Reverificarea si analizarea  tuturor cererilor privind platile nationale complementare directe in sectorul zootehnic pentru anul 2008, prin solicitare oficiala a confirmarilor scrise de la organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice si ale unitatilor administrativ teritoriale, impusa de Curtea de Conturi  pentru APIA, legalitatea masurii.

 

O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plati directe si plati nationale directe complementare, care se acorda in agricultura incepand cu anul 2007, art. 12

Ordinul MADR nr.295/ 2007, art.6 alin.(2)

 

Masurile stabilite de Curtea de Conturi in sarcina recurentei - reclamante de a solicita confirmari scrise de la organele fiscale pe plan local si de a reanaliza eligibilitatea cererilor prin prisma existentei datoriilor restante, sunt excesive in raport de atributiile legale ce incumbau functionarilor APIA, potrivit prevederilor OMADR 295/2007.

Din prevederile OMADR 295/2007 rezulta cu claritate ca personalul APIA nu era tinut sa efectueze cercetari suplimentare pentru a stabili veridicitatea declaratiei privind inexistenta datoriilor la bugetul de stat si la bugetul local, aceasta conditie fiind considerata indeplinita prin simpla depunere a declaratiei pe propria raspundere.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 9829 din 18 noiembrie 2013.

 

Prin cererea introdusa la Curtea de Apel Ploiesti la 29 septembrie 2011 si inregistrata sub nr. 830/42/2011 reclamanta APIA  a formulat, in contradictoriu cu C  C A R, plangere impotriva incheierii nr.77 din 12 septembrie 2011, pronuntata de Comisia de solutionare a contestatiilor din cadrul C de C a R, prin care a fost respinsa contestatia sa impotriva Deciziei nr.14 din 27 iunie 2011, emisa de C  C, solicitand ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna anularea actelor administrative contestate.

Reclamanta a aratat ca executarea masurii dispuse prin decizia criticata, de reverificare si analiza a tuturor cererilor privind platile nationale complementare directe in sectorul zootehnic pentru anul 2008, prin solicitare oficiala a confirmarilor scrise de la organele fiscale teritoriale ale M F P si ale unitatilor administrativ teritoriale, nu este posibila.

Reclamanta a mai sustinut ca aprecierea paratei potrivit careia prin incasarea respectivului sprijin financiar de catre producatorii agricoli in baza unor declaratii ce nu au avut corespondent in realitate s-ar fi creat un prejudiciu bugetului de stat nu rezista, intrucat masura dispusa, de recuperare a acestor sume apreciate ca necuvenite ar afecta insasi fondul reglementarii pentru care aceste ajutoare au fost si sunt acordate din bugetul de stat, respectiv de sustinere a exploatatiilor de bovine si ovine  detinute de producatorii agricoli, cu atat mai mult cu cat, prin actualizarea acestora, consecinta previzibila este desfiintarea acestor exploatatii, in mare parte de subzistenta, prin intrarea fermierilor in incapacitate de plata.

In termen legal, in temeiul dispozitiilor art.115 si urmatoarele din Codul de procedura civila, parata C C a R a formulat intampinare in cuprinsul careia a solicitat respingerea actiunii ca fiind neintemeiata.

APIA, a formulat in cauza cerere de interventie accesorie, precizand ca intelege sa sustina actiunea reclamantei si a solicitat instantei anularea Deciziei nr.14 din 27 iunie 2011, emisa de C de C Buzau si a Incheierii nr.77 din 12 septembrie 2011, emisa de C de C - Comisia de solutionare a contestatiilor.

In motivarea cererii sale, intervenienta a aratat ca, prin actele normative adoptate in aplicarea reglementarilor comunitare in domeniu, respectiv OUG nr. 125/2006 si Ordinul MAPDR nr.295/2007, Romania este singurul stat din Uniunea Europeana care a introdus lipsa datoriilor la bugetul de stat si/sau la bugetele locale ca si conditie de eligibilitate pentru acordarea primei in cadrul platilor directe complementare in sectorul zootehnic.

Din lecturarea Ordinului MAPDR nr. 295/2007 rezulta cu claritate ca personalul APIA nu era tinut sa efectueze cercetari suplimentare pentru a stabili veridicitatea declaratiei privind inexistenta datoriilor la bugetul de stat si/sau la bugetul local, aceasta conditie fiind considerata indeplinita prin simpla depunere a declaratiei pe propria raspundere.

Prin urmare, masurile stabilite de C C Buzau in sarcina reclamantei de a solicita confirmari scrise de la organele fiscale pe plan local si de a reanaliza eligibilitatea cererilor prin prisma existentei datoriilor restante, sunt excesive in raport cu atributiile legale ce incumbau functionarilor APIA, potrivit prevederilor Ordinului MAPDR nr.295/2007.

Dupa administrarea probatoriilor, prin sentinta nr. 1932 din 26 aprilie 2013 Tribunalul Buzau a respins actiunea formulata de reclamanta si cererea de interventie accesorie, formulata de intervenienta.

Examinand actiunea formulata de reclamanta, in contextul dispozitiilor legale incidente, tribunalul a constatat ca paratele nu au retinut in sarcina reclamantei nerespectarea conditiilor legale referitoare la acordarea sprijinului financiar in cadrul platilor nationale directe complementare, ci faptul ca aceasta institutie nu a verificat indeplinirea conditiei de eligibilitate privind lipsa datoriilor restante la bugetul de stat si la bugetele locale,in sensul ca nu a verificat realitatea declaratiilor pe proprie raspundere date de beneficiarii primelor. Conducerea entitatii auditate nu a solicitat, de la organele teritoriale de administrare fiscala ale Ministerului Finantelor Publice si ale unitatilor administrativ-teritoriale,confirmari scrise cu privire la veridicitatea declaratiilor pe proprie raspundere privind existenta/inexistenta datoriilor la bugetul de stat si la bugetul local, desi potrivit art.6 din Ordinul MAPDR nr.295/ 2007 avea obligatia sa verifice corectitudinea inscrisurilor din cererea de solicitare a primei cu documentele anexate acesteia.

Prin urmare, cata vreme reclamanta este responsabila de implementarea schemelor de plati directe pentru agricultura, avand ca sursa de finantare Fondul european pentru garantare in agricultura (FEGA), Fondul european pentru agricultura si dezvoltare rurala (FEADR), dar si fonduri din bugetul national, acesteia ii revine obligatia de a recupera sumele necuvenite acordate sub forma de sprijin, neputand fi retinute sustinerile acesteia in sens contrar.

Tribunalul a apreciat ca nerelevante sustinerile reclamantei cu privire la insarcinarea altor institutii publice cu activitati suplimentare de verificare a unor datorii restante, precum si obligatia formularii de plangeri penale, dar si cu privire la imposibilitatea realizarii masurilor impuse, motivata pe de o parte de multitudinea schemelor de sprijin gestionate de reclamanta, dar si de natura juridica diversa a datoriilor beneficiarilor acestor scheme.

La momentul acordarii primelor – in anul 2008 – legislatia relevanta prevedea drept conditie necesara eligibilitatii cererii lipsa datoriilor la bugetul de stat sau la bugetul local ale solicitantului. Certificatele obtinute de la autoritatile fiscale competente in determinarea acestor debite inlatura posibilitatea reclamantei de a aprecia cu privire la scopul pentru care a fost acordat sprijinul financiar, dar si cu privire la buna credinta a solicitantilor.

Impotriva sentintei nr. 1932 din 26 aprilie 2013 pronuntata de Tribunalul Buzau au declarat recurs reclamanta  si intervenienta criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Recurentele au sustinut in esenta ca instanta fondului nu a observat faptul ca impunerea unei astfel de conditii a fost excesiva si fara o justificare legala, inclusiv din punct de vedere al legislatiei comunitare, intrucat a creat premise false care au ingreunat procesul de subventionare a activitatii desfasurate de crescatorii de animale, dincolo de imprejurarea ca in aceasta chestiune Comisia Europeana a precizat textual in raspunsul dat Federatiei Crescatorilor de Bovine din Romania la scrisoarea acesteia nr. 06/15. 02. 2012, faptul ca " nu a autorizat niciodata Romania, sa aplice astfel de conditii de eligibilitate pentru acordarea platilor directe nationale complementare”, iar comunicarile Romaniei de solicitare a autorizarii platilor directe nationale complementare, pentru perioada 2007 - 2011, nu contineau criterii de eligibilitate legate de datoriile beneficiarilor la bugetul de stat.

Instanta fondului nu a observat nici faptul ca Ordinul MADR nr. 295/2007, prevede expres doar declaratia pe proprie raspundere a solicitantului fara ca in articolele urmatoare sa fie reglementate alte verificari in sarcina personalului APIA, motiv pentru care dispozitiile art. 12 indice 1, alin 2 din OUG m". 125 / 2006, retinute de tribunal in considerentele solutiei date, referitoare la incasarea unor sume de la bugetul de stat prin inscrierea sau atestarea de date nereale pe documentele de decontare aferente sprijinului financiar prevazut de ordonanta, nu sunt aplicabile in speta intrucat, declaratia pe proprie raspundere a solicitantilor privind lipsa datoriilor restante, nu poate fi calificata drept "document de decontare aferent sprijinului financiar acordat in baza ordonantei invocate."

Certificatele obtinute de la autoritatile fiscale competente, retinute in considerentele solutiei de instanta fondului drept modalitate prin care se inlatura posibilitatea reclamantei de a aprecia cu privire la scopul pentru care a fost acordat sprijinul financiar, dar si cu privire la buna credinta a solicitantilor, nu au fost incluse in documentele prevazute de Ordinul MADR nr. 295/2007, ce trebuia depuse de solicitanti in sustinerea cererii pe exploatatie/pe cap de animal, astfel incat nici reclamanta nu le putea solicita, intrucat o eventuala solicitare in acest sens, ar fi reprezentat, cel putin un adaos la lege, in conditiile in care acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu o poate face.

Pentru motivele de drept si de fapt invocate, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei recurate, iar pe fond admiterea cererii asa cum a fost formulata.

Examinand sentinta recurata Curtea a retinut ca recursurile sunt fondate, potrivit considerentelor ce urmeaza:

Prin sentinta atacata si actele contestate s-a retinut in mod gresit faptul ca A.P.I.A. avea obligatia de a verifica veridicitatea declaratiilor pe proprie raspundere referitoare la datoriile restante fata de bugetul de stat si/sau bugetul local la data limita de depunere a cererilor, invocandu-se prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plati directe si plati nationale directe complementare, care se acorda in agricultura incepand cu anul 2007, si pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole si alte forme de asociere in agricultura precum si ale O.G. nr. 14/2010 privind masuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producatorilor agricoli, incepand cu anul 2010.

Din prevederile OMADR 295/2007 rezulta cu claritate ca personalul APIA nu era tinut sa efectueze cercetari suplimentare pentru a stabili veridicitatea declaratiei privind inexistenta datoriilor la bugetul de stat si la bugetul local, aceasta conditie fiind considerata indeplinita prin simpla depunere a declaratiei pe propria raspundere.

OUG nr.125/2006 nu prevede in sarcina Agentiei de Plati si Interventie pentru Agricultura obligatia verificarii veridicitatii declaratiilor fermierilor beneficiari, date pe proprie raspundere sau sa solicite autoritatilor locale sau Directiei Generale a Finantelor Publice informatii cu privire la existenta datoriilor restante ale fermierilor la bugetul de stat sau la bugetele locale la data depunerii cererilor sau la data analizarii acestor cereri.

Prevederile art.6 alin.(2) din Ordinul MADR nr.295/ 2007 se refera doar la verificarea cererilor sub aspectul corectitudinii inscrisurilor din cererea de solicitare a primei, cu documentele anexate acesteia, fara ca recurenta sa fie abilitata prin vreun text de lege sa efectueze investigatii la organele teritoriale fiscale sub aspectul veridicitatii declaratiilor date pe proprie raspundere, cu atat mai mult cu cat legiuitorul a prevazut expres sanctiunea legii penale.

Asa cum sustine recurenta-reclamanta, efectuarea unor investigatii la organele teritoriale fiscale ar fi condus la incalcarea termenelor prevazute de lege in ceea ce priveste autorizarea la plata a respectivelor cereri, cu consecinte negative asupra accesarii de catre solicitanti a acestor fonduri nerambursabile.

Prevederile OG nr.14/2010 in ceea ce priveste recuperarea sumelor nu sunt aplicabile in speta, deoarece aceste forme de sprijin au fost reglementate de OUG nr.125/2006 si acordate anterior intrarii in vigoare a OUG nr.14/2010, astfel incat aplicarea acesteia din urma, inclusiv in ceea ce priveste procedura recuperarii acestor sume, ar incalca principiul neretroactivitatii legii.

Prin urmare, sumele acordate in baza OUG nr.125/ 2006 nu pot fi considerate ajutor necuvenit in conditiile OG nr.14/2010, astfel incat incidenta acesteia in ceea ce priveste procedura de recuperare prin emiterea titlurilor de creanta este nelegala intrucat prevederile O.G. nr. 14/2010 nu se aplica acestor scheme de sprijin financiar, ci ajutoarelor de stat enumerate de legiuitor in acest act normativ.

Astfel, potrivit art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 14/2010, ''Se considera ajutor necuvenit sumele acordate in temeiul prezentei ordonante si utilizate pentru alte scopuri decat cele pentru care au fost solicitate, sumele acordate prin inscrierea sau atestarea de catre beneficiari a unor date ori situatii nereale pe documentele de decontare aferente ajutorului prevazut in prezenta ordonanta sau cu incalcarea in orice mod a prevederilor prezentei ordonante''.

In cauza, niciuna dintre aceste situatii nu poate fi retinuta intrucat  nu s-a stabilit un alt scop al utilizarii sumelor decat cel pentru care au fost solicitate, datele nereale  inscrise  in  unele dintre declaratiile pe propria raspundere privesc existenta/inexistenta datoriilor bugetare, iar nu decontarea ajutorului, iar prin actele administrative contestate nu s-a retinut vreun alt mod de incalcare a OG nr.14/2010, in raport de care se putea face o analiza a respectarii legalitatii.

Instanta a apreciat, asadar, in mod eronat faptul ca trebuia verificat insusi continutul declaratiei pe proprie raspundere intrucat legea nu impunea astfel de obligatii in sarcina Centrelor Judetene APIA, iar o eventuala solicitare in acest sens, ar fi adaugat la lege.

Prin urmare, masurile stabilite de Curtea de Conturi in sarcina recurentei - reclamante de a solicita confirmari scrise de la organele fiscale pe plan local si de a reanaliza eligibilitatea cererilor prin prisma existentei datoriilor restante, sunt excesive in raport de atributiile legale ce incumbau functionarilor APIA, potrivit prevederilor OMADR 295/2007.

Examinand prevederile art. 9 alin 3 din OUG nr. 125/2006 se retine ca nu este prevazuta aceasta conditie a inexistentei datoriilor fata de bugetul de stat sau local, aceasta conditie fiind mentionata numai in art. 2 si urm. din OMADR nr. 295/2007, care prin conditia impusa a incalcat prevederile art. 13 din OUG nr. 125/2006, care prevedea obligatia stabilirii tuturor conditiilor exclusiv in acord cu reglementarile comunitare in domeniu.

Impunerea unei astfel de conditii a fost excesiva si din punct de vedere al legislatiei comunitare, in aceasta chestiune Comisia Europeana a precizat in raspunsul dat Federatiei Crescatorilor de Bovine din Romania la scrisoarea acesteia nr. 06/15. 02. 2012, faptul ca " nu a autorizat niciodata Romania, sa aplice astfel de conditii de eligibilitate pentru acordarea platilor directe nationale complementare, iar comunicarile Romaniei de solicitare a autorizarii platilor directe nationale complementare, pentru perioada 2007 - 2011, nu contineau criterii de eligibilitate legate de datoriile beneficiarilor la bugetul de stat.

Mai mult, ulterior reglementarii date prin ordinul MAPDR nr.295/2007 insusi legiuitorul a inteles, prin Ordinul MADR nr. 165/2011, sa elimine prevederile art.2¹ alin.(1) lit.d) din textul de lege invocat, in ceea ce priveste stabilirea ca o conditie de eligibilitate a cererilor, lipsa datoriilor la bugetul de stat si local, fapt ce confirma sustinerea recurentei-reclamante in sensul ca mentinerea acestor dispozitii ar lovi practic in scopul de fond al reglementarii in sine, si anume acela de sustinere a producatorilor agricoli.

Pentru toate aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1) si 3), Curtea a admite recursurile formulate de reclamanta si intervenienta a modificat in tot sentinta in ceea ce priveste fondul cauzei si a admis cererea de anulare si cererea de interventie accesorie si in consecinta a anulat Decizia nr. 14/27.06.2011 emisa de Curtea de Conturi a Romaniei mentinuta prin Incheierea nr.77 din 12 septembrie 2011, emisa de Curtea de Conturi a Romaniei.

 

(Judecator Elena Tanasica)