Refuzul salariatului de a semna un act aditional la contractul individual de munca, lipsa a abaterii disciplinare.

Art.247 alin.2 din Codul Muncii

 

Refuzul salariatului de a semna un act aditional la Contractul individual de munca nu intruneste elementele constitutive ale abaterii disciplinare in sensul prevazut de art.247 alin.2 din Codul Muncii, deoarece aceasta reprezinta manifestarea de vointa exprimata in mod liber in legatura cu elementele raportului juridic de munca.

De asemenea, executarea unei hotarari judecatoresti de reintegrare a salariatului in alte conditii decat acelea prevazute in titlu, exclude reaua-credinta a acestuia in indeplinirea obligatiilor de serviciu, angajatorul avand obligatia sa execute in mod corespunzator dispozitia instantei de reintegrare pe locul de munca avut anterior concedierii.

 

(Decizia civila nr. 228/11.09.2017)

 

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Valcea la data de 22.08.2016, reclamanta TEA a chemat in judecata pe parata O SA, solicitand anularea deciziei nr. 294/19.07.2016 emisa de parata; repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei contestate; obligarea paratei la plata unei despagubiri egale cu contravaloarea salariilor indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data intrarii in vigoare a deciziei contestate pana la data reintegrarii in functia avuta anterior; obligarea paratei la plata unor daune morale in cuantum de 10.000 lei si a cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii s-a aratat ca prin decizia nr.294/19.07.2014, emisa de parata, s-a dispus sanctionarea sa disciplinara cu desfacerea contractului de munca in temeiul art. 248 alin.1 lit.e) din Codul muncii si art. 21 alin.2 lit. e) din Regulamentul intern, pe motiv ca a refuzat sa semneze actul aditional nr. 3 la contractul de munca si fisa postului aferenta acestui act aditional.

Decizia de sanctionare este nelegala, deoarece ea a fost emisa de o persoana care nu avea competenta sa procedeze la desfacerea contractului de munca, respectiv administratorul special al paratei, desi competenta exclusiva de desfacere a contractelor de munca apartine doar administratorului judiciar.

De asemenea, decizia este lovita de nulitate, deoarece a fost emisa cu depasirea termenului de 30 de zile de la data cand societatea a luat cunostinta de fapta reclamantei, dreptul angajatorului de a o sanctiona fiind astfel prescris.

Parata O SA a formulat
intampinare
, prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata.

Prin sentinta nr. 324/14.03.2017, Tribunalul Valcea a admis cererea; a anulat decizia nr. 294/19.07.2016 emisa de parata; a dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii deciziei mentionate, prin reintegrarea reclamantei pe postul avut anterior si a obligat parata la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre reclamanta.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca prin decizia nr. 294/19.07.2016 emisa de intimata, s-a dispus incetarea contractului individual de munca pentru savarsirea unei abateri disciplinare, urmare a refuzului contestatoarei sa semneze actul aditional la contractul de munca si fisa postului.

Decizia de concediere a fost emisa cu respectarea termenului de 30 de zile de la data la care a fost incheiat procesul - verbal privitor la desfasurarea cercetarii disciplinare prealabile, respectiv la data de 27.06.2016.

Cu privire la temeinicia deciziei de concediere, tribunalul a argumentat ca prin executarea sentintei de reintegrare a contestatoarei in vechiul post, intimata a incercat mutarea acesteia de pe postul de asistenta la urgenta pe postul de asistenta medicala la cabinete medicale, post care presupune un program in ture, precum si reducerea veniturilor salariatei.

Refuzul contestatoarei de a semna actul aditional si fisa postului contrare deciziei nr.181/02.02.2016 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, privind reintegrarea acesteia dinainte, presupune modificarea locului de munca, astfel ca acest refuz nu poate sa fie considerat unul nejustificat, contestatoarea avand dreptul sa-si exprime consimtamantul in mod liber.

Dimpotriva, modul de reintegrare a contestatoarei pe locul de munca avut anterior concedierii a fost considerat ca unul cu caracter abuziv, contrar dispozitiilor deciziei pronuntata de o instanta judecatoreasca.

Impotriva sentintei au formulat apel partile.

Contestatoarea, in dezvoltarea motivelor de apel a aratat ca instanta a dezlegat in mod gresit exceptia prescriptie aplicarii sanctiunii disciplinare, precum si exceptia calitatii de reprezentant a persoanei care a emis decizia de concediere.

Intimata, in dezvoltarea motivelor de apel, a aratat ca instanta de fond a facut o apreciere gresita asupra conditiilor concedierii contestatoarei, retinand ca refuzul de a semna actul aditional si fisa postului nu intruneste elementele constitutive ale abaterii disciplinare.

Analizand apelurile in limita motivelor invocate, se apreciaza ca nefondate, pentru argumentele ce urmeaza
:

Prin decizia de concediere nr. 614/31.07.2014 s-a dispus incetarea contractului individual de munca in ceea ce priveste contestatoarea, pentru motive care nu tin de persoana sa, aceasta anterior concedierii, avand functia de asistent medical generalist la Policlinica Dispensar din cadrul societatii intimate.

Decizia de concediere a fost anulata de Tribunalul Valcea prin sentinta civila nr. 290/04.03.2015, definitiva prin decizia civila nr. 181/02.02.2016 pronuntata de aceasta Curte, in sensul ca s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul anterior concedierii.

Pentru executarea sentintei, intimata a emis decizia nr. 70/11.02.2016, de reintegrare a contestatoarei in munca.

De asemenea, a fost incheiat actul aditional nr. 3 la contractul colectiv de munca, in care a fost mentionat locul de munca „urgente+cabinete+program de zi la Policlinica Dispensar”, precum si fisa postului.

Contestatoarea a refuzat sa semneze actul aditional la contractul colectiv de munca pentru motivul ca nu s-a executat intocmai sentinta civila in ceea ce priveste reintegrarea pe vechiul loc de munca, ci intr-un loc de munca cu program de zi si nu program in ture, asa dupa cum a avut salariata anterior primei concedieri.

Refuzul contestatoarei a fost apreciat de catre intimata ca unul nejustificat si care intruneste elementele constitutive ale abaterii disciplinare, in baza careia a fost emisa decizia de concediere nr. 294/19.07.2016, in baza art. 248 alin. 1 lit. e) din Codul muncii si art. 21 alin. 2 lit. e) din Regulamentul de ordine interioara.

Abaterea disciplinara este definita ca o fapta in legatura cu munca, constand intr-o actiune sau inactiune savarsita de catre salariat, prin care au fost incalcate norme legale, regulamentul intern sau clauzele contractului individual si colectiv de munca, ordine si dispozitii legale ale conducatorilor ierarhici, potrivit art. 247 alin. 2 Codul muncii.

Refuzul contestatoarei de a semna un act aditional la contractul individual de munca nu poate sa fie apreciat ca fiind unul care intruneste elementele constitutive ale abaterii disciplinare sub aspect obiectiv sau subiectiv, pentru ca acest refuz reprezinta manifestarea de vointa a salariatului de a fi de acord cu oferta angajatorului in legatura cu un element al contractului individual de munca, acela al locului de munca.

 Mai mult decat atat, angajatorul avea sarcina sa execute in mod corespunzator dispozitia instantei judecatoresti de a reintegra contestatoarea pe locul de munca avut anterior primei concedieri, aceasta dispozitie fiind una care limiteaza manifestarea de vointa a partilor sub acest aspect.

Pentru ca, executarea hotararii judecatoresti se facea in alte conditii decat acelea dispuse de catre instanta, refuzul contestatoarei de a fi reintegrata pe un post in care munca sa fie desfasurata intr-un regim diferit decat regimul anterior, privitor la programul de lucru in ture si programul de lucru fix, cu consecinta diminuarii drepturilor salariale nu poate sa fie considerat ca unul nejustificat, argument fata de care in mod corect instanta de fond a admis contestatia si a desfiintat decizia de concediere pentru lipsa abaterii disciplinare.

Prin apelul incident, contestatoarea a criticat solutia instantei de fond de a respinge exceptia prescriptiei raspunderii disciplinare, precum si exceptia nulitatii deciziei de concediere, urmare a emiterii sale de catre o persoana lipsita de calitatea de reprezentant legal al societatii intimate.

Fata de solutia pronuntata de instanta de fond, aceea a desfiintarii deciziei de concediere, critica apelantei cu privire la modul de solutionare a exceptiilor invocate in apelul incident este lipsita de interes, argument fata de care, in baza art. 480 Cod procedura civila si acest apel se va respinge.

In raport de culpele procesuale ale partilor, se va face aplicatia dispozitiilor art. 453 alin. 2 Cod procedura civila, sens in care va fi obligata intimata la plata partiala a cheltuielilor de judecata, in favoarea contestatoarei.