Recurs - autoritate exclusiva; criterii de apreciere a interesului minorului, posibilitatea renuntarii la autoritatea parinteasca

Dreptul familiei; C.pr.civ.

Art. 304 pct.7, 9 C.pr.civ., art 397, 398, 483, 487, 503, 506 N.C.civil, art. 31 Legea 272/2004, art. 17 Legea 248/2005

Asupra autoritatii parintesti parintele nu poate dispune, ci doar asupra modului in care se poate exercita aceasta; instanta de judecata este singura in masura sa aprecieze, exclusiv in interesul minorului, daca autoritatea parinteasca va fi manifestata conform regulii generale - in comun - sau - in mod exceptional - numai de catre unul din parinti. Iar situatiile de exceptie sunt exemplificate de Legea 272/2004, neregasindu-se printre acestea aspecte ipotetice, gen imposibilitatea obtinerii acordului pentru deplasare in strainatate ori pentru asigurarea sanatatii minorului. De altfel, nu trebuie ignorat ca si legislatia speciala in aceste materii a suferit modificari, adaptandu-se la noile prevederi ale C.civil.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 335 din 12 martie 2014

Prin sentinta civila nr. 2229 din 14.05.2013, pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt in dosar 304/279/2013, s-a admis in parte cererea formulata de reclamantul G.I.T. in contradictoriu cu parata G.G.E. si, in consecinta s-a desfacut prin acordul sotilor casatoria acestora si s-a luat act de acordul partilor in sensul ca parata sa isi pastreze numele dobandit prin casatorie. De asemenea, s-a stabilit la domiciliul tatalui locuinta minorului G.S.T., nascut din casatoria partilor la data de **.2003, si s-a dispus ca autoritatea parinteasca asupra minorului sa fie exercitata de ambii parinti si a obligat-o pe parata sa ii plateasca reclamantului, in favoarea minorului, o pensie de intretinere in cuantum de 25% din veniturile sale nete lunare.

Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca partile s-au casatorit la data de **.2003 in mun. Piatra Neamt, ca din casatoria acestora s-a nascut la data de **.2003 minorul G.S.T., ca parata a declarat in fata unui notar din Roma, Italia, ca este de acord cu desfacerea acestei casatorii si cu incredintarea minorului in exclusivitate tatalui acestuia.

A mai retinut ca potrivit art. 373 lit. a) si art. 374 din noul Cod civil, desfacerea casatoriei prin acordul sotilor poate fi dispusa si la cererea unuia dintre soti, acceptata de celalalt sot, indiferent de durata casatoriei si indiferent daca exista sau nu copii minori, iar potrivit art. 613

¹

si art. 617 alin. 5 din Codul de procedura civila ca, daca sotii staruie in desfacerea casatoriei pe baza acordului lor, instanta va trece la judecarea cererii fara a administra probe cu privire la motivele de divort si fara a face mentiune in hotarare cu privire la culpa sotilor.

In consecinta, prima instanta a dat eficienta acordului exprimat de parata in fata notarului public din Roma, Italia, deoarece a apreciat ca ar fi fost excesiv sa se inlature posibilitatea sotilor de a divorta prin acord numai din cauza faptului ca parata nu si-a exprimat consimtamantul in fata instantei de judecata.

In baza art. 383 alin. 1 din Noul Cod civil instanta de fond a luat act ca reclamantul si- a dat acordul ca parata sa isi pastreze numele dobandit prin casatorie insa, in ce priveste exercitarea in mod exclusiv de catre reclamant a autoritatii parintesti asupra minorului, a apreciat ca reclamantul nu a facut dovada existentei unui motiv intemeiat care sa impuna luarea acestei masuri, asa cum impune art. 398 alin. 1 din noul Cod civil, si ca acordul paratei in acest sens precum si faptul ca parata locuieste in Italia nu pot constitui argumente in sprijinul acestei cereri.

Dimpotriva, potrivit art. 397 din noul Cod civil regula este ca autoritatea parinteasca asupra copiilor minori sa se exercite in comun de ambii parinti, deoarece este vorba de un drept nu numai al parintelui separat de copilul sau, ci si de un drept al minorului de a se bucura de ingrijire din partea ambilor parinti, si numai in situatii exceptionale si cand interesul sau superior impune aceasta, se poate dispune in sens contrar.

Mai mult, a apreciat ca parintii nu trebuie incurajati sa isi neglijeze indatoririle parintesti fata de copiii lor minori si ca trebuie sa inteleaga ca deciziile importante, care exced actele curente de zi cu zi si care organizeaza viata copilului lor, trebuie sa le ia impreuna.

Apelul declarat de reclamant impotriva acestei solutii, vizand exclusiv modul de exercitare a autoritatii parintesti, a fost respins de Tribunalul Bacau prin Dec. 215/AC/18.10.2013.

S-a retinut de catre instanta de apel ca in privinta minorului, prima instanta a dat in mod just eficienta prevederilor art. 397 din noul Cod civil atunci cand a dispus ca autoritatea parinteasca asupra minorului sa fie exercitata de ambii parinti. Este in interesul superior al unui copil ca el sa se bucure de ocrotire din partea ambilor parinti, pentru ca drepturile si obligatiile care alcatuiesc institutia autoritatii parintesti sunt stipulate exclusiv in interesul superior al copilului si nu reprezinta o facultate a parintilor, de care acestia sa poata dispune dupa cum doresc.

Dimpotriva, exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte reprezinta o situatie de exceptie, deoarece minorul este privat de ocrotirea de care ar fi trebuit sa beneficieze de la unul din parintii sai. De aceea in art. 507 din noul Cod civil sunt indicate in mod restrictiv situatiile in care autoritatea parinteasca se exercita doar de un singur parinte - respectiv daca unul dintre parinti este decedat, declarat mort prin hotarare judecatoreasca, pus sub interdictie, decazut din exercitiul drepturilor parintesti sau daca, din orice motiv, se afla in neputinta de a-si exprima vointa.

In acelasi sens, art. 318 alin. 1 din Noul Cod civil, reglementand unul din efectele divortului parintilor asupra copilului minor, dispune ca
„Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti.”
Existenta unor motive intemeiate se stabileste in raport de momentul pronuntarii hotararii si trebuie sa fie concrete, nu eventuale, cum ar fi posibilitatea aparitiei unor situatii urgente care sa impuna luarea unor decizii rapide in legatura cu minorul, in conditiile in care comunicarea cu celalalt parinte se face cu dificultate.

Asa fiind, Tribunalul a considerat, alaturi de prima instanta, ca exercitarea doar de catre reclamant a autoritatii parintesti asupra minorului nu este in beneficiul acestuia din urma, chiar daca minorul nu locuieste cu ambii parinti iar intimata - parata are resedinta in strainatate.

Nu in ultimul rand, s-a constatat ca din declaratia intimatei - parate, autentificata de notarul public dr. E.B. din Roma, Italia - aflata in traducere autorizata la filele 10 - 11 ale dosarului de fond - reiese ca intimata - parata a fost de acord cu divortul si cu incredintarea „in exclusivitate” a minorului catre reclamant, nu si cu exercitarea in mod exclusiv de catre acesta a autoritatii parintesti asupra minorului.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 296 teza a II-a din Codul de procedura civila, Tribunalul a conchis in sensul respingerii ca nefondate a apelului.

Impotriva acestei hotarari, in termen, motivat si legal timbrat cu taxa de timbru de 100 lei - potrivit art. 24alin.2 teza II O.U.G. 80/2013, s-a declarat recurs de catre apelant, cauza inregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 304/279/2013.

Criticand hotararea instantei de apel recurentul a sustinut, in esenta, ca:

• referirea la art. 318 C.civil este gresita intrucat acest text nu reglementeaza exercitarea autoritatii parintesti;
• s-a apreciat eronat ca nu sunt intrunite conditiile intemeiate prev. de art.398 alin.1 C.civil, atat timp cat a probat existenta acordului notarial al paratei la exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti, precum si refuzul sistematic al mamei de a-si face cunoscuta adresa din

Italia, limitand astfel comunicarea cu minorul numai la telefon si internet, fapt ce denota ca acesta nu este o prioritate in viata sa. Astfel, orice decizie in legatura cu viata copilului - activitate scolara, extrascolara, calatorii in strainatate, starea sanatatii, etc. - nu pot fi luate rapid, periclitand interesul minorului si viitorul acestuia.

In sustinerea recursului s-a depus listing corespondenta informatica.

La termenul din 5.02.2014 s-a audiat minorul ce a implinit 10 ani, in camera de consiliu, reiesind instrainarea fata de mama.

Intimata a fost citata prin publicitate (ziar de larga circulatie), nu s-a prezentat la nici unul din termene, nu a formulat intampinare si nici alte cereri.

Curtea, analizand legalitatea deciziei recurata prin prisma criticilor recurentului si pe baza probelor administrate in cauza, precum si in temeiul art. 304, 312 C.pr.civ., a constatat urmatoarele:

Desi este reala sustinerea recurentului privind indicarea de catre tribunal a art. 318 alin.1 N.C.civil, text ce reglementeaza dreptul la informare a sotilor, aceasta neregularitate nu constituie decat o eroare materiala de redactare - nesanctionabila cu nelegalitatea - intrucat dand citare normei se insereaza textul art. 398
privitor la exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte („(1) Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti”).
Prin urmare, nu este incident cazul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. (motive straine de natura pricinii) ori cel prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. indicat in recurs (lipsa de temei legal); Constatand si faptul ca nu s-a invocat nici o vatamare prin acea eroare, primul motiv de recurs a fost inlaturat
.

Sub aspectul modului de exercitare a autoritatii parintesti - conform dispozitiilor art. 397 („
Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel”),
si 503 N.C.civil
(„Parintii exercita impreuna si in mod egal autoritatea parinteasca ”)
-, s-a constatat, asa cum au facut-o de altfel si instantele de fond, ca regula este manifestarea sa in comun de catre ambii parinti; prin urmare, autoritatea parinteasca fiind comuna de la lege, doar pentru situatia de exceptie - cea a exclusivitatii -, se poate hotari altfel potrivit art. 398 N.C.civil, bineinteles in afara situatiilor expres prevazute de art. 507 („
Daca unul dintre parinti este decedat, declarat mort prin hotarare judecatoreasca, pus sub interdictie, decazut din exercitiul drepturilor parintesti sau daca, din orice motiv, se afla in neputinta de a-si exprima vointa, celalalt parinte exercita singur autoritatea parinteasca”),
care nu sunt incidente cauzei.

Cea chemata sa decida asupra modului de exercitare a autoritatii parintesti, chiar si in cazul prezentei unei intelegeri a parintilor in acest sens (vezi art. 506 N.C.civil: „
Cu incuviintarea instantei de tutela parintii se pot intelege cu privire la exercitarea autoritatii parintesti sau cu privire la luarea unei masuri de protectie a copilului, daca este respectat interesul superior al acestuia”
) este instanta, iar prioritar este interesul minorului.

In cauza s-a invocat vointa paratei din declaratia autentica; ori, aceasta declaratie, pe langa faptul ca nu constituie o intelegere a parintilor in acceptiunea art. 506 N.C.civil, nu poate fi nici validata de instanta ca fiind in sensul reclamat de recurent intrucat este neechivoca „in sensul incredintarii minorului” si nu a autoritatii exclusive (aceasta ultima notiune este mult mai ampla decat prima si chiar diferita; vezi art. 483 - „Autoritatea parinteasca (1) Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti. (2) Parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care il privesc, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate. (3) Ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori” si art. 487 „ Continutul autoritatii parintesti Parintii au dreptul si indatorirea de a creste copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, insusirilor si nevoilor copilului; ei sunt datori sa dea copilului orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor pe care legea le recunoaste acestuia”). De asemenea, o renuntare este exclusa de art. 31 Legea 272/2004 („2

^A

4) Un parinte nu poate renunta la autoritatea parinteasca, dar se poate intelege cu celalalt parinte cu privire la modalitatea de exercitare a autoritatii parintesti, in conditiile art. 506 din Codul civil”).

Drept urmare, acea declaratie in mod legal nu a fost valorificata.

In ceea ce priveste interesul minorului in sensul instituirii autoritatii exclusive a tatalui, s-a observat, raportat la aspectele invocate (deficienta legaturii cu mama urmare a necunoasterii adresei de domiciliu si, implicit, ingreunarea obtinerii acordului sau pentru eventuala plecare a minorului in strainatate ori pentru masuri vizand starea de sanatate ), ca a fost apreciat legal ca fiind in sens contrar solicitarii; si aceasta intrucat aspectele invocate nu constituie motive intemeiate in acceptiunea legii - vezi art. 31(2

^A

5) Legea272/2004: „
Se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti
".

S-a amintit recurentului si ca legislatia in materia circulatiei minorilor a suferit adaptari la modificarile aduse de N.C.civil, facand distinctie intre parintele caruia i s-a incredintat minorul si cel care exercita autoritatea exclusiva, dar conferindu-le aceleasi drepturi (a se vedea art. 17 Legea 248/2005:
„(1) Minorilor cetateni romani care nu se afla in una dintre situatiile de suspendare a exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate li se elibereaza pasapoarte simple electronice in urmatoarele conditii:

1. in cazul minorului care nu a implinit varsta de 14 ani, numai la cererea ambilor parinti, a parintelui supravietuitor, a parintelui caruia i-a fost incredintat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila, a parintelui care exercita singur autoritatea parinteasca in temeiul unei hotarari judecatoresti ramase definitiva si irevocabila ori in temeiul unei hotarari judecatoresti ramase definitiva pentru procesele incepute cu data de 15 februarie 2013 sau, dupa caz, a reprezentantului legal;
2. in cazul minorului care a implinit varsta de 14 ani, la cererea acestuia, numai cu acordul ambilor parinti, a parintelui supravietuitor, a parintelui caruia i-a fost incredintat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila, a parintelui care exercita singur autoritatea parinteasca in temeiul unei hotarari judecatoresti ramase definitiva si irevocabila ori in temeiul unei hotarari judecatoresti ramase definitiva pentru procesele incepute cu data de 15 februarie 2013 sau, dupa caz, a reprezentantului legai", si art. 30 Legea 248/2005 cu modif: „1) Organele politiei de frontiera permit iesirea din Romania a cetatenilor romani minori numai daca sunt insotiti de o persoana fizica majora, in urmatoarele cazuri:
3. minorului care este titular al unui document de calatorie individual ori, dupa caz, al unei carti de identitate si care calatoreste in strainatate impreuna cu unul dintre parinti i se permite iesirea in aceleasi conditii si impreuna cu acesta, fara a mai fi necesara declaratia celuilalt parinte, numai daca parintele insotitor face dovada faptului ca i-a fost incredintat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila sau ca exercita singur autoritatea parinteasca in temeiul unei hotarari judecatoresti ramase definitiva si irevocabila ori in temeiul unei hotarari judecatoresti ramase definitiva pentru procesele incepute cu data de 15 februarie 2013;"")

In acest context recursul a fost respins, iar decizia recurata mentinuta.