Repartizarea angajatului la alt compartiment in aceeasi locatie

Nu se poate retine existenta unei modificari a contractului individual de munca in ceea ce priveste locul muncii sau al felului muncii atunci cand un asistent medical este repartizat de conducerea spitalului in cadrul altui compartiment in aceeasi cladire.

Art.17 alin.3 lit.b) din Codul Muncii Art.40 alin.1 lit.a), art. 41 alin.1, art. 43 din Codul Muncii

 

In motivare, reclamanta a aratat ca este angajata paratului conform contractului individual de munca nr. .../01.03.1999 in calitate de asistent medical, iar initial a fost angajata la sectia de pediatrie ca asistent medical generalist, iar ulterior prin dispozitia nr. .. ./20.03.2005 la solicitarea sa a fost transferata pe un post vacant in compartimentul boli interne unde a lucrat pana in luna octombrie 2014 cand, in baza dispozitiei nr.. ../29.10.2014, a fost detasata in cadrul compartimentului posturi fixe fara acordul sau expres, ci in baza unei decizii u conducerii spitalului.

Reclamanta a apreciat ca acest lucru s-a produs ca urmare a unor discutii pe care una dintre infirmiere.

S-a mai sustinut ca la data de 29.10.2014 a primit o dispozitie de detasare la compartimentul posturi fixe EKG unde era nevoie de personal fara a i se preciza perioada detasarii cu toate ca managerul i-a dat asigurari ca va reveni pe post intr-o perioada scurta.

La data de 01.01.2015 a fost schimbat managerul spitalului reclamata mergand sa se informeze despre situatia locului de munca.

La data de 15.03.2015 reclamanta a solicitat in scris revenirea pe postul pe care era incadrata solicitare la care a primit raspunsul nr.503/ prin care i se aduce la cunostinta ca a fost mutata in alt compartiment in baza deciziei nr.166/29.10.2014 avand reclamatii.

Totodata, s-a aratat faptul ca „ne cerem scuze decizia nr. .../29.10.2014 a fost formulata gresit cu detasare, ci de fapt a fost mutare care de fapt a fost schimbat locul muncii”.

Luand in considerare acest raspuns, reclamanta a considerat decizia nelegala fara a respecta codul muncii.

Reclamanta a considerat ca asa zisa solicitare a personalului din sectia de boli interne de a nu fi reprimita pe sectie este abuziva.

Paratul a formulat intampinare prin care a invocat exceptia tardivitatea formularii cererii, iar pe fondul cauzei se sustine lipsa de fundament a actiunii avand in vedere ca nu s-a schimbat postul reclamantei, nu a existat o detasare in sensul codului muncii, nu s-a modificat locul muncii si niciunul din elementele esentiale ale contractului individual de munca.

S-a sustinut ca in realitate nu a existat nici un fel de detasare si nicio modificare a postului reclamantei care porneste de la premisa gresita ca dispozitia contestata reprezinta o decizie de sanctionare disciplinara aspect nereal deoarece aceasta decizie reprezinta de fapt un act managerial al angajatorului care isi exercita prerogativele de administrare si eficientizare a activitatii sale prin repartizarea corespunzatoare a salariatilor. S-a mai sustinut ca reclamanta este angajata unitatii parate din anul 1999 in functia de asistent medical generalist cu desfasurarea activitatii la sediul unitatii spitalicesti si ca aceasta este intr-o vadita eroare cu privire la locul muncii ca urmare a vechilor modele de contracte de munca. Se mai sustine ca dispozitia criticata este un ordin de serviciu fara a fi vorba de modificarea locului de munca.

A mai motivat paratul ca s-a impus emiterea dispozitiei ca urmare a reclamatiilor facute de-a ul timpului de pacienti, medici, asistente si infirmiere cu privire la problemele pe care aceasta le cauza.

Pe parcursul judecarii cauzei a fost administrata proba cu inscrisuri, proba testimoniala si proba cu interogatoriul.

Exceptia tardivitatii actiunii a fost respinsa prin incheiere interlocutorie la data de 9 septembrie 2015.

Prin sentinta civila nr.2731 din 21 octombrie 2015, Tribunalul Constanta a admis actiunea formulata de reclamanta [...], a anulat dispozitia nr.166/29.10.2014 emisa de paratul Spitalul Orasenesc [...] si a obligat paratul sa o reintegreze pe reclamanta pe postul avut

anterior deciziei anulate, respectiv asistent generalist in cadrul compartimentului de medicina interna din cadrul Spitalului Orasenesc [...].

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:

Reclamanta [...] este angajata in cadrul institutiei spitalicesti parate Spitalul Orasenesc [...] din anul 1999 in functia de asistent generalist.

Prin dispozitia nr. .. ./20.03.2005 a Spitalului Orasenesc [...] s-a decis ca incepand cu data de 20.03.2005 se transfera pe post vacant de asistent medical in cadrul compartimentului de boli interne

Prin dispozitia nr..../29.10.2014 emisa de parat s-a stabilit ca incepand cu data de 29.10.2014 reclamanta va fi detasata in cadrul compartimentului posturi fixe. Reclamanta s-a prezentat la noul loc de munca solicitand la data de 4.03.2015 sa i se comunice care este perioada de detasare in cadrul aceleiasi institutii.

Prin adresa nr. ..711.03.2015 i se raspundea reclamantei ca „a fost mutata in alt compartiment in baza deciziei nr.. ../29.10.2014 avand reclamatii din partea colectivului din cadrul compartimentului de medicina interna si ca decizia nr. ..729.10.2014 a fost formulata gresit detasare ci de fapt a fost mutare, care de fapt a fost schimbat locul muncii.”

Analizand aceste acte, instanta a constatat ca prin dispozitia nr. ..729.10.2014 a fost modificat contractul individul de munca prin schimbarea locului muncii fara a exista acordul

^salariatului

.

Potrivit art. 41 din Codul muncii:
(1)
Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor.

2. Cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod.
3. Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele elemente: a) durata contractului; b) locul muncii; c) felul muncii; d) conditiile de munca; e) salariul; f) timpul de munca si timpul de odihna.

Totodata potrivit art. 42 se recunoaste posibilitatea modificarii unilaterale a locului muncii de catre angajator prin apelarea de catre acesta la institutia delegarii sau detasarii „
salariatului intr- un alt loc de munca decat cel prevazut in contractul individual de munca. ”

Locul de munca al reclamantei a fost expres prevazut in contractul de munca, respectiv sectia pediatrie, loc de munca ce a fost ulterior modificat conform acordului partilor la data de 20.03.2005 cand reclamanta a fost transferata la sectia de boli interne avand in vedere cererea acesteia inregistrata sub nr. .. 717.03.2005.

Astfel, instanta a constatat ca in mod gresit paratul apreciaza ca locul de munca al reclamantei il reprezinta sediul unitatii spitalicesti in pofida inscrisurilor aflate la dosar ce atesta expres ca locul de munca al reclamantei a fost dupa cum s-a aratat expres convenit de parti ca fiind sectia de pediatrie , iar ulterior sectia de boli interne.

Acesta este si motivul pentru care initial s-a emis o decizie de detasare care ar fi permis angajatorului schimbarea locului muncii fara acordul salariatului. Insa aceasta detasare are caracter nelegal pe de o parte deoarece nu se stipuleaza durata detasarii iar pe de alta parte nu erau indeplinite conditiile detasarii schimbarea locului de munca facandu-se la acelasi angajator.

Asadar raportat la textele legale mai sus indicate contractul individual de munca nu poate fi modificat decat prin acordul partilor situatie ce nu se regaseste in prezenta cauza.

Lipsa acordului reclamantei rezulta si din motivarea ulterioara a paratului care a precizat ca decizia de mutare a avut la baza reclamatiile din baza colectivului din cadrul compartimentului de medicina interna . In speta de fata prin trecerea salariatei reclamante la un alt compartiment acesteia i-a fost schimbat locul muncii astfel cum acesta a fost indicat initial prin contractul de munca si ulterior modificat prin dispozitia nr. ..720.03.2005, situatie in care nu se poate pretinde ca nu s-au schimbat elementele contractului.

Raspunsul oferit reclamantei prin adresa nr. 503/11.03.2015 prin care se precizeaza ca „decizia nr..../29.10.2014 a fost formulata gresit detasare, ci de fapt a fost mutare, care de fapt a schimbat locul muncii” si ca reclamanta „a fost mutata in alt compartiment ... avand reclamatii din partea colectivului ”intareste convingerea ca a avut loc o modificare a contractului individual de munca fara acordul partilor.

Cum aceasta modificare nu se putea face fara acordul salariatului, tribunalul a dispus anularea dispozitiei m.../29.10.2014 si a obligat paratul sa o reintegreze pe reclamanta pe postul avut anterior deciziei anulate.

Impotriva incheierii interlocutorie din 09.09.2015 si a sentintei pronuntate in cauza a declarat apel paratul Spitalul Orasenesc [...], invocand in esenta urmatoarele: solutia instantei de fond este netemeinica si nelegala in ceea ce priveste exceptia tardivitatii formularii actiunii; reclamanta si-a exercitat cu rea credinta drepturile procesuale, comitand un abuz de drept, intrucat cu buna stiinta a indus in eroare instanta de judecata cu privire la data in care i-a fost comunicata dispozitia nr. .../29.10.2014; mai mult, prin actiunea dedusa judecatii, intimata a reliefat o situatie de fapt nereala cu privire la comunicarea dispozitiei, ascunzand deliberat ca aceasta i-a fost comunicata inca din 29.10.2014; instanta de fond, abia dupa solutionarea exceptiei a dat cuvantul partilor pentru propunere si administrare de probe, desi insasi reclamanta prin aparator a solicitat unirea acestei exceptii cu fondul; cu ocazia administrarii probelor incuviintate de instanta, a rezultat fara niciun dubiu ca reclamanta a primit si a pus in executare inca din data de 29.10.2014 dispozitia contestata; fata de toate aceste probe, raportat la obiectul actiunii, in temeiul art. 268 alin. 1 lit. (a) si (b) din Codul Muncii, rezulta ca exceptia tardivitatii este fondata; pe fondul cauzei, solutia primei

instante este gresita, intrucat aceasta nu a tinut cont de specificul muncii reclamantei, precum si de dispozitiile legale in materie pe

grave, in sensul ca a pus sanatatea pacientilor in pericol si a creat probleme grave de cooperare in cadrul echipei, insa s-a dovedit prin dispozitia de lucru catre aceasta ca s-au rezolvat problemele, fara consecinte nefaste pentru niciuna dintre parti; toate afirmatiile reclamantei din cuprinsul actiunii sunt contrare realitatii, nefiind sustinute de nicio proba pertinenta si concludenta; emiterea dispozitiei nr. .../29.10.2014 s-a dovedit a fi benefica inclusiv pentru reclamanta care nu-si poate adapta atitudinea pentru prestarea unei munci in echipa. Desi diagnosticata cu probleme psiho- comportamentale, dupa inceperea activitatii acesteia in cadrul sectiei EKG a rezultat ca este apta de munca (potrivit scrisorii medicale din 2015 depusa de reclamanta); evitarea de catre aceasta a prestarii muncii in echipa i-a fost benefica, la fel si unitatii, fiind asigurat si dreptul pacientilor la tratament adecvat atat medicamentos cat si din partea personalului medical; faptul ca dispozitia a fost emisa in scris nu poate reprezenta o dovada a unei modificari unilaterale a unuia din elementele esentiale ale contractului individual de munca; din punct de vedere administrativ si managerial s-a impus emiterea in scris a dispozitiei pentru a se asigura un flux normal al informatiei si un circuit adecvat al inscrisurilor din punct de vedere organizatoric.

Pentru aceste argumente, apelantul parat solicita admiterea apelului, in principal schimbarea in tot a incheierii interlocutorie, in sensul respingerii actiunii ca tardiv formulata, iar in subsidiar schimbarea in tot a sentintei civile apelate, in sensul respingerii actiunii ca nefondata.

Intimata reclamanta [...] a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului

ile cuprinse in cererea de

(nr../01.09.2012) si (nr../01.09.2012). ’

Analizand incheierea interlocutorie si sentinta apelate de unitatea parata prin prisma criticilor formulate, a sustinerilor partilor, a prevederilor legale aplicabile si a probatoriului administrat in cauza, in conformitate cu art. 476 - 480 Cod pr. civila, Curtea constata ca apelul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Cu privire la exceptia tardivitatii formularii contestatiei:

Avand in vedere ca dispozitia nr. ./29.10.2014 avea un continut neclar si folosea un termen impropriu, respectiv acela de detasare, iar reclamanta a solicitat precizari ce i-au fost comunicate cu adresa nr. 503/11.03.2015, aceasta a avut posibilitatea sa conteste masura abia dupa primirea acestui din urma inscris, cand s-a comunicat de angajator masura reala dispusa in ceea ce o priveste. Fata de aceasta din urma comunicare trebuie verificat termenul de formulare a contestatiei. Aceasta Adresa are valoarea unei completari a dispozitiei initiale si face sa curga un nou termen de contestare a masurii.

Ca urmare, motivele de apel privind solutia asupra exceptiei tardivitatii contestatiei, pronuntata prin incheierea din data de 9 septembrie 2015 nu sunt intemeiate.

Cu privire la fondul cauzei:

Mai intai, curtea retine ca dispozitia nr..../29.10.2014 emisa de angajator nu poate fi considerata o dispozitie de detasare intrucat masura descrisa in cuprinsul ei nu se incadreaza in definitia detasarii cuprinsa in art. 45 din Codul Muncii, aceasta presupunand prestarea muncii pentru alt angajator. In plus, cu adresa nr. 503/11.03.2015, angajatorul a explicat ca nu este vorba de o detasare.

Astfel, ceea ce este important este incadrarea masurii dispuse, raportat la continutul ei concret, in anumite prevederi legale iar nu terminologia folosita de angajator. Astfel, asa cum se poate constata ca o masura dispusa de angajator constituie, de exemplu, detasarea in sensul legii desi angajatorul nu foloseste in mod expres acest termen, in acelasi mod se poate retine ca masura, prin continutul ei, nu constituie detasare in sensul legii, chiar daca angajatorul foloseste acest termen in mod gresit.

Se pune problema, in continuare, daca masura dispusa de angajator constituie o modificare unilaterala a locului muncii, cu caracter definitiv, fara consimtamantul reclamantei, contrar art. 41 alin.1 din Codul Muncii.

In aceasta privinta, este esential a se stabili care este locul de munca al reclamantei.

Astfel, reclamanta este incadrata la Spitalul Orasenesc [...] si initial si-a desfasurat activitatea la Sectia pediatrie, din anul 1999.

Prin dispozitia nr. 49/20.03.2005 a paratei, la cererea reclamantei, s-a dispus ”
detasarea”
acesteia la Compartimentul boli interne. Aceasta dispozitie, necontestata de reclamanta, vadeste o data in plus ca angajatorul foloseste in mod eronat si impropriu acest termen, acea masura vizand doar mutarea la alt compartiment, in mod evident o masura fara legatura cu notiunea juridica de detasare definita de art.45 din Codul Muncii.

O definitie a locului de munca se regaseste in art.5 pct.II din Legea nr. 76/2002, potrivit cu care prin loc de munca se intelege cadrul in care se desfasoara o activitate din care se obtine un venit si in care se materializeaza raporturile juridice de munca sau raporturile juridice de serviciu.

Desi aceasta definitie este data intr-o lege cu alt obiect de reglementare, ea poate fi avuta in vedere in conditiile in care acea lege intra in domeniul dreptului muncii.

Pe de alta parte, din prevederile art.17 alin.3 lit.b) din Codul Muncii rezulta ca locul de munca reprezinta un spatiu fizic si geografic delimitat, cu intindere variabila, dar compact, iar nu diferite portiuni limitate precum un etaj sau o incapere a unei cladiri sau o parte anume a unei suprafete delimitate.

Astfel, stabilirea locului concret de desfasurare a activitatii in acelasi sediu, aceeasi cladire, dar in parti diferite ale constructiei, nu reprezinta o modificare a locului muncii.

Reclamanta a fost mutata dintr-un compartiment al spitalului (medicina interna) in alt compartiment al aceluiasi spital (posturi fixe EKG) aflat in aceeasi locatie.

Prevederile art. 41 alin.1 din Codul Muncii urmaresc protectia salariatului impotriva masurilor unilaterale ale angajatorului prin care acesta, nesocotind acordul de vointa al partilor la incheierea contractului individual de munca, care a avut in vedere elementele prevazute in art.17 din Codul Muncii, ar impune salariatului deplasarea in alta locatie in vederea desfasurarii activitatii, ceea ce ar putea avea consecinte pagubitoare pentru acesta. Exceptiile sunt expres si limitativ prevazute de art. 43, 45 si 48 din Codul Muncii si sunt supuse unor conditii.

De asemenea, din definitia delegarii, cuprinsa in art. 43 din Codul Muncii, rezulta ca aceasta masura are in vedere schimbarea locatiei geografice de desfasurare a muncii, neputand fi imaginata delegarea unui angajat in sensul de a lucra in alta parte a aceleiasi cladiri in care isi desfasura

activitatea si pana la acel moment.

Masura dispusa in cazul reclamantei s-a incadrat in categoria masurilor de repartizare a personalului in cadrul unitatii, masura aflata in competenta managerului unitatii, in baza art.5 din contractul de management (nr. .. ./23.02.2011), art.4 pct.31 din Regulamentul de Ordine Interioara al Spitalului Orasenesc [...] (nr..../01.09.2012) si art. 4 atributia 3 din Regulamentul de organizare si functionare a Spitalului Orasenesc [...] (nr.. ../01.09.2012).

De asemenea, nu se poate considera ca s-a schimbat felul muncii reclamantei intrucat aceasta este incadrata ca asistent generalist iar in Regulamentul de Ordine Interioara al spitalului sunt stabilite atributii comune pentru asistentii medicali din sectii cu paturi, asistentii de farmacie si asistentii de radiologie, in aceleasi mod fiind reglementate atributiile asistentilor in Regulamentul de organizare si functionare a Spitalului Orasenesc [...].

In conditiile in care nu s-a vadit vreun motiv ilicit al masurii dispuse de angajator, Curtea considera ca aceasta se incadreaza in marja de apreciere a angajatorului in exercitarea dreptului sau de a-si organiza activitatea prevazuta de art.40 alin.1 lit.a) din Codul Muncii prin stabilirea numarului de personal pe categorii si locuri de munca si repartizarea personalului pe locuri de munca la care se refera dispozitiile regulamentare indicate anterior potrivit propriilor nevoi organizatorice.

Este de subliniat ca folosirea notiunii de loc de munca in aceste prevederi regulamentare are in vedere un sens mai restrans al notiunii, respectiv sensul de compartiment sau sectie, diferit de cel folosit de Codul Muncii, astfel cum s-a aratat.

In realitate, prin stabilirea locului muncii in sensul restrans al dispozitiilor regulamentare indicate, nu se modifica locul muncii in sensul Codului muncii, reclamanta activand in aceeasi locatie a sediului Spitalului Orasenesc [...].

Fata de aceste considerente, in temeiul art.480 Cod.pr.civ. se va admite apelul si se va schimba sentinta apelata in sensul respingerii contestatiei.

Decizia civila nr. 280/CM/01.06.2016 Judecator redactor Razvan Anghel