Revizuire Act nou, Neinvocare la instanta de fond

Conform art.129 alin,final din Codul de procedura civila, instanta este tinuta de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare in judecata, ea neputand hotari DECAT asupra a ceea ce formeaza obiectul cererii deduse judecatii.

Prin cererea introductiva insa, revizuientul nu a cerut analizarea cererii prin prisma celor doua acte - fisa de repartizare si programul de restructurare si organizare la care face referire de abia in fata instantei de recurs.

In atare conditii, criticile formulate pe calea recursului de catre recurent in privinta acestor doua inscrisuri excede obiectului cererii de revizuire initiala cu care partea a inteles sa investeasca instanta la fond.

Concluzionand, se retine ca, in conformitate cu principiul disponibilitatii, partile pot determina continutul procesului prin stabilirea cadrului procesual in privinta obiectului si al participantilor la proces, a fazelor si etapelor pe care procesul le-ar putea parcurge. In aplicarea acestui principiu, instanta este obligata sa se pronunte numai cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum aceasta solicitare a fost expusa in cuprinsul cererii de chemare in judecata.

Prin sentinta civila nr. 3415 din data de 10 septembrie 2015, pronuntata de Tribunalul Gorj - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale s-a respins actiunea formulata de reclamantul L.I., in contradictoriu cu parata C.N.C.F. „CFR” SA, Sucursala Regionala CF Craiova.

Sentinta este irevocabila, Curtea de Apel Craiova constatand nul recursul declarat de reclamant, prin decizia nr.6421/13.12.2010.

La data de 21 mai 2015, reclamantul L. I. a solicitat revizuirea sentintei nr. 1685/01.06.2010 in sprijinul acestei cereri invocand un act nou, respectiv statul de functii al Sectiei CT 4 Targu-Jiu, ce i-a fost comunicat la data de 15 mai 2015 de Biroul Judetean de Politie Transporturi Gorj.

Tribunalul a constatat ca dispozitiile enuntate anterior nu sunt indeplinite, intrucat inscrisul nu exista la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti a carei revizuire se cere, el redand in cuprinsul sau organizarea societatii parate incepand cu data de 28 iulie 2011; in consecinta, a respins cererea de revizuire formulata.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs revizuientul L.I., solicitand admiterea recursului, cu consecinta admiterii cererii de revizuire si pe fond admiterea contestatiei.

A aratat in motivare ca a fost concediat pe nedrept, neexistand o restructurare reala, iar prin actele noi depuse: statul de functii al Sectiai CT 4 Tg.Jiu, fisa de repartizare pe functii si meserii a personalului CT 4 Tg.Jiu si programul complet de restructurare si reorganizare a facut dovada ca Sectia CT 4 Tg.Jiu - compartimentul aprovizionare nu era cuprinsa in acest program, postul sau de tehnician nefiind desfiintat si, mai mult, pe postul sau a fost angajata o alta persoana.

Curtea, examinand recursul, apreciaza ca acesta este nefondat.

Cu privire la cauza, se constata ca prin cererea de revizuire formulata revizuientul a invocat facand trimitere in cuprinsul cererii ca act nou doar la statul de functii al Sectiei CT 4 Tg.Jiu, instanta de fond analizand cauza strict prin prisma acestui act, raportat la limitele investirii instantei si principiul disponibilitatii.

In recurs, insa revizuientul a facut referire in afara actului de care s-a prevalat la instanta de fond si la alte doua inscrisuri si anume : fisa de repartizare pe functii si meserii a personalului CT 4 Tg.Jiu si programul complet de restructurare si reorganizare, ce nu au fost invocate si exhibate la tribunal, instanta neanalizandu-le ca atare.

Astfel, potrivit principiului disponibilitatii, partile au dreptul de a dispune de obiectul procesului si de mijloacele procesuale acordate de lege in acest scop. Partile pot determina nu numai existenta procesului, prin declansarea procedurii judiciare si prin libertatea de a pune capat procesului inainte de a interveni o hotarare pe fondul pretentiei supusa judecatii, ci si continutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual in privinta obiectului si a participantilor la proces, a fazelor si etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.

Dreptul partilor de a determina limitele procesului este , in principiu, neingradit, instanta nu poate introduce din oficiu o alta persoana in proces si este obligata sa se pronunte numai cu privire la ceea ce s-a cerut (art.129 alin.6 Cod procedura civila), neputand sa se pronunte asupra unor lucruri care nu s-au cerut, sa dea mai mult decat s-a cerut ori sa nu se pronunte asupra unui lucru cerut (art.322 pct.2 Cod procedura civila).

Conform art.129 alin,final din Codul de procedura civila, instanta este tinuta de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare in judecata, ea neputand hotari asupra a ceea ce formeaza obiectul cererii deduse judecatii.

Prin cererea introductiva insa, revizuientul nu a cerut analizarea cererii prin prisma celor doua acte - fisa de repartizare si programul de restructurare si organizare la care face referire de abia in fata instantei de recurs.

In atare conditii, criticile formulate pe calea recursului de catre recurent in privinta acestor doua inscrisuri excede obiectului cererii de revizuire initiala cu care partea a inteles sa investeasca instanta la fond.

De vreme ce o asemenea cerere si referire la aceste inscrisuri nu a fost formulata, nefacand obiectul cererii de revizuire ca act de sesizare al instantei, nu i se poate imputa instantei ca nu a facut o asemenea analiza a acestor inscrisuri, instanta urmand sa se pronunte in limitele investirii.

Analizarea acestor inscrisuri - fisa de repartizare pe functii si meserii si programul de restructurare si reorganizare nu era posibila atata vreme cat, o asemenea cerere nu a facut obiectul actiunii de fond.

Concluzionand, se retine ca, in conformitate cu principiul disponibilitatii, partile pot determina continutul procesului prin stabilirea cadrului procesual in privinta obiectului si al participantilor la proces, a fazelor si etapelor pe care procesul le-ar putea parcurge. In aplicarea acestui principiu, instanta este obligata sa se pronunte numai cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum aceasta solicitare a fost expusa in cuprinsul cererii de chemare in judecata.

Recursul constituie o cale de atac extraordinara calificata ca atare de lege si poate fi exercitat numai pentru motivele prevazute limitativ de art. 304 Cod Procedura Civila si in conditiile legii, impotriva hotararilor judecatoresti date fara drept de apel, in apel sau de un organ de activitate jurisdictionala.

Posibilitatea provocarii unui control judiciar al hotararii judecatoresti, pentru motive referitoare la nepronuntarea acestora cu respectarea conditiilor formale, legal prevazute de desfasurare a judecatii sau ca o consecinta a unui rationament jurisdictional eronat este reglementata in prezent prin norma constitutionala.

Insa, potrivit art. 129 din Constitutia Romaniei, revizuita, partile interesate pot exercita caile de atac numai in conditiile legii procesuale.

Corespunzator acestui principiu constitutional, legiuitorul a reglementat in mod expres hotararile judecatoresti susceptibile de a fi supse reformarii, caile de atac si titularii acestora, precum si cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigura un control judicios efectiv al hotararii reglementate prin Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si al libertatilor fundamentale.

Prin urmare, recursul nu poate fi exercitat „omisso medio”, invocandu-se critici care nu au fost invocate sau aratate expres si dezvoltate in concret, in cererea initiala, introductiva de instanta, pentru ca instanta sa poata analiza si sa se pronunte asupra lor, urmand ca ulterior sa dea posibilitatea exercitarii unui control judiciar de catre instanta ierarhic superioara.
(Decizia civila nr. 698/19.11.2015 - Sectia I civila, rezumat judecator Nicolau Alexandroiu Mihaela Loredana)