Recurs - asigurari sociale

Drept asigurari sociale

Art. art. 5 alin. (1) pct. I, II si IV lit. b) - f), 92 din Legea nr. 19/2000 cu modif.

Art. 92 alin. 1 lit. g si art. 94 din Legea nr.19/2000 nu face nici o referire la vreun plafon maxim al nivelului veniturilor din activitati economice, intreprinderi familiale sau activitati profesionale care ar putea fi cumulate cu pensia de invaliditate. Prin urmare, incasarea atat a pensiei de invaliditate, cat si obtinerea de venituri din astfel de activitati - indiferent de cuantum - atrage, in conditiile art. 179 Legea 263/2010, obligatia Casei de Pensii de a recupera asigurarile achitate necuvenit.

Curtea de Apel Bacau - Sectia I civila Decizia civila nr. 1551 din 6 noiembrie 2013

Prin sentinta civila nr. 276/C din 7.03.2013, pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr. 5017/103/2012, s-a admis contestatia formulata de contestatoarea P.F., in contradictoriu cu intimata C.J.P. N., si, in consecinta, s-a anulat decizia nr. 2** din

2012. emisa de intimata privind recuperarea debitului in suma de 5124 lei de la contestator.

In motivarea acestei solutii prima instanta a retinut ca prin cererea dedusa judecatii la 18.10.2012, contestatoarea P.F. a chemat in judecata intimata C.T.P. N., pentru ca in contradictoriu cu aceasta si pe baza probelor administrate in cauza sa se dispuna anularea Deciziei nr. 2** din 28.09.2012 prin care s-a dispus recuperarea sumei de 5.124 lei cu titlu de prestatii de asigurari sociale incasate necuvenit in perioada 01.01.2010-01.01.2011. A sustinut contestatoarea ca, in cursul anului 2008 s-a pensionat pe caz de boala, cu incadrare in gradul II de invaliditate, fiindu-i stabilita o pensie in cuantum de 427 lei, total insuficient in raport cu necesitatile si cheltuielile familiale, astfel ca in anul 2010 a infiintat o intreprindere individuala, profilul fiind comert cu amanuntul produse nealimentare. A mai aratat in continuare contestatoarea ca nu a avut cunostinta de faptul ca nu putea cumula pensia de invaliditate cu veniturile din activitati comerciale, dar oricum volumul de activitate al acestei societati a fost unul redus, profitul fiind unul minim, si in conditiile in care aceasta situatie nu i-a fost adusa la cunostinta de intimata in anul 2010, o data cu depunerea declaratiei de venit, ci abia in anul 2012, cumuland un debit foarte mare in raport cu posibilitatile sale reale de plata, apreciaza ca nu se justifica obligarea sa la restituire, nedatorand sumele imputate prin decizia contestata.

In dovedire contestatoarea a inteles sa se foloseasca de proba cu inscrisuri, anexand in copie contractul individual de munca al numitei G.M., cererea de angajare a aceleiasi persoane, fisa de aptitudine nr.4424, bilet de externare-scrisoare medicala, bilet de iesire din spital, scrisoare medicala, certificat de inregistrare a intreprinderii individuale, declaratia privind venitul estimat in anul 2010, decizia de debit contestata.

Intimata a depus intampinare sustinuta printr-un set de inscrisuri prin care a solicitat respingerea contestatiei. A aratat ca prin decizia nr. 2**/28.09.2012, contestatoarea a fost inscrisa la pensie de invaliditate, gradul II. Din analiza bazelor de date a institutiei intimate si cea a Administratiei Finantelor Publice a Orasului Bicaz, a rezultat ca au fost inregistrate venituri impozabile provenite din activitati comerciale de catre contestatoare, fapt care a condus la incalcarea dispozitiilor legale privind pensia de invaliditate. Astfel a fost emis titlul executoriu contestat in prezenta cauza, prin care au fost imputate sumele incasate cu titlu de pensie de invaliditate gradul II, in timpul cat au fost inregistrate si venituri din activitati comerciale independente.

Au fost depuse in copie o serie de acte: referatul nr. 75534/24.09.2012 emisa de CJP Neamt, decizia de recuperare debit nr. 235196/28.09.2012, buletinul de calcul privitor la sumele incasate cu titlu de prestatii de asigurari sociale, decizia nr. 235196/10.10.2008 privind acordarea pensiei de invaliditate, precum si adeverinta de venituri pentru anul 2010.

Instanta, analizand actele depuse la dosar precum si textele legale incidente in speta, a apreciat contestatia ca fiind intemeiata, justificat de considerentele urmatoare:

Prin decizia nr. 2**/10.010.2008, contestatoarea a fost inscrisa la pensie de invaliditate, gradul II, fiindu-i stabilita in acest sens o pensie in cuantum lunar de 339 lei. Ulterior inscrierii la pensie contestatoarea si-a infiintat Intreprinderea individuala P.F., avand ca obiect comert cu amanuntul produse nealimentare, activitate din care aceasta a realizat un venit de 10 lei, conform celor mentionate in adeverinta de venit din anul 2010. Se retine in continuare de instanta ca in perioada in care respectiva intreprindere a functionat, contestatoarea a cumulat veniturile din activitati comerciale, in cuantumul anterior precizat, cu pensie de invaliditate, astfel incat pentru anul 2010 intimata a procedat la stabilirea unui debit in sarcina acesteia in suma de 5124 lei, reprezentand c/valoarea drepturilor de asigurari sociale incasate in intervalul 01.01.2010-01.01.2011, cu incalcarea prevederilor art. 92 din Legea nr. 19/2000 cu modificarile si completarile ulterioare.

In acest sens s-a retinut ca, potrivit art. 92 alin. 1 lit. g din Legea 19/2000 aplicabila la data obtinerii veniturilor, plata pensiei se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care, beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul I sau II se regaseste in una dintre situatiile prevazute la art. 5 alin. (1) pct. I, II si IV lit. b) - f), respectiv persoane autorizate sa desfasoare activitati independente sau alte persoane care realizeaza venituri din activitati profesionale.

S-a subliniat ca prevederile legale anterior citate din Legea nr.19/2000 nu contineau nici o dispozitie prin care sa se impuna o eventuala limita a veniturilor din activitati economice, intreprinderi familiale sau activitati profesionale venituri ce ar fi putut fi cumulate cu pensia de invaliditate, ceea ce presupune ca inclusiv pentru un venit de 10 lei obtinut din astfel de activitati, pensionarul de invaliditate sa fie privat pe anul respectiv de drepturile sale de asigurari sociale, care oricum in cvasi totalitate se situeaza sub nivelul pensiei medii de tara si cu putin peste pensia minima .

Aceasta situatie se regaseste si in cazul contestatoarei din prezenta actiune, careia i s-a imputat prin decizia contestata, pensia de invaliditate incasata in cursul anului 2010, ce era in cuantum lunar de 427 lei lunar, rezultand un debit total de 5124 lei, pentru un venit total anual realizat in perioada de referinta in cadrul intreprinderii individuale, in cuantum brut de 10 lei, astfel cum rezulta din adeverinta anexata in copie la fila 35 dosar, aceasta din urma fiind practic suma din care se presupune ca pensionara de invaliditate ar fi trebuit sa-si asigure intretinerea in anul 2010.

Ori, scopul acestei reglementari si interdictii al cumulului de venituri impuse prin prevederile Legii nr.19/2000 nu putea fi acela de a pune pensionarii de invaliditate in situatia de a-si asigura intretinerea din castiguri ce se situeaza sub nivelul pensiei minime pe tara, astfel incat acestea trebuie interpretate in sensul existentei unui plafon maxim al veniturilor din activitati economice, intreprinderi familiale sau activitati profesionale ce ar putea fi totusi cumulate cu pensia de invaliditate, tocmai pentru evitarea unor situatii cel putin absurde in care pentru venituri modice cel in cauza sa fie privat de drepturile sale legale de pensie.

S-a mentionat ca la momentul constatarii si stabilirii debitului in sarcina contestatoarei prin Decizia nr. 235196/28.09.2012, dispozitiile Legii nr.19/2000 fusesera abrogate, urmare aparitiei Legii nr.263/2012, emiterea deciziei contestate realizandu-se sub imperiul celui din urma act normativ, dar cu trimitere la prevederile legale in vigoare pe perioada vizata de decizie, respectiv in anul 2010.

In atare conditii, instanta a retinut ca, la momentul actual, nu mai este posibila o eventuala invocare a unei exceptii de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. 1 lit. g raportat la art. 5 alin. (1) pct. I, II si IV lit. b) - f) din Legea nr.19/2000, act normativ abrogat prin Legea nr.263/2010, avand in vedere ca potrivit art. 29 din Legea nr.47/1992 republicata: ,,
Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia
”

Aceasta situatie speciala ce se retine relativ la normele de drept substantial ce au stat la baza emiterii deciziei de recuperare debit contestate, nu poate insa impiedica instanta sa le analizeze si sa interpreteze in sensul mai sus aratat, interpretare confirmata, de altfel prin decizii anterioare ale Curtii Constitutionale, chiar daca pronuntate cu prilejul examinarii altor reglementari legale, dar tot din categoria drepturilor de asigurari sociale, drepturi ce trebuie protejate pentru asigurarea unui nivel de trai decent al pensionarilor. Mentionam in acest sens Decizia nr. 258 din 16 martie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010, prin care Curtea a constatat ca ,,
principiul asezarii juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contributiilor sa se faca in acelasi mod de catre toti contribuabilii, prin excluderea oricarui privilegiu sau oricarei discriminari, astfel incat la venituri egale contributia sa fie aceeasi. Principiul mentionat presupune insa ca asezarea sarcinilor fiscale sa tina cont de capacitatea contributiva a contribuabililor, respectiv in asezarea obligatiilor fiscale sa se tina seama de necesitatea protejarii paturilor sociale celor mai dezavantajate, luand in considerare elementele ce caracterizeaza situatia individuala si sarcinile sociale ale contribuabililor in cauza
.” De asemenea, prin Decizia nr. 35 din 24 ianuarie 2012 publicata in Monitorul Oficial nr. 153 din 7 martie 2012, Curtea a stabilit ca: ,,
Numai legiuitorul este in drept sa stabileasca categoriile de venituri pentru care urmeaza a se plati contributii la bugetul asigurarilor de sanatate, iar pensia reprezinta un astfel de venit. Faptul ca legiuitorul are posibilitatea de a excepta pensia de la plata unor astfel de contributii sau de a stabili deducerea din cuantumul pensiei a unei sume lunare asupra careia nu se calculeaza contributia de asigurari de sanatate reprezinta chestiuni care tin in mod exclusiv de optiunea sa, optiune care nu poate fi cenzurata din perspectiva garantiilor dreptului constitutional la pensie. Ceea ce Constitutia impune este ca prin astfel de masuri sa nu se aduca atingere nivelului de trai decent al pensionarilor. In acest sens, legiuitorul a prevazut atat calitatea de asigurat pensionarilor care au o pensie sub 740 lei, fara plata contributiei corespunzatoare, cat si scutirea partiala de la plata contributiei, in sensul ca prin aplicarea cotei corespunzatoare pensia neta nu poate fi mai mica de 740 leii"

Prin urmare, dispozitiile anterior citate din Legea nr.19/2000 nu se pot interpreta decat in sensul in care interdictia cumulului pensiei de invaliditate de gradul I sau II cu veniturile din activitati economice, intreprinderi familiale sau activitati profesionale, sa aiba in vedere doar acele categorii de castiguri ce se situeaza peste nivelul a 12 pensii minime lunare, intrucat se presupune ca pensia minima reprezinta un criteriu suficient de strict in raport de care se poate aprecia in mod obiectiv ca este respectata cerinta asigurarii unui minim de resurse financiare care sa permita pensionarilor sa aiba un nivel de trai decent.

Instituirea acestui criteriu, al unui plafon maxim al nivelului veniturilor din activitati economice, intreprinderi familiale sau activitati profesionale care sa poata fi cumulate cu pensia de invaliditate, este de deplin justificata, in masura in care acest criteriu se aplica in mod consecvent, intrucat este firesc ca interdictia de cumulare a acestor drepturi de asigurari sociale cu diferite categorii de castiguri banesti sa aiba totusi in vedere si cuantumul veniturilor realizate in aceste conditii, nefiind justificata o aplicare nediferentiata, ce limiteaza respectiv ii priveaza pe pensionari de drepturile de pensie in conditiile in care realizeaza venituri anuale modice, sub nivelul pensiei minime pe tara. Aceasta diferenta este rezonabila si justificata de situatia obiectiva deosebita in care se afla persoanele ce realizeaza venituri mai mari fata de cele ale caror venituri sunt mai reduse, precum si principiul solidaritatii si subsidiaritatii in colectarea si utilizarea fondurilor, aplicabil in materia asigurarilor sociale.

De astfel o asemenea interpretare este confirmata chiar de prevederile actuale ale Legii nr. 263/2010, care reglementand situatiile in care se interzice cumulul pensiei de invaliditate cu diferite categorii de venituri si indemnizatii a prevazut expres la art. 114 alin. 1 litera e) ca ,,In sistemul public de pensii, plata pensiei se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care a intervenit una dintre urmatoarele cauze: pensionarul de invaliditate, incadrat in gradul I sau II, se regaseste in una dintre situatiile prevazute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu exceptia consilierilor locali sau judeteni; ” la punctul IV al art.6 din lege fiind stipulat neechivoc ca in aceasta categorie intra ,,persoanele care realizeaza, in mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel putin de 4 ori castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si care se afla in una dintre situatiile urmatoare: a) administratori sau manageri care au incheiat contract de administrare ori de management; b) membri ai intreprinderii individuale si intreprinderii familiale; c) persoane fizice autorizate sa desfasoare activitati economice; d) persoane angajate in institutii internationale, daca nu sunt asiguratii acestora; e) alte persoane care realizeaza venituri din activitati profesionale . ”

Prin urmare, s-a constatat ca prin reglementarea actuala s-a instituit un plafon valoric chiar mai generos decat cel avut in vedere de instanta la stabilirea veniturilor minime ce pot fi cumulate cu pensia de invaliditate gradul I si II, aceasta fiind insa optiunea exclusiva a legiuitorului, de esenta acestei cauze si a interpretarii date de instanta fiind insa existenta acestui plafon in limita caruia cele doua categorii de drepturi banesti sa poata fi totusi cumulate.

In concluzie retinand ca in cauza, contestatoarea a realizat in cursul anului 2010 venituri totale de doar 10 lei din cadrul intreprinderii individuale pe care o detinea, s-a conchis ca nu se justifica stabilirea caracterului necuvenit al pensiei de invalidate pe care aceasta o incasat-o lunar in cuantum de 427 lei si pe cale de consecinta nici imputarea debitului de 5124 lei, conform Deciziei nr. 235196 din 28.09.2012, decizie ce urmeaza a fi anulata , in conformitate cu dispozitiile art. 153 alin. 1 litera i raportat la art.179 si art.181 din Legea nr.263/2010, cea dintai urmand a fi exonerata de plata debitului impus nelegal in sarcina sa, in urma admiterii contestatiei formulate in contradictoriu cu intimata Casa Judeteana de Pensii Neamt.

Impotriva sentintei, in termen, motivat si legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a formulat recurs Casa Judeteana de Pensii Neamt, cauza inregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 5017/103/2012.

Criticile formulate au vizat, in esenta, urmatoarele aspecte:

• pronuntarea sentintei cu ignorarea dispozitiilor art. 179 din Legea 263/2010, art.62 alin.2 lit.”c”, art. 54 lit.”b”, art.92 alin.1 lit.”g” si art. 94 din Legea 19/2000 si cu neindicarea nici unui temei care sa o sustina; astfel, nu s-a avut in vedere ca beneficiarul unui pensii de invaliditate de gradul II, nu poate cumula acest drept cu venituri din activitate economica, legea fiind neechivoca.
• ignorarea vointei clare a legiuitorului, exprimata prin dispozitiile legale mai sus

mentionate, ce nu lasa loc la interpretari si a principiul de drept „ unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie sa distinga”, atunci cand s-au efectuat aprecieri de catre instanta de fond in sensul ca „scopul acestei reglementari si interdictii al cumulului de venituri impuse prin prevederile Legii nr. 19/2000 nu putea fi acela de la pune pensionarul de invaliditate in situatia de a-si asigura intretinerea din castiguri ce se situeaza sub nivelul pensiei minime pe tara, astfel incat acestea trebuie interpretate in sensul existentei unui plafon maxim al veniturilor din activitati economice, intreprinderi familiale sau activitati comerciale ce ar putea fi totusi cumulate cu pensia de invaliditate ”.

• al contradictorialitatii aprecierilor anterioare cu retinerea ca: „ se impune a sublinia ca prevederile anterior citate (art. 92 alin.1 lit. g coroborat cu art. 5 alin. 1 pct.I, II si IV lit.b-f) nu contineau nici o dispozitie prin care se impunea o eventuala limita a veniturilor din activitati economice, intreprinderi familiale sau activitati profesionale, venituri ce ar putea fi cumulate cu pensia de invaliditate....”.

Intimata nu s-a prezentat, nu a formulat intampinare la recurs si nu au fost administrate probe noi in recurs.

Examinand recursul in raport de motivele invocate, de actele si lucrarile dosarului, precum si fata de dispozitiile art. 304, 304/1, 312 C.pr.civ., Curtea a constatat caracterul sau fondat, pentru considerentele ce succed:

In primul rand, Curtea a constatat ca instanta de fond a retinut, in mod vadit eronat, ca, la momentul actual nu mai este posibila o eventuala invocare a unei exceptii de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin.1 lit. g raportat la art. 5 alin.1 pct. I, II si IV lit. b-f din Legea nr. 19/2000, act normativ abrogat prin Legea nr. 263/2010, avand in vedere dispozitiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, deoarece, prin Decizia nr. 766/15.06.2011, publicata in Monitorul Oficial nr. 549/3.08.2011, Curtea Constitutionala a constatat ca sintagma „in vigoare” din cuprinsul dispozitiilor art. 29 alin. 1 si ale art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992 este constitutionala in masura in care se interpreteaza in sensul ca sunt supuse controlului de constitutionalitate si legile sau ordonantele ori dispozitiile din legi sau din ordonante ale caror efecte juridice continua sa produca si dupa iesirea lor in vigoare.

Art. 92 alin.1 lit. g si art. 94 din Legea nr. 19/2000 nu face nici o referire la vreun plafon maxim al nivelului veniturilor din activitati economice, intreprinderi familiale sau activitati profesionale care ar putea fi cumulate cu pensia de invaliditate.

Dimpotriva, art. 54 lit. b din Legea nr. 19/2000 prevede, fara echivoc, ca invaliditatea de gradul II se caracterizeaza prin pierderea totala a capacitatii de munca. Aceasta inseamna ca, ori de cate ori pensionarul de invaliditate de gradul II realizeaza venituri in urma desfasurarii unor activitati, indiferent de cuantumul acestor venituri, nu mai subzista ratiunea acordarii pensiei de invaliditate, intrucat obtinerea unor astfel de venituri nu s-ar putea realiza decat prin redobandirea capacitatii de munca.

Prima instanta, stabilind un plafon maxim al nivelului veniturilor obtinute de contestatoare, si-a depasit atributiile, transformandu-se din autoritate judiciara in autoritate legislativa.

In cauza instanta avea de verificat daca erau sau nu incidente situatiei particulare a contestatoarei dispozitiile art. 92 alin.1 lit. g: „(1) Plata pensiei se suspenda incepand cu luna urmatoare celei in care: beneficiarul unei pensii de invaliditate de gradul I sau II se regaseste in una dintre situatiile prevazute la art. 5 alin. (1) pct. I, II si IV lit. b) - f)” (n.n.: „ I. persoanele care desfasoara activitati pe baza de contract individual de munca si functionarii publici; II. persoanele care isi desfasoara activitatea in functii elective sau care sunt numite in cadrul autoritatii executive, legislative ori judecatoresti, pe durata mandatului, precum si membrii cooperatori dintr-o organizatie a cooperatiei mestesugaresti, ale caror drepturi si obligatii sunt asimilate, in conditiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevazute la pct. I; IV. persoanele care se afla in una dintre situatiile urmatoare: b) administratori sau manageri care au incheiat contract de administrare sau de management; c) membri ai asociatiei familiale; d) persoane autorizate sa desfasoare activitati independente; e) persoane angajate in institutii internationale, daca nu sunt asiguratii acestora; f) alte persoane care realizeaza venituri din activitati profesionale” ).

Ori, din dovezile administrate la fond si recurs, cumulativ cu recunoasterea contestatoarei, acesta a realizat, in cursul anului 2010, venituri din activitati comerciale in cadrul unei Intreprinderi individuale, fapt ce o plaseaza in situatia prevazuta de pct. IV lit.”d” a art. 5 din Legea 19/2000, incasand totodata si pensia de invaliditate gr.II.

Cum legiuitorul nu face distinctie in suspendarea pensiei de un anumit plafon minim sau maxim al nivelului veniturilor din activitati economice, intreprinderi familiale sau activitati profesionale care ar putea fi cumulate cu pensia de invaliditate, rezulta ca masura aplicata a fost legala.

Dispozitiile din noua reglementare ( Legea nr. 263/2010) sunt irelevante in prezenta cauza, deoarece ele se circumscriu marjei de apreciere a statului in stabilirea conditiilor si criteriilor de acordare a dreptului la pensie si la alte forme de asigurari sociale si masuri de protectie sociala.

Pentru considerentele expuse, Curtea, in temeiul art. 312 Cod pr. civila, a admis recursul si a modificat in tot sentinta recurata in sensul ca a respins ca nefondata contestatia.