateasca, contestatoarei o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea pana la data reintegrarii efective.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, potrivit actelor dosarului, contestatoarea Rosu Cristina a devenit salariata intimatei Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa „CFR Marfa” SA la data de 01.05.1999, in temeiul contractului individual de munca nr. M.7.a.1/754/596/01.05.1999, prestand activitate in meseria de magaziner tranzit la locul de munca Statia Ploiesti Triaj.

Urmare a Programului de restructurare si reorganizare a CFR Marfa SA, aprobat prin Hotararea AGA nr. 8/06.05.2011 (programul de concediere colectiva), prin decizia nr.CI2.1/3168 din data de 05.07.2011 s-a dispus concedierea contestatoarei in temeiul dispozitiilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, incepand cu data de 08.07.2011.

In conformitate cu art. 5 din decizia contestata, a constatat tribunalul,  intimata a mentionat ca si criterii ce au stat la baza concedierii faptul ca au fost desfiintate o parte din posturile de natura celui detinut de contestator, precum si ca salariata ar fi obtinut rezultate slabe la verificarea profesionala periodica.

In acord cu dispozitiile art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, a reamintit tribunalul, criteriile pentru departajarea salariatilor in situatia concedierii colective prevazute de contractele colective de munca se aplica  dupa evaluarea obiectivelor de performanta.

Tribunalul a constatat ca intimata nu a facut nicio dovada din care sa rezulte ca ar fi intreprins vreun fel de masuri pentru evaluarea propriilor salariati sub aspectul competentei profesionale, respectiv al obiectivelor de performanta, limitandu-se sa aplice in mod unilateral criteriile de natura sociala prevazute in Notificarea nr. 9582/09.05.2011.

In acest context, tribunalul a apreciat ca  neluarea in considerare a dispozitiilor art. 69 alin. 3 din Codul Muncii constituie un motiv temeinic pentru anularea deciziei contestate, cu atat mai mult cu cat societatea intimata nu a desfiintat toate posturile de magaziner tranzit din cadrul Statiei Ploiesti Triaj, ci doar o parte dintre acestea, dupa reorganizare, statul de functii prevazand un numar de 13 posturi de magaziner tranzit (fata de 15 posturi initial).

Impotriva sentintei a declarat recurs, in termenul legal reglementat de art. 215 din Legea nr.62/2011, intimata SNTFM CFR Marfa SA, criticand-o ca nelegala din perspectiva cazurilor de modificare reglementate de pct.8 si 9 ale art. 304 Cod pr.civila.

In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invederat ca in mod gresit prima instanta a stabilit ca in cauza nu au fost respectate disp. art. 69 alin. 3 C.proc.civ.

A precizat recurenta ca salariatilor sai nu li se puteau aplica criteriile suplimentare reglementate de art. 69 al.3 Codul muncii, deoarece obiectivele de performanta nu erau stabilite si aduse la cunostinta angajatilor la momentul concedierii, motiv pentru care au fost aplicate criteriile stabilite in CCM pe anii 2011-2012.

A sustinut recurenta ca a dovedit prin actele depuse ca reorganizarea societatii a fost reala, efectiva si serioasa, decizia fiind astfel legala, conform prevederilor art.69 si 76 Codul muncii si respectiv celor reglementate de art. 60 din CCM pe anii 2011-2012.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei, in sensul respingerii contestatiei.

Intimata RC, reprezentata in instanta de avocatul ales, a solicitat prin concluziile orale formulate, respingerea recursului ca nefondat, urmand a se lua act ca nu solicita cheltuieli de judecata.

La data de 22 octombrie 2012, Curtea de Apel Ploiesti a pronuntat decizia nr. 3492, prin care a respins ca nefondat recursul declarat de intimata SNTFM CFRM SA.

Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut ca in cauza nu pot fi validate criticile recurentei, avand in vedere ca, in raport de data emiterii deciziei de concediere – 5.07.2011 – dispozitiile art. 69 al.3 Codul muncii, care impuneau pentru departajarea salariatilor, ca aplicarea criteriilor reglementate de alin. 2 lit. d al aceluiasi articol, sa se realizeze dupa evaluarea analizarii criteriilor de performanta, erau in vigoare, fiind introduse prin Legea nr.40/2011, publicata in M.O. nr. 225 din 31.03.2011, act normativ intrat in vigoare la data de 30.04.2011.

Curtea a reamintit ca textul de lege mentionat a modificat criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concedieri, in sensul trecerii pe primul plan a celui privind competenta profesionala/realizarile de la locul de munca.

Conform noii dispozitii legale, numai dupa aplicarea acestui criteriu, intimata putea proceda la selectia salariatilor care urmau a fi concediati prin utilizarea criteriilor de natura sociala, prevazute de contractul colectiv de munca si de lege.

In pricina pendinte judecatii, a aratat Curtea, recurenta nu a tinut cont de dispozitiile art. 69 alin. 3 Codul muncii, aspect ce a fost corect constatat de catre judecatorul fondului.

Curtea a reamintit ca, potrivit disp. art. 78 Codul muncii, concedierea dispusa cu incalcarea oricareia dintre conditiile de fond sau de forma prevazute de lege este sanctionata cu nulitatea absoluta.

In acest sens, Curtea Constitutionala a stabilit prin decizia nr.150/2010 ca ambele conditii, de fond ori de forma constituie motive de ordine publica, de natura sa atraga nulitatea absoluta a deciziei de concediere.

 Ratiunea considerarii ambelor categorii ca fiind de ordine publica, a statuat instanta de contencios constitutional, o constituie faptul ca in raportul de munca ce se naste, statul, prin politica sa, trebuie sa ocroteasca partea aflata in situatia de inferioritate economica.

Cum in speta recurenta nu a respectat conditiile prevazute de art. 69 al.3 Codul muncii, in mod corect, a stabilit Curtea, prima instanta a procedat la aplicarea sanctiunii reglementata de art.78 Codul muncii, dispunand anularea deciziei de concediere contestata in prezenta cauza.

In acest context, constatand nerespectarea textului de lege mentionat, devine lipsita de relevanta sustinerea recurentei privind indeplinirea celorlalte conditii de fond si de forma, dispozitia legiuitorului stabilind expres, prin art.78 Codul muncii, mentionat in precedent, ca cerinta pentru valabilitatea deciziei de concediere este ca toate conditiile legale sa fie respectate, nicidecum o parte dintre acestea.

In considerarea acestor argumente, constatand ca nu exista motive de reformare a sentintei, Curtea a procedat, in temeiul art. 312 al.1 C.proc.civ., la respingerea recursului ca nefondat.

 

(Judecator Andra Corina Botez)