Restituire impozit pe cladiri stabilit suplimentar, Prescriptia

Decizia civila nr. 1272/CA/21.12.2015

Conform dispozitiilor art.ll alin.1 si 5 din Legea nr.554/2004, neexercitarea actiunii in termenul de 6 luni de la data expirarii termenului legal de solutionare a cererii atrage prescriptia actiunii.

Potrivit art. 2513 Cod civil, prescriptia poate fi opusa numai in prima instanta, prin intampinare sau, in lipsa invocarii, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate.

Art. 185 Cod procedura civila, prevede ca, atunci cand un drept procesual trebuie exercitat intr-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitarea dreptului.

Parata nu a solutionat contestatiile administrative in termenul impus de art. 70 alin. 1 Cod procedura fiscala, respectiv in 45 de zile de la depunerea contestatiei.

In atare situatie, s-a dispus obligarea paratei sa solutioneze contestatiile administrative tocmai pentru a-i da posibilitatea reclamantei sa conteste in procedura judiciara solutia contestatiilor si astfel sa verifice legalitatea actelor cu consecinta stabilirii drepturilor si obligatiilor fiscale.

Art. 17 alin. 1 Cod procedura fiscala Art. 70 alin. 1 Cod procedura fiscala Art.11 alin.1 si 5 din Legea nr.554/2004 Art. 2513 Cod civil Art.185 Cod procedura civila

Prin sentinta civila nr. 1018/25 iunie 2015, Tribunalul Constanta
a admis exceptia decaderii paratului Municipiul Mangalia - Directia Generala Economica - Serviciul de Impozite, Taxe Locale din dreptul de a invoca exceptia prescriptiei capatului 6 al cererii introductive de instanta; a respins, ca tardiv formulata, exceptia prescriptiei capatului 6 al cererii introductive; a respins ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii capetelor de cerere 1-5 invocata de paratii Municipiul Mangalia - Directia Generala Economica - Serviciul de Impozite, Taxe Locale si Municipiul Mangalia prin Primar; a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune privind capetele de cerere 1-5 invocata de paratele Municipiul Mangalia - Directia Generala Economica - Serviciul de Impozite, Taxe Locale si Municipiul Mangalia prin Primar; a respins ca prescris dreptul la actiune privind capetele de cerere 1-5; a admis in parte cererea formulata de reclamanta [...] S.A., in contradictoriu cu paratele Municipiul Mangalia - Directia Generala Economica - Serviciul de Impozite, Taxe Locale si Municipiul Mangalia prin Primar; a obligat parata Municipiul Mangalia - Directia Generala Economica - Serviciul de Impozite, Taxe Locale sa solutioneze contestatia nr. 79343/20.12.2013 impotriva deciziei de impunere nr. 74303/29.11.2013 si contestatia nr.

79341/20.12.2013 impotriva deciziei de impunere nr.75841/5.12.2013; in temeiul art. 453 alin.1 si 2 Cod proc. civila, instanta a obligat parata Municipiul Mangalia - Directia Generala Economica - Serviciul de Impozite, Taxe Locale la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta in valoare de 3000 lei reprezentand onorariu avocat in parte.

Impotriva acestei solutii au declarat recurs paratii Municipiul Mangalia - Directia Generala Economica - Serviciul de Impozite, Taxe Locale si Municipiul Mangalia prin Primar
, invocand motivul de casare intemeiat pe disp.art.488 alin.1 pct. 8 Cod procedura civila, sustinand ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Mangalia reprezentata de Primar a fost solutionata gresit fara a se avea in vedere disp.art.17 Cod procedura fiscala, respectiv faptul ca actele administrative fiscale contestate sunt emise de un compartiment specializat al unitatii administrativ teritoriale.

De asemenea, exceptia prescriptiei dreptului la actiune a fost solutionata gresit in raport cu data emiterii si comunicarii actelor fiscale.

Pe fondul cauzei, actele administrative fiscale au fost emise cu respectarea Codului fiscal si a Codului de procedura fiscala.

Astfel, in urma inspectiei fiscale, s-a constatat ca declaratiile reclamantului in calitate de contribuabil au fost eronat declarate, majorarile de valoare facandu-se la data inregistrarii in balanta mijloacelor fixe si nu de la data facturarii fiscale sau a documentelor care atesta efectuarea cheltuielilor in vederea imbunatatirii sau modificarii cladirii, nerespectandu-se astfel disp.art.254 alin.6 Cod fiscal.

De asemenea, nici sustinerea in sensul ca, potrivit art.250 alin.1 pct.6 Cod fiscal, reclamanta nu ar datora impozit pe cladirile din parcelele industriale, intrucat mijlocul fix Camin SNM se afla in parcul industrial Mangalia este gresita, fiind incidente disp.art.1 alin.1, 3 si 4 si art.2 lit. h Cod fiscal.

De asemenea, reclamanta nu se afla nici in situatia prev. de O.U.G. nr.117/2006, neexistand dovezi in acest sens.

Intimatii-parati, prin intampinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sustinand ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Mangalia prin Primar a fost solutionata corect in raport cu art.16

¹

din Legea nr.554/2004, art.36 Cod procedura civila in referire la art.20-21 din Legea nr.215/2001 si art.17 Cod procedura fiscala.

Exceptia decaderii paratilor din dreptul de a invoca exceptia prescriptiei cu privire la cap.6 al cererii de chemare in judecata, a fost solutionata corect de Tribunalul Constanta in conf.cu art.2513 Cod civil.

Criticile recurentelor cu privire la fondul exceptiei prescriptiei cap.6 al actiunii sunt neavenite, intrucat s-au formulat aparari pe fondul acestei exceptii.

De asemenea si cu privire la cap.1-5 ale actiunii, criticile sunt neavenite, intrucat prima instanta nu a solutionat pe fond cererea de chemare (capetele 1-5, astfel ca in speta criticile sunt neavenite.

Verificand legalitatea hotararii recurate prin prisma motivului de casare intemeiat pe art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, se constata ca recursul este nefondat din urmatoarele considerente:

Prin sentinta civila nr. 1018/25 iunie 2015, Tribunalul Constanta
a admis exceptia decaderii paratului Municipiul Mangalia - Directia Generala Economica - Serviciul de Impozite, Taxe Locale din dreptul de a invoca exceptia prescriptiei capatului 6 al cererii introductive de instanta; a respins, ca tardiv formulata, exceptia prescriptiei capatului 6 al cererii introductive; a respins ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii capetelor de cerere 1-5 invocata de paratii Municipiul Mangalia - Directia Generala Economica - Serviciul de Impozite, Taxe Locale si Municipiul Mangalia prin Primar; a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune privind capetele de cerere 1-5 invocata de paratele Municipiul Mangalia - Directia Generala Economica - Serviciul de Impozite, Taxe Locale si Municipiul Mangalia prin Primar; a respins ca prescris dreptul la actiune privind capetele de cerere 1-5; a admis in parte cererea formulata de reclamanta [...] S.A., in contradictoriu cu paratele Municipiul Mangalia - Directia Generala Economica - Serviciul de Impozite, Taxe Locale si Municipiul Mangalia prin Primar; a obligat parata Municipiul Mangalia - Directia Generala Economica - Serviciul de Impozite, Taxe Locale sa solutioneze contestatia nr.79343/20.12.2013 impotriva deciziei de impunere nr.74303/29.11.2013 si contestatia nr. 79341/20.12.2013 impotriva deciziei de impunere nr.75841/5.12.2013; in temeiul art.453 alin.1 si 2 Cod proc. civila, instanta a obligat parata Municipiul Mangalia - Directia Generala Economica - Serviciul de Impozite, Taxe Locale la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta in valoare de 3000 lei reprezentand onorariu avocat in parte.

Pentru a pronunta aceasta solutie, in legatura cu exceptia prescriptiei capatului 6 al cererii, prima instanta a retinut ca aceasta a fost invocata oral pe fondul cauzei.

Chiar daca nu a aratat temeiul de drept al prescriptiei invocate, aceasta se incadreaza in disp. art.11 alin.1 si 5 din Legea nr.554/82004.

Aceasta exceptie, insa, trebuia invocata in fata primei instante prin intampinare sau, in lipsa invocarii, cel mai tarziu la primul termen de judecata in conf. cu art.2513 Cod civil.

Conform art.185 Cod procedura civila, cand un drept procesual trebuie exercitat intr-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitarea dreptului.

In consecinta, intrucat s-a constatat decaderea paratei din dreptul de a invoca exceptia prescriptiei capatului 6 de cerere, acesta va fi respins ca tardiv formulat.

In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii capetelor 1-5, s-a retinut ca procedura administrativa de contestare a actelor fiscale in conf. cu art.205 - 218 Cod procedura fiscala, nu a fost respectata de parata care nu a inteles sa finalizeze procedura administrativa dupa mai mult de un an de la formularea contestatiei, exercitandu-si astfel abuziv drepturile.

Interpretarea prevederilor din legislatia nationala intr-un mod care sa concorde cu garantiile dreptului la un proces echitabil, consacrat in art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului - cu precadere termenul rezonabil in derularea procedurilor administrative si judiciare - face ca atributia instantei de contencios administrativ de a rezolva fondul litigiului, sa nu fie exclusa
de plano,
in toate situatiile in care autoritatea fiscala nu a emis o decizie in termenul legal.

In legatura cu exceptia prescriptiei dreptului la actiune privind capetele 1-5 ale cererii, s-a retinut ca reclamanta a formulat actiunea la data de 25.11.2014, desi data la care s-a nascut dreptul la actiune al reclamantei a fost 04.02.2014 (expirarea celor 45 de zile de la formularea contestatiei administrative) cu depasirea termenului de 6 luni prev. de art. 11 alin.1 din Legea nr.554/2004.

In ceea ce priveste capatul subsidiar privind obligarea paratului Municipiul Mangalia, Directia Generala Economica, Serviciul de Impozite - Taxe locale la solutionarea contestatiei nr.79343/20.12.2013 impotriva deciziei de impunere nr. 74303/29.11.2013 si la solutionarea contestatiei nr. 79341/20.12.2013 impotriva deciziei de impunere nr. 75841/5.12.2013, s-a retinut ca acesta este intemeiat in conf. cu art. 70 alin.1 in referire la art.2 alin.2 si art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 intrucat parata nu a solutionat contestatiile administrative impotriva deciziei de impunere in termenul prevazut de lege.

Criticile recurentelor in legatura cu solutia instantei de fond sunt neintemeiate, din

urmatoarele considerente:

In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Mangalia reprezentata prin Primar,
se retine ca aceasta critica nu este intemeiata, astfel:

Reclamanta [...] S.A., prin cererea adresata instantei a chemat in judecata paratii MUNICIPIUL MANGALIA prin PRIMAR, MUNICIPIUL MANGALIA - DIRECTIA GENERALA ECONOMICA, SERVICIUL DE IMPOZITE - TAXE LOCALE, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna, in principal, anularea partiala a deciziilor de impunere nr.74303/29.11.2013 si nr.75841/5.12.2013 emisa de Directia Generala Economica a Municipiului Mangalia, a Raportului de inspectie fiscala nr. 74303/29.11.2013 si toate celelalte acte si operatiuni administrative care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate, restituirea sumei de 340.406 lei perceputa cu titlu de impozit pe cladiri stabilit suplimentar si a sumei de 301.444 lei perceputa cu titlu de accesorii, precum si la plata dobanzilor fiscale, iar, in subsidiar, obligarea paratelor sa solutioneze contestatiile nr. 79343/20.12.2013 si nr. 79341/20.12.2013 formulate impotriva deciziilor de impunere mai sus-aratate.

Prin intampinare s-a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Mangalia prin Primar.

Aceasta exceptie a fost solutionata corect, intrucat asa cum s-a retinut, reclamanta nu a solicitat doar anularea actelor administrativ fiscale emise de o structura din cadrul unitatii administrative teritoriale, ci si restituirea impozitelor/accesoriilor stabilite suplimentar, dar si plata dobanzilor fiscale aferente acestor sume.

Dispozitiile art.17 alin.1 Cod procedura fiscala prevad ca „
subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitatile administrativ-teritoriale sau, dupa caz, subdiviziunile administrativ- teritoriale ale municipiilor, definite potrivit Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, contribuabilul, precum si alte persoane care dobandesc drepturi si obligatii in cadrul acestui raport”.

Insa, in speta, nu se solicita doar anularea actelor administrative fiscale emise de o structura din cadrul unitatii administrative teritoriale ci si restituirea unor sume ori obligarea la plata altora, astfel ca unitatea administrativ teritoriala reprezentata de primar, conform art.62 din Legea nr.215/2001, isi justifica in cauza calitatea procesuala pozitiva in conf. cu art.20 - 21 din Legea nr.215/2001.

In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii capatului 6 al cererii de chemare in judecata
,

se retine ca acesta a fost solutionat corect.

Astfel, exceptia nu a fost invocata prin intampinare ori cel mai tarziu la primul termen de judecata ci abia cu ocazia concluziilor orale asupra fondului cauzei.

Exceptia prescriptiei dreptului la actiune a punctului 6,
chiar daca nu a fost intemeiata in drept de catre parata, instanta de fond corect a considerat ca se incadreaza in disp.art.11 alin.1 si 5 din Legea nr.554/2004.

Conform dispozitiilor legale sus-mentionate, neexercitarea actiunii in termenul de 6 luni de la data expirarii termenului legal de solutionare a cererii atrage prescriptia actiunii.

Dispozitiile Legii nr.554/2004 se completeaza cu prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila.

Conform art. 2513 Cod civil, prescriptia poate fi opusa numai in prima instanta, prin intampinare sau, in lipsa invocarii, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate.

Art.185 Cod procedura civila, prevede ca, atunci cand un drept procesual trebuie exercitat intr-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitarea dreptului.

In speta, asa cum a retinut si instanta de fond, exceptia prescriptiei dreptului la actiune putea fi invocata conform art. 2513 Cod civil, iar nerespectarea dispozitiilor legale sus-aratate atrage decaderea din exercitarea dreptului de a fi invocata.

In acest context, rezulta ca exceptia prescriptiei capatului 6 al cererii si respectiv exceptia tardivitatii au fost solutionate corect.

In legatura cu critica care vizeaza solutionarea capetelor 1 - 5,
se retine ca instanta a respins actiunea reclamantei tocmai ca urmare a exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, intrucat nu s-a respectat termenul de 6 luni de la expirarea termenului privind solutionarea contestatiilor administrative si pana la pronuntarea actiunii.

Cu alte cuvinte, instanta a retinut intemeiata exceptia ridicata de parata, dandu-i satisfactie in acest sens.

Deci, asa cum sustine si intimata-reclamanta, criticile recurentelor in legatura cu solutionarea acestei exceptii sunt neavenite, astfel ca nu se va analiza daca disp.art.250 alin. 1 pct.9 si art.254 Cod fiscal, in referire la art.1 si 2 din acelasi act normativ, dar si prevederile O.U.G. nr. 117/2006 au fost respectate.

Punctele 1-5 din contestatie vizau anularea actelor administrative fiscale (decizia de impunere), restituirea sumelor retinute cu titlu de impozit si accesorii, dar si obligarea la plata dobanzilor fiscale.

Ori, intrucat instanta de fond a solutionat corect cauza din perspectiva exceptiei invocata, nu se mai impune cercetarea pe fond a cererii reclamantei in legatura cu capetele 1 -5.

In ceea ce priveste capatul subsidiar,
se retine ca prin acesta se urmareste, in masura in care nu sunt admise capetele principale, obligarea paratei sa-i solutioneze contestatiile administrative impotriva deciziilor de impunere cu privire la impozitul pe cladiri si accesorii nr. 79343/20.12.2013 si nr.79341/20.12.2013.

Capatul de cerere subsidiar a fost solutionat corect, intrucat parata nu a solutionat contestatiile administrative in termenul impus de art.70 alin.1 Cod procedura fiscala, respectiv in 45 de zile de la depunerea contestatiei.

Astfel, in conf. cu art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, se asimileaza actelor administrative unilaterale si refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului in termenul legal.

In atare situatie, corect s-a dispus obligarea paratei sa solutioneze contestatiile administrative tocmai pentru a-i da posibilitatea reclamantei sa conteste in procedura judiciara solutia contestatiilor si astfel sa verifice legalitatea actelor cu consecinta stabilirii drepturilor si obligatiilor fiscale.

Pentru aceste considerente, avand in vedere ca solutia instantei de fond a fost pronuntata cu respectarea si aplicarea corecta a normelor de drept material, in conf. cu art.496 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Judecator redactor Revi Moga