Regulile in materie de executare sunt aceleasi indiferent de calitatea partilor

Domeniu asociat: Conflict de competenta

Curtea de Apel Iasi, Sectia civila, Sentinta civila nr. 286/22 septembrie 2017

Examinand actele si lucrarile dosarului, in aplicarea art. 135 coroborat cu art. 136 alineat (1) Cod procedura civila, Curtea constata ca in cauza competenta de solutionare a cererii de apel apartine Sectiei I civila a Tribunalului Iasi, pentru considerentele expuse in cele ce urmeaza:

Prin cererea cu care a investita Judecatoria Iasi, contestatorii X si Y au chemat in judecata intimata „Z” RO SA, solicitand anularea tuturor formelor de executare efectuate in dosarul de executare al Biroului Executorului Judecatoresc „A”.

Curtea de apel noteaza ca - in contextul abrogarii Codicelui de comert din 1887 prin articolul 230 alineat (1) litera c) din Legea nr. 71/2011 - calitatea de profesionist a uneia dintre parti nu mai reprezinta un criteriu legal de atribuire a competentei instantelor judecatoresti.

Distinctia intre competenta in solutionarea litigiilor cu profesionisti ce desfasoara activitate economica (fosti comercianti) si aceea in solutionarea litigiilor cu alti profesionisti nu are vreo baza legala in dreptul civil substantial, intrucat acesta nu distinge intre „profesionistii-comercianti" si „profesionistii-necomercianti".

Competenta tribunalelor/sectiilor specializate presupune - prin ipoteza - existenta unor materii specializate (societati, insolventa, concurenta neloiala etc.), iar nu simpla calitate a partilor.

Asadar, toti profesionistii, indiferent de statutul lor juridic (intreprinzator, persoana fizica sau juridica, ce desfasoara o activitate organizata, cu sau fara caracter lucrativ, indiferent ca este vorba despre regii autonome, societati, companii nationale, asociatii, fundatii, societati agricole, liber-profesionisti ori societati profesioniste), sunt supusi regulilor de drept civil, si nu unor reguli speciale.

In consecinta, potrivit dispozitiilor procedurale in vigoare, criteriile de determinare a competentei materiale sunt instituite dupa natura, obiectul sau valoarea pretentiei.

Curtea observa ca, in acelasi sens, sunt statuarile cu caracter obligatoriu (in sensul art. 517 alineat 4 Cod procedura civila) ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, din Decizia nr. 18/17.10.2016, privind recursul in interesul legii, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 226 alin. (1) si art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificarile si completarile ulterioare.

Astfel, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 226 alin. 1 si 228 alin. 2 din Legea nr 71/2011 cu modificarile si completarile ulterioare, pentru determinarea competentei materiale a sectiilor specializate, cum este Sectia a II-a civila a Tribunalului Iasi, se tine seama de criteriile referitoare la obiectul sau natura litigiului, de genul celor avute in vedere de art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011.

Anterior intrarii in vigoare a noului cod civil, problema a facut obiectul unui recurs in interesul legii, Decizia XV din 05.02.2007 cu privire la stabilirea competentei de solutionare a contestatiilor la executare avand ca obiect hotarari judecatoresti pronuntate in litigii comerciale.

Cu toate ca solutia pronuntata in mentionatul RIL a continuat sa fie aplicata si dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil, actuala competenta materiala procesuala a sectiilor specializate a fost recent stabilita prin Decizia RIL 18/2017.

Din considerentele Deciziei RIL se desprinde intentia de raportare a competentei materiale a sectiei specializate exclusiv la criteriul obiectiv, determinat de obiectul sau natura litigiilor, cu excluderea celui subiectiv.

Cum contestatia la executare propriu-zisa nu poate fi asimilata listei, fie ea si exemplificativa, din art. 226 alin 1 din Legea nr. 71/2011, simpla implicare a unui profesionist in procedura executionala nu este un element care sa atraga competenta materiala a sectiei specializate.

O alta interpretare ar duce la stabilirea competentei exclusiv prin raportare la calitatea de profesionist a uneia din parti, pentru ca regulile in materie de executare sunt aceleasi indiferent de calitatea partilor, profesionist sau neprofesionist.

Fata de considerentele expuse si in aplicarea art. 135 si 136 alin. (1) Cod procedura civila, Curtea stabileste in favoarea Tribunalului Iasi, Sectia I civila, competenta de solutionare a litigiului.