Revendicarea unui teren pentru care ambele parti, societati comerciale detin certificate de atestare a dreptului de proprietate.  

 

          „In conditiile in care ambele parti detin certificate de atestare a dreptului de proprietate care provin de la stat, indiferent de autoritatea statului emitenta a titlului, apare mai caracterizat titlul inscris mai intai in cartea funciara, imprejurare care corespunde de altfel si cu starea de fapt, respectiv cu posesia exercitata de catre parata asupra terenului in litigiu, respectiv cu detinerea de catre aceasta in patrimoniu a acestui teren, destinat activitatii sale si ca premisa pentru trecerea terenului ope legis in proprietatea sa.”

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I civila

 Decizia nr. 577 din 16 septembrie 2015.

 

Prin decizia
nr. 577 din 16 septembrie 2015
Curtea de Apel Ploiesti a respins recursul formulat de reclamanta impotriva deciziei civile nr. 149 pronuntata la 3 martie 2015 de Tribunalul Dambovita .

           
Curtea a retinut

cu privire la terenul in litigiu ca atat reclamanta care revendica terenul pretinzandu-se proprietar cat si parata  care este posesor si se pretinde de asemenea proprietar,  detin certificate de atestare a drepturilor de proprietate emise in baza Legii nr.15/1990 privind organizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale si a Hotararii Guvernului nr. 834/1991 privind stabilirea si evaluarea unor terenuri aflate in patrimoniul societatilor comerciale cu capital de stat.      

          Astfel reclamanta detine  Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 0716/22.12.1993, emis  de catre  Ministerul Industriilor,  si  parata Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 10852/11.01.2008 emis de catre Ministerul Economiei si Finantelor.

          Temeiul dobandirii de catre societatile comerciale, fostele unitati socialiste a bunurilor, a fost art. 20 alin.2 din Legea nr.15/2000 potrivit caruia „
bunurile din patrimoniul societatii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu exceptia celor dobandite cu alt titlu”.
O dispozitie similara este instituita prin art. 5 al legii in privinta regiilor autonome rezultare in urma reorganizarii fostelor unitati economice de stat, in sensul ca
„ regia autonoma este proprietara bunurilor din patrimoniul sau.”

         
Trecerea bunurilor in proprietatea regiilor autonome si societatilor comerciale cu capital de stat s-a facut astfel prin efectul legii, singura conditie fiind aceea ca la data intrarii in vigoare a Legii nr. 15/2000, bunurile sa fie in patrimoniul acestora.

         In mod particular in cazul terenurilor, la data intrarii in vigoare a legii, respectiv la data infiintarii regiilor autonome si a societatilor comerciale rezultate in urma reorganizarii fostelor unitati economice de stat, acestea nu au putut prelua terenurile administrate de fostele unitati economice de stat, cu titlu de proprietate ci doar cu drept  de administrare, ceea ce rezulta cu claritate din cuprinsul Hotararii Guvernului nr. 834/1991 care reglementeaza procedura de stabilire si evaluare  a terenurilor preluate de catre societatile comerciale de la fostele unitati economice de stat, aflate in administrarea acestor societati comerciale la data infiintarii, necesare desfasurarii activitatii, in urma careia societatile comerciale respective devin,
ope legis,
proprietare asupra acestor terenuri.

          Potrivit prevederilor art.1 din Hotararea Guvernului nr. 834/1991, o societate comerciala cu capital de stat este indreptatita sa i se ateste dreptul de proprietate doar asupra terenurilor aflate in patrimoniul sau, la data eliberarii certificatului de atestare, necesare desfasurarii activitatii conform obiectului de activitate.

          Fara a putea analiza daca s-au respectat conditiile legii in procesul de eliberare a celor doua certificate de atestare a dreptului de proprietate, emise partilor, respectiv de a aprecia asupra indeplinirii conditiei existentei suprafetei de teren in administrarea uneia sau a celeilalte societati in litigiu, la data infiintarii acestora, potrivit Legii 15/1990, intrucat nu au fost investite cu o astfel de cerere, instantele au procedat la compararea titlurilor, impusa de orice actiune in revendicare.

           S-a constatat ca in conditiile in care ambele parti detin certificate de atestare a dreptului de proprietate care provin de la stat, indiferent de autoritatea statului emitenta a titlului, apare mai caracterizat titlul inscris mai intai in cartea funciara, respectiv titlul paratei, imprejurare care corespunde de altfel si cu starea de fapt, respectiv cu posesia exercitata de catre parata asupra terenului in litigiu, respectiv cu detinerea de catre aceasta in patrimoniu a acestui teren, destinat activitatii sale si ca premisa pentru trecerea terenului
ope legis
in proprietatea sa.

          Prin urmare, instantele au facut o corecta aplicare in cauza a dispozitiile legale incidente, respectiv  art.25 alin.1 din Legea 7/1996, in vigoare la data intabularii dreptului paratei, precum si a dispozitiilor art. 563 Cod Civil care defineste actiunea in revendicare si conditiile admiterii unei astfel de actiuni.

          Retinand inaplicabilitatea in cauza a acestui text de lege, instanta de apel ca de altfel si prima instanta nu au respins necesitatea compararii titlurilor ca demers obligatoriu pentru admiterea unei actiuni in revendicare, ceea ce s-a realizat de altfel astfel cum rezulta din considerentele celor doua hotarari pronuntate in cauza, ci a apreciat doar ca nu s-a dovedit indeplinirea conditiilor impuse de textul de lege mentionat pentru admiterea actiunii in revendicare.

           Pentru considerentele aratate nu se poate retine nici ca instanta de apel  a retinut motive contradictorii sau straine de natura pricinii si nici ca a interpretat in mod gresit actul juridic dedus judecatii.

          S-a apreciat  fata de cele aratate ca nu sunt incidente in cauza dispozitiile art.  304 pct.7,8 si 9 din  Codul de procedura civila si  in temeiul art.312 alin.1 din acelasi cod, Curtea a respins recursul ca nefondat.  

 

(Judecator Petrosina Madalina Graure)