Respingerea acordului si trimiterea cauzei la procuror in vederea continuarii urmaririi penale

Codul de procedura penala: art. 478 - art. 485 Codul penal : art. 301, art. 35, art. 5

Potrivit dispozitiilor art. 485 alin. (1) lit. b) C.pr.pen., instanta va putea respinge acordul de recunoastere a vinovatiei daca apreciaza ca solutia cu privire la care s-a ajuns la un acord intre procuror si inculpat este nejustificat de blanda in raport cu gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului.

Potrivit art. 479 C.pr.pen., acordul de recunoastere a vinovatiei are ca obiect recunoasterea comiterii faptei si acceptarea incadrarii juridice pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala si priveste felul si cuantumul pedepsei, precum si forma de executare a acesteia.

Potrivit art. 485 alin. (1) lit. a) C.pr.pen., instanta admite acordul de recunoastere a vinovatiei si dispune una dintre solutiile prevazute de art. 396 alin. (2) - (4), care nu poate crea pentru inculpat o situatie mai grea decat cea asupra careia s-a ajuns la un acord, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 480 - 482 cu privire la toate faptele retinute in sarcina inculpatului, care au facut obiectul acordului; iar potrivit art. 482 lit. e) si h), acordul cuprinde incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege, felul si cuantumul, precum si forma de executare a pedepsei ori solutia de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amanare a aplicarii pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord intre procuror si inculpat.

Fata de limitele de pedeapsa si modalitatea de individualizare a executarii pedepsei, criticile vizand aprecierea de catre prima instanta a solutiei consemnate in acord ca fiind nejustificat de blanda in raport cu gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului sunt neintemeiate.

In mod corect prima instanta a apreciat ca nejustificat de blanda in principal modalitatea de executare, constand in amanarea aplicarii pedepsei, fara a i se impune inculpatului nicio obligatie, prevazuta de dispozitiile art. 85 alin. (2) C.pen., in special cea prevazuta de art. 85 alin. (2) lit. j) C.pen.

Chiar daca obligatiile prev. de art. 85 alin. (2) C.pr.pen. sunt la aprecierea organului judiciar, gresita apreciere a oportunitatii aplicarii lor in acordul de recunoastere a vinovatiei poate fi cenzurata de instanta in analiza pedepsei aplicate.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala, Decizia penala nr. 734/A din 15 iulie 2015, Conf.univ.dr. M.B.

Prin sentinta penala nr. 108 din 26.03.2015, pronuntata de Judecatoria Resita in dosarul nr. 539/290/2015, in baza art. 485 alin. (2) C.pr.pen., a fost respins acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara cu inculpatul I.V., cercetat pentru savarsirea infractiunii de conflict de interese in forma continuata (4 acte materiale), prevazuta de art. 301 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. si art. 5 C.pen., in dosarul penal nr. 140/P/2013 si s-a dispus trimiterea dosarului procurorului in vederea continuarii urmaririi penale.

In baza art. 275 alin. (3) C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina statului.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a constatat ca:

Pe rolul Judecatoriei Resita, la data de 12.02.2015, a fost inregistrat sub nr. dosar 539/290/2015, acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara cu inculpatul I.V., cercetat, in dosarul penal nr. 140/P/2013, pentru savarsirea infractiunii de conflict de interese in forma continuata, fapta prev. de art. 301 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. si art. 5 C.pen.

S-a retinut in esenta, ca situatie de fapt, ca inculpatul, in calitate de primar al comunei Z. M., a incredintat contracte de arendare catre o societate agricola la care fiul sau era presedintele consiliului de administratie, realizand astfel, in mod indirect, un folos material pentru aceste persoane.

In cuprinsul acordului de recunoastere a vinovatie s-a prevazut felul si cuantumul pedepsei ce urmeaza a fi aplicata inculpatului, respectiv pedeapsa de 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 301 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) si art. 5 C.pen., amanarea aplicarii pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani, conform art. 83 C.pen. si art. 84 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., cu privire la care s-a ajuns la un acord intre procuror si inculpat.

Analizand acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat in data de 09.02.2015, in dosarul penal nr. 140/P/2013, intre Parchetul de pe langa Curtea de apel Timisoara si inculpatul I.V., instanta de fond a constatat ca, in cauza, solutia consemnata in acord este nejustificat de blanda in raport cu gravitatea infractiunii si periculozitatea inculpatului, motiv pentru care a respins acest acord de recunoastere a vinovatiei pentru urmatoarele considerente:

In cuprinsul acordului de recunoastere a vinovatie s-a prevazut felul si cuantumul pedepsei ce urmeaza a fi aplicata inculpatului, respectiv pedeapsa de 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de conflict de interese, prevazute de art. 301 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., art. 5 C.pen. In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, in temeiul art. 83 si art. 84 C.pen., s-a convenit amanarea aplicarii pedepsei inchisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit in conditiile art. 82 C.pen. In baza art. 85 alin. (1) C.pen., s-a dispus obligarea inculpatului la respectarea, pe durata termenului de supraveghere, a urmatoarelor obligatii:

• sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Caras-Severin, la datele fixate de acesta;
• sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
• sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;
• sa comunice schimbarea locului de munca;
• sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.

In baza art. 301 alin. (1) C.pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), alin. (2) C.pen., inculpatului i s-a interzis, pe termen de un an exercitiul dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si a dreptului de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat.

Potrivit dispozitiilor art. 485 alin. (1) lit. b) C.pr.pen., instanta va putea respinge acordul de recunoastere a vinovatiei daca apreciaza ca solutia cu privire la care s-a ajuns la un acord intre procuror si inculpat este nejustificat de blanda in raport cu gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului.

In primul rand, considerarea pericolului social concret al infractiunii si al inculpatului se va realiza prin raportare la modalitatea de comitere a infractiunii, starea de pericol creata, natura si gravitatea consecintelor infractiunii, precum si natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedenta penala a inculpatului, astfel cum acestea au fost evidentiate in cuprinsul acordului de recunoastere a vinovatiei.

Observand aceste criterii, instanta de fond a retinut ca inculpatul a inteles sa incredinteze contractele de arendare catre o societate agricola la care fiul sau era presedintele consiliului de administratie, realizand astfel, in mod indirect, un folos material pentru aceste persoane. Astfel, s-a retinut ca, in baza acelor patru contracte de arendare semnate din partea Consiliului Local al comunei Z.M. de catre primarul

1. V., fara a avea acordul Consiliului Local, Societatea Agricola Z.B. Z.M. a incasat de la APIA plati in valoare de 2.152.183,91 lei, in campaniile 2008-2013.

Modalitatea concreta de comitere a infractiunii de conflict de interese este de natura sa imprime faptei si inculpatului un grad ridicat de periculozitate. In acest context, dar si prin raportare la criteriile de individualizare a pedepsei, prevazute de art. 74 C.pen., instanta de fond a apreciat ca pedeapsa de 1 an inchisoare, pentru savarsirea in forma continuata a infractiunii de conflict de interese nu este adecvata si proportionala cu gravitatea faptelor comise, fiind orientata spre minimul special prevazut de lege.

Prima instanta a apreciat ca in cauza lipsa antecedentelor penale ale inculpatului nu poate fi identificata ca un element care sa justifice orientarea pedepsei spre minimul special prevazut de lege. In acest context, lipsa antecedentelor penale dovedeste un grad mai redus de periculozitate al inculpatului, insa nu suficient pentru a determina aplicarea unei pedepse cu inchisoarea in cuantum redus.

In al doilea rand, observand acordul de recunoastere a vinovatiei prin prisma modalitatii de executare, instanta de fond a constatat ca in cauza s-a stabilit amanarea aplicarii pedepsei, insa inculpatului nu i-a fost impusa nicio obligatie, dintre cele prevazute de dispozitiile art. 85 alin. (2) C.pen.

De asemenea, s-a remarcat faptul ca, in cazul savarsirii infractiunii de conflict de interese, dispozitiile art. 301 alin. (1) C.pen. stabilesc pedeapsa cu inchisoarea de la 1 la 5 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica. Respectand aceste dispozitii legale, inculpatului i-a fost interzis, cu titlu de pedepse complementare, pe o perioada de un an, exercitiul dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si a dreptului de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat.

In raport de dispozitiile art. 68 C.pen., care stabilesc modalitatea de executare a pedepselor complementare, instanta de fond a constatat ca, in cazul in care se dispune amanarea aplicarii pedepsei, pedepsele complementare nu se vor executa pe durata termenului de supraveghere si nici dupa expirarea acestui termen, cu exceptia situatiei in care intervine revocarea sau anularea masurii.

Prin urmare s-a dedus ca, in speta, prin faptul ca s-a optat pentru amanarea aplicarii pedepsei, executarea pedepsei complementare impusa inculpatului, ca pe o perioada de un an sa nu exercite dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat nu va mai opera, inculpatul beneficiind in continuare de aceasta prerogativa de exercitare a drepturilor vizate.

Ori, avand in vedere, pe de-o parte textul de incriminare - art. 301 alin. (1) C.pen.-, din cuprinsul caruia se deduce intentia legiuitorului, ca persoanelor care se fac vinovate de comiterea infractiunii de conflict de interese, sa le fie interzise drepturile prevazute de dispozitiile art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C.pen., iar pe de alta parte pericolul social concret al infractiunii si contextul actual si de amploarea pe care au inregistrat-o faptele de acest gen, instanta apreciaza ca interzicerea acestor drepturi, cu titlu de pedepse complementare trebuie sa fie una efectiva, care sa fie apta sa produca consecinte juridice.

In aceste conditii, modalitatea de executare a pedepsei apare ca fiind blanda, pe de- o parte, prin prisma faptului ca executarea pedepselor complementare este suspendata prin amanarea aplicarii pedepsei, iar pe de alta parte, prin prisma faptului ca, acestuia nu i-a fost impusa executarea obligatiei prevazute de art. 85 alin.

2. lit. j) C.pen., respectiv obligarea inculpatului, ca pe durata termenului de supraveghere sa nu ocupe sau sa nu execute functia, profesia, meseria ori activitatea de care inculpatul s-a folosit pentru savarsirea infractiunii.

In aceasta ordine de idei, nu se poate face abstractie contextul actual si de amploarea pe care au inregistrat-o astfel de fapte a persoanelor care detin functii publice, acest gen de infractiuni generand un sentiment de dezaprobare din partea societatii civile, care resimte necesitatea unei reactii adecvate impotriva faptuitorilor, pe masura tulburarilor pe care le produc in mediul social, corespunzator gradului de pericol creat prin savarsirea lor.

Executarea pedepsei in modalitatea stabilita prin acord - lipsa obligatiei de a nu ocupa sau de a nu executa functia, profesia, meseria ori activitatea de care inculpatul s-a folosit pentru savarsirea infractiunii - nu corespunde pe deplin functiei de constrangere si de reeducare, precum si scopului preventiv al pedepsei, inculpatului inducandu-i-se astfel ideea ca poate persevera in acest comportament contrar legii, din moment ce, in continuare ar avea dreptul sa exercite functia publica de care s-a folosit pentru savarsirea infractiunii de conflict de interese.

Exemplaritatea pedepsei si a modalitatii de executare a acesteia trebuie sa produca efecte atat asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cat si asupra altor persoane care, vazand constrangerea la care este supus acesta, sunt puse in situatia de a reflecta asupra propriei lor comportari viitoare si de a se abtine de la savarsirea de infractiuni.

In al treilea rand, s-a retinut faptul ca, desi inculpatului i-a fost interzisa, cu titlul de pedeapsa complementara, exercitarea drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C.pen., exercitarea acelorasi drepturi nu a fost interzisa si cu titlu de pedepse accesorii, astfel cum impun dispozitiile art. 65 alin. (1) C.pen.

Impotriva sentintei penale nr. 108 din 26.03.2015, pronuntata de Judecatoria Resita in dosarul nr. 539/290/2015, a declarat apel inculpatul I.V., inregistrat pe rolul Curtii de Apel Timisoara la data de 05.06.2015 sub nr. 539/290/2015.

In motivarea apelului inculpatul I.V. a solicitat desfiintarea sentintei penale atacate ca fiind netemeinica si nelegala si, pe fond, admiterea acordului de recunoastere a vinovatiei, aplicand solutia prev. de art. 396 alin. (4) C.pr.pen., intrucat in speta sunt indeplinite conditiile prev. de art. 480 C.pr.pen., iar modul in care este reglementat acest acord de recunoastere a vinovatiei nu exclude incheierea acestuia in cazul comiterii de infractiuni pentru care este prevazuta si pedeapsa complementara. La incheierea acordului de recunoastere a vinovatiei s-a avut in vedere ca tragerea la raspundere penala a inculpatului intervine dupa 6 ani de la comiterea ultimului act material, astfel ca solutia propusa, de amanare a aplicarii pedepsei, nu poate fi considerata nejustificat de blanda.

In ceea ce priveste observatia primei instante privind neimpunerea niciuneia din obligatiile prevazute de art. 85 alin. (2) C.pen., a solicitat inculpatul sa se observe ca obligatiile cuprinse in acest articol nu sunt reglementate imperativ, impunerea lor fiind lasata la latitudinea organului de urmarire penala.

Referitor la limita de pedeapsa propusa prin acord, aceea de 1 an inchisoare, s -a avut in vedere ca, sub aspectul limitelor pedepsei, legea penala mai favorabila este legea veche, iar din acest punct de vedere acordul este legal si temeinic.

Examinand apelul formulat de catre inculpatul I.V. prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu, instanta apreciaza ca este neintemeiat, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 479 C.pr.pen., acordul de recunoastere a vinovatiei are ca obiect recunoasterea comiterii faptei si acceptarea incadrarii juridice pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala si priveste felul si cuantumul pedepsei, precum si forma de executare a acesteia.

Instanta a fost sesizata de catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara cu acordul de recunoastere a vinovatiei incheiat cu inculpatul I.V., in sarcina caruia s-a retinut savarsirea infractiunii de conflict de interese in forma continuata, cu privire la care s-a ajuns la un acord intre procuror si inculpat.

Criticile formulate in apel vizeaza gresita respingere a acordului de recunoastere a vinovatiei, solicitandu-se admiterea sesizarii instantei privind incheierea acordului de recunoastere a vinovatiei formulata de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Timisoara.

Potrivit art. 485 alin. (1) lit. a) C.pr.pen., instanta admite acordul de recunoastere a vinovatiei si dispune una dintre solutiile prevazute de art. 396 alin. (2) - (4), care nu poate crea pentru inculpat o situatie mai grea decat cea asupra careia s-a ajuns la un acord, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 480 - art. 482 cu privire la toate faptele retinute in sarcina inculpatului, care au facut obiectul acordului; iar potrivit art. 482 lit. e) si h), acordul cuprinde incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege, felul si cuantumul, precum si forma de executare a pedepsei ori solutia de renuntare la aplicarea pedepsei sau de amanare a aplicarii pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord intre procuror si inculpat.

Analizand acordul de recunoastere a vinovatiei se constata ca pedeapsa pentru infractiunea retinuta in sarcina inculpatului, obiect al acordului a fost stabilita potrivit prev. art. 301 alin.(1) C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen. si art. 5 C.pen., are ca limite legale inchisoarea intre 1 an si 5 ani si interzicerea exercitarii dreptului de a ocupa o functie publica.

Prin acordul mentionat s-a stabilit pedeapsa de 1 an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de conflict de interese, prev. de art. 301 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., art. 5 C.pen.

In temeiul art. 83 si art. 84 C.pen., modalitatea de executare a pedepsei, convenita a fost amanarea aplicarii pedepsei inchisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit in conditiile art. 82 C.pen., fiind stabilite doar obligatiile imperative stabilite de art. 85 alin. (1) C.pen.

In baza art. 301 alin. (1) C.pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), alin. (2) C.pen., inculpatului i s-a interzis, pe termen de un an exercitiul dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si a dreptului de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat.

Fata de limitele de pedeapsa si modalitatea de individualizare a executarii pedepsei, criticile vizand aprecierea de catre prima instanta a solutiei consemnate in acord ca fiind nejustificat de blanda in raport cu gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului nu pot fi avute in vedere.

Astfel, din probele administrate rezulta ca inculpatul, primar al localitatii Z.M., a semnat din partea Consiliului Local al comunei Z.M., fara a avea acordul Consiliului Local in acest sens, patru contracte de arendare in anii 2007, 2008, 2009 cu Societatea Agricola Z.B. la care fiul sau era presedintele consiliului de administratie, prin aceste acte realizand astfel, in mod indirect, un folos material pentru aceste persoane, intrucat Societatea Agricola Z.B Z.M. a incasat de la APIA plati in valoare de 2.152.183,91 lei, in campaniile 2008-2013.

Avand in vedere caracterul continuat al actelor care s-au succedat pe parcursul anilor 2007-2009, perioada lunga de timp pe parcursul careia inculpatul a perpetuat obtinerea de foloase materiale de catre Societatea Agricola Z.B la care fiul sau era presedintele consiliului de administratie, aceasta societate incasand de la APIA plati in campaniile 2008-2013, cuantumul mare al folosului material obtinut, respectiv plati in valoare de 2.152.183,91 lei, imprima faptelor un caracter grav si nu pot justifica aplicarea unei pedepse la minimul special prevazut de lege.

Circumstantele legate de persoana inculpatului, constand in lipsa antecedentelor penale nu pot fi valorificate in contextul gravitatii faptelor pentru care s-a incheiat acordul, reprezentand o rezultatul unei atitudini civice normale, mai ales fata de functia de primar din care inculpatul a actionat in conflict de interese.

In mod corect insa prima instanta a apreciat ca nejustificat de blanda in principal modalitatea de executare, constand in amanarea aplicarii pedepsei, fara a i se impune inculpatului nicio obligatie, prevazuta de dispozitiile art. 85 alin. (2) C.pen., in special cea prevazuta de art. 85 alin. (2) lit. j) C.pen.

Desi inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsa complementara, exercitiul dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice si a dreptului de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, pedeapsa complementara obligatorie potrivit art. 301 alin. (1) C.pen., prin modalitatea de executare stabilita, aplicarea pedepsei complementare obligatorii devine lipsita de continut, aceasta neputand fi executata in situatia amanarii aplicarii pedepsei. Or, sistemul de pedepse principale, accesorii si complementare au menirea ca impreuna sa asigure functiile de constrangere, exemplaritate, reeducare si eliminare, iar pedepsele complementare complinesc si completeaza represiunea, fiind cu atat mia importanta efectivitatea lor acolo unde legea prevede aplicarea obligatorie.

Prin urmare, contrar criticilor din apel, efectivitatea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a ocupa o functie publica in situatia savarsirii de catre inculpat a infractiunii de conflict de interese in forma continuata, pe parcursul anilor 20072009, din postura de primar, este la fel de importanta ca si pedeapsa principala, doar in acest fel putandu-se realiza functia de reeducare a inculpatului care a suprapus interesele personale peste cele ale autoritatii publice, incalcandu-si obligatia de probitate.

Chiar daca obligatiile prevazute de art. 85 alin. (2) C.pr.pen. sunt la aprecierea organului judiciar, gresita apreciere a oportunitatii aplicarii lor in acordul de recunoastere a vinovatiei poate fi cenzurata de instanta in analiza pedepsei aplicate.

Prin urmare, solutia concreta din prezentul acord, a stabilit o solutie nejustificat de blanda privita ca ansamblu.

Pentru aceste considerente, in baza art. 488 alin. (4) lit. a) C.pr.pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul I.V. impotriva sentintei penale nr. 108/26.03.2015, pronuntata de Judecatoria Resita in dosar nr. 539/290/2015.