Restituirea de catre CEC Bank S.A. a sumelor actualizate, depuse pe librete de economii de catre deponenti, persoane fizice anterior anului 1989.

 

Index tematic: Civil

 

Legislatie relevanta:

Art.1604 Cod Civil, art.1605 Cod Civil

Legea nr.348/2004

Art.5 din Legea nr.66/1996 republicata

 

Rezumatul problemei de drept:

Depozitarul CEC BANK S.A., ca orice institutie financiar-bancara, nu are obligatia acoperirii riscului devalorizarii sumelor depuse de depunatori pe instrumente de economisire, ci doar de a acorda dobânzi, in conditiile pietei bancare.

 

Identificare:

            
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia a II-a Civila

Decizia nr. 173 din 18 aprilie 2019

 

Prin decizia nr. 1227 din data de 25 octombrie 2018 pronuntata de Tribunalul B. a fost respins apelul promovat de apelanta reclamanta T.L., impotriva sentintei civile nr. 6675/20.12.2017, pronuntate de Judecatoria B. in dosarul nr. …/…/2016, având ca obiect pretentii, in contradictoriu cu intimata - pârâta „CEC BANK”.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta T.L.

argumentul legal esential in sustinerea spetei il constituie prevederile art. 4 din Legea 66/1996 privind organizarea CEC, care stipuleaza ca sumele depuse de persoane fizice la CEC cu orice titlu, sunt garantate de stat. Drepturile de creanta asupra sumelor depuse sunt imprescriptibile confirma prevederile din Statutul CEC -  1989, garantarea de catre stat a sumelor depuse, acestea putând fi retrase oricând si neputând fi supuse prescriptiei.

Pe fond, a aratat ca prin actiune a solicitat restituirea de catre CEC a sumei de 25 mii lei actualizata, reprezentând cuantumul a 5 depozite a cate 5 mii lei din anii 1984, 1985, 1987,  ca urmare a refuzului CEC din 13. 05. 2015 pe motivul denominarii.

Considera ca legiuitorul a protejat aceste depozite, economii ale cetatenilor, prin atribuirea titlului de creante asupra statului, garantate si imprescriptibile. Pe cale de consecinta, logica si juridica, aceste depozite nu pot fi afectate de inflatie sau denominare, creanta fiind o activa imobilizata.  

In subsidiar, a aratat ca se mai pot invoca prevederile art. 44 din Constitutie potrivit carora dreptul la proprietate precum si creantele asupra statului sunt garantate si prevederile art. 2105 din Noul Cod civil.

Important de precizat este ca valoarea intrinseca si imuabila a acestor creante financiare nu poate fi determinata exclusiv si univoc-decât prin raportare la o valuta forte, recte la cursul de schimb leu/dolar, de la data infiintarii respectivelor depozite deoarece nu exista la BNR un curs de revenire a monedei nationale(leul) de-a lungul anilor. De mentionat faptul ca statul a folosit banii din depozitele CEC (piata interna), evitând imprumuturi pe piata externa  valuta, cu dobânzi. Prin aceasta raportare la cursul de schimb leu/dolar, nu rezulta ca s-ar mentine puterea de cumparare, cum insinueaza pârâta, deoarece si dolarul se devalorizeaza in timp.

Instanta de fond a solicitat efectuarea unei expertize financiar-contabile (platita de reclamanta-800 lei), care a prezentat trei variante de calcul pentru actualizarea sumelor din depozite: Varianta I, a denominarii, cu sold zero lei; Varianta II , prin raportare la cursul de «schimb leu/dolar, cu sold 8564 dolari si Varianta III, prin raportare la inflatie, cu sold 10. 826 lei. Instantele de fond si apel au validat varianta ilegala a denominarii.

Sub aspect etic, aceste depozite CEC reprezinta economiile de o viata si nu pot fi confiscate intr-un stat de drept.

Este esential de remarcat ca legiuitorul a avut grija sa protejeze aceste economii de la CEC ale populatiei chiar si dupa denominare. Astfel, prin art. 8 din OUG 42/26.04.2005, se abroga Legea 66/1996, cu exceptia dispozitiilor art. 4, care ramâne in vigoare pâna la privatizarea CEC, care nu s-a realizat pâna in prezent. Art. 4(l) din aceeasi OUG 42/2005 precizeaza ca depozitele persoanelor fizice la CEC vor fi garantate chiar si dupa privatizare din Fondul de garantare constituit conform OG 39/1996.

Intimata-pârâta CEC Bank SA a aratat ca si-a executat obligatiile contractuale asumate, in sensul ca a pastrat sumele de bani depuse si a acordat dobânda contractuala corespunzatoare instrumentului de economisire pentru care a optat recurenta iar, pe de alta parte, ca Banca a aplicat corect Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei nationale, ale carei dispozitii nu se aplica diferentiat masei monetare lichide aflate in circulatie si sumelor de bani detinute in depozite bancare.

Prin aplicarea Legii nr. 348/2004, sumele depozitate de recurenta si aflate in sold pe libretele de economii au fost convertite in noua unitate monetara, devenind derizorii, astfel incât prin comisionarea acestora cu comisionul modic de 0,10 lei/cont/luna, a carui plata a fost asimilata cheltuielilor efectuate de Banca pentru pastrarea/conservarea bunului, in conditiile art. 1618 C.civ., cheltuieli ce cad in sarcina deponentului (recurentei), conturile s-au inchis (la data la care valoarea comisionului a fost egala cu soldul contului).

Asadar, instanta de apel nu a incalcat si nu a aplicat gresit vreo norma de drept material si a pronuntat o hotarâre legala sustinuta de motivele descrise in considerentele acesteia.

Curtea a constatat ca recursul este nefondat.

Prin cererea introductiva, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 25.000 lei depusa la CEC B. in anii 1984, 1986, 1987 la cursul actualizat al BNR.

Este important de precizat ca sumele depuse s-au aflat in permanenta la dispozitia recurentei care putea oricând solicita restituirea lor si a dobânzii contractuale.

Rata anuala a dobânzii a avut un caracter transparent astfel incât, in permanenta recurenta a avut posibilitatea cunoasterii evolutiei sale. De asemenea, faptul ca, in conditiile schimbarilor economice existente, intimata a hotarât sistarea tragerii la sorti pentru obtinerea câstigurilor cuvenite prin clauze contractuale acceptate de partile contractante, a fost adusa la cunostinta detinatorilor de instrumente de economisire de acest tip, fapt necontestat. Mai mult, incepând cu data de 1.04.2000, pe libretele de acest tip s-au efectuat numai operatiuni de lichidare, fiind acordata dobânda la vedere.

Faptul ca recurenta a stat in pasivitate si nu s-a preocupat de recuperarea sumelor si desfiintarea depozitelor constituite, desi a avut in permanenta aceasta posibilitate, nu poate fi imputabil intimatei. Inflatia este un fenomen economic ce afecteaza intreaga societate, iar in contractele incheiate nu exista clauze prin care intimata sa fie obligata sa restituie sumele reactualizate, exceptând dobânda corespunzatoare tipului de depozit pentru care recurenta a optat (librete cu dobânda si câstiguri in autoturisme).

Deprecierea monetara determinata de fenomenul inflationist ulterior anului 1989, nu poate conduce la sanctionarea intimatei.

De altfel, prin Hotarârea pronuntata la data de 10.07.2001 in cererea nr. 34746-97 formulata de Asociatia pentru Protectia Cumparatorilor de Autoturisme, Liga pentru Protectia Cumparatorilor de Autoturisme si alti 647 reclamanti individuali, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca nu trebuie sa se deduca din dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie obligatia generala a statelor de a mentine prin indexare puterea de cumparare a sumelor depuse la banci sau alte organisme financiare.

In mod corect, atât instanta de fond cât si cea de apel au retinut incidenta dispozitiilor art. 1604 si art. 1616 Cod civil, urmând a se restitui deponentului suma depusa si dobânda convenita, partile nederogând de la aceste stipulatii.

In pofida sustinerilor recurentei, fosta Casa de Economii si Consemnatiuni s-a reorganizat, in temeiul Legii nr. 66/1996 in societate bancara pe actiuni, putând desfasura activitatile permise bancilor. Sumele depuse sunt garantate de stat, drepturile de creanta asupra sumelor depuse, dobânzilor si câstigurilor sunt imprescriptibile, insa aceste prevederi legale nu sunt de natura decât sa confirme garantarea restituirii lor, conform conventiei partilor si nicidecum puterea de cumparare a sumelor.

Pe de alta parte, Legea nr. 348/2004 privind denominarea monedei nationale nu a distins asupra situatiei banilor lichizi de pe piata sau a celor existenti in depozite, situatie in care, nici la acel moment recurenta nu a  inteles sa actioneze.

Intrucât denominarea a produs efecte fata de toti cetatenii, nu exista niciun rationament rezonabil pentru care aceasta sa nu afecteze si depozitele recurentei, in situatia de pasivitate a acesteia.

Actionând ca o banca, intimata s-a supus reglementarilor cuprinse in legea bancara, precum si celor emise de Banca Nationala a României in aplicarea politicii monetare, de credit valutare, de plati conform art. 5 din Legea nr. 66/1996 republicata. Astfel, intimata a avut deplina libertate in a-si gestiona depozitele, iar hotarârea luata, in Consiliul de Administratie la data de 27.02.2004 ca, in cazul produselor bancare a caror valoare nominala era mai mica de 15 lei (150.000 lei vechi), pentru care nu au fost efectuate operatiuni de depunere/restituire timp de un an, valoarea soldului existent sa se vireze intr-un cont colector, nu a fost contestata, fiind pe deplin aplicabila in considerarea dreptului intimatei e a-si gestiona eficient activitatea.

In egala masura, hotarârea Comitetului de Directie din august 2005, in sensul ca produsele de economisire inactive, inregistrate in conturile colectoare sa se debiteze lunar cu valoarea comisionului in cuantum de 0,10 lei/cont/luna pâna la data la care valoarea comisionului datorat va fi egala cu soldul contului, data la care contul se va inchide este valida, nu a fost contestata, si se incadreaza, pe de o parte, in dreptul intimatei de a-si gestiona eficient activitatea dar si in dispozitiile art. 1618 Cod civil.

Nu pot fi identificate niciun fel de masuri dispuse de catre intimata in afara prevederilor legale anterior mentionate, privind contractul de depozit, luate eventual cu incalcarea hotarârilor Consiliului de Administrare sau a Comitetului de Directie, ori a  proprietatii private, de vreme ce masurile au avut un caracter transparent, justificat, iar o minima diligenta din partea recurentei ar fi permis acesteia restituirea sumelor depuse, sume ce au fost in permanenta la dispozitia sa.

Pentru toate considerentele, Curtea, vazând dispozitiile art. 496 alin. 1 C.proc.civ. a respins recursul ca nefondat.

 

Autorul sintezei,

    Judecator Iuliana Lucacel