Recursul Solutii in recurs

Recursul Solutii in recurs

Recursul Solutii in recurs

Procedura prealabilă la instanţa de recurs

Reglementările cuprinse în Codul de procedură civilă, relative la procedura prealabilă judecării recursului şi la procedura de soluţionare a acestei căi de atac, sunt sumare, însă, având în vedere textul art.316 C.proc.civ., dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice normelor consacrate pentru recurs. Ca atare, preşedintelui instanţei de recurs, respectiv preşedintelui secţiei la care a fost repartizat recursul, le revin aceleaşi obligaţii ca în etapa apelului.

În art.308 alin.2 C.proc.civ. se prevede că intimatul este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată. Nedepunerea întâmpinării în acest termen atrage sancţiunea decăderii, în condiţiile art.103 C.proc.civ.

Compunerea completului de judecată

Recursul se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel (art.54 alin.2 din Legea nr.304/2004). Aşadar, indiferent care este instanţa competentă să judece calea de atac, completul va fi compus din 3 judecători. Judecata continuă în aceeaşi compunere şi în caz de casare cu reţinere.

Desfăşurarea judecăţii

Judecata cuprinde aceleaşi etape, indiferent că se desfăşoară în primă instanţă, în apel sau în căile extraordinare de atac ori în contestaţia la executare. Prin urmare, în măsura în care nu sunt îndestulătoare, dispoziţiile privind judecata recursului, deliberarea judecătorilor şi pronunţarea hotărârii se completează, în mod corespunzător, cu cele prevăzute de legiuitor pentru judecata în primă instanţă (art.316 şi art.298 C.proc.civ.).

Probele în recurs

Potrivit art.305 C.proc.civ., în instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor. Drept urmare, textul art.305 C.proc.civ. consacră regula inadmisibilităţii probelor noi în recurs, regulă întemeiată pe raţiunea că recursul nu este o cale de atac devolutivă, ca şi apelul, ci un mijloc procedural prin care se realizează doar un examen al hotărârii atacate. Fiind o instanţă de control judiciar şi nu de judecată în fond, instanţa de recurs va verifica hotărârea atacată pe baza probelor administrate la fond, fără a avea posibilitatea , de regulă, de a administra probe noi.

Soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de recurs

După închiderea dezbaterilor contradictorii, instanţa de recurs deliberează asupra motivelor invocate de părţi sau ridicate de ea din oficiu, după care, având în vedere şi înscrisurile noi, va pronunţa hotărârea.

Potrivit art.312 alin.1 C.proc.civ., instanţa poate admite recursul, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui. De asemenea, instanţa de recurs se poate opri şi la soluţii care nu presupun examinarea „fondului”, cum ar fi : respingerea recursului ca inadmisibil, ca tardiv introdus, ca introdus de o persoană fără calitate, ca nesusţinut sau neavenit, anularea recursului ca netimbrat, ca neregulat introdus sau ca nemotivat, închiderea dosarului.

Judecata în fond după casare

Preliminarii

După casare, cauza va fi rejudecată, fie de către instanţa care a soluţionat recursul (în cazul casării cu reţinere), fie de către instanţa de trimitere – care poate fi chiar instanţa ce a pronunţat hotărârea casată ori o altă instanţă de acelaşi grad sau, în cazul casării pentru necompetenţă, instanţa competentă – sau de către organul cu activitate jurisdicţională competent (în cazul casării cu trimitere).

La judecarea în fond după casare sunt aplicabile regulile de la judecata în primă instanţă sau, după caz, de la judecata în apel.

Limitele rejudecării fondului după casare

Limitele în care se va face judecata în fond după casare se determină în funcţie de

felul casării. În cazul casării totale, procesul se rejudecă în întregime, iar în cazul casării parţiale se rejudecă numai ceea ce s-a desfiinţat, iar restul hotărârii devine irevocabilă.

Trebuie avute în vedere şi prevederile art.315 alin.3 C.proc.civ., potrivit cărora, după casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

Obligativitatea deciziei de casare

Potrivit art.315 alin.1 C.proc.civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Aplicarea principiului „non reformatio in peius”

În condiţiile art.315 alin.4 C.proc.civ., la judecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanţa de recurs, dispoziţiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător, respectiv că recurentului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată, principiu aplicabil şi în caz de rejudecare după casare.