Raspunderea persoanei fizice titulare a unei intreprinderi individuale pentru obligatiile acestei entitati juridice.

 

OUG nr.44/2008, art. 26

 

Potrivit disp. art. 26 din OUG nr. 44/2008, persoana fizica titulara a intreprinderii individuale raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit si, in completare, cu intreg patrimoniul, iar in caz de insolventa va fi supusa procedurii simplificate prevazute de Legea nr. 85/2006.

In cazul in care nu s-a facut dovada existentei patrimoniului de afectatiune, persoana fizica titulara raspunde pentru obligatiile intreprinderii individuale cu intreg patrimoniul sau.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 1616 din 5 iunie 2013

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita, sub nr. 4448/120/15.07.2011, reclamanta BV a solicitat in contradictoriu cu parata BCM – intreprindere individuala, prin reprezentantul acesteia, incheierea contractului de munca in forma scrisa conform art. 16 alin. 1 din Codul muncii, pentru perioada 01.06.2008 – 30.05.2011, obligarea paratei la efectuarea inscrierilor si mentiunilor corespunzatoare in carnetul de munca pentru aceeasi perioada, obligarea paratei la plata contributiilor datorate catre fondurile de asigurari, potrivit legii, la plata drepturilor salariale reprezentand orele lucrate sambata, duminica si in zilele de sarbatori legale, actualizate cu indicele de inflatie, datorate inlauntrul termenului de prescriptie, la achitarea indemnizatiei aferente concediului de odihna pentru perioada lucrata, actualizata cu indicele de inflatie si la plata cheltuielilor de judecata, ocazionate de prezentul litigiu.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca in perioada mai sus mentionata intre parti au existat raporturi de munca, reclamanta lucrand ca vanzator la magazinul paratei din Targoviste, str. M fara forme legale, in sensul ca nu s-a incheiat un contract individual de munca in forma scrisa, astfel ca potrivit art. 16 alin. 2 Codul muncii se prezuma ca acesta a fost incheiat pe o perioada nedeterminata, iar partile pot face dovada prestatiilor si prevederilor contractuale prin orice mijloc de proba, iar pentru perioada lucrata a incasat sume de bani corespunzatoare salariului minim pe economie, pentru o durata normala a timpului de lucru, adica 8 ore pe zi, timp de 5 zile, cu toate ca programul de lucru includea si zilele de sambata si duminica, cu acelasi numar de ore, prin rotatia personalului.

Reclamanta a mai precizat ca orele de munca suplimentara efectuate in perioada respectiva nu au fost compensate de angajator in nici una din variantele Codului muncii, art. 119-120, la fel si pentru zilele de sarbatoare legala, respectiv 1 Decembrie, a doua zi de Craciun, 2 Ianuarie si a doua zi de Pasti, angajatorul neplatind nici indemnizatia pentru concediul de odihna cuvenita.

In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. art. 16 alin. 1 si 2 , art. 40 art. 120, art. 137 alin. 2, art. 287 din Codul muncii si OUG nr. 44/2008, atasandu-se in copie actul de identitate al reclamantei, adresa ITM Dambovita nr. 186/01.07.2011, relatii de la Oficiul Registrului Comertului cu privire la intreprinderea individuala.

Cererea introductiva a fost precizata, fata de relatiile de la Oficiul Registrului Comertului, transmise prin adresa nr. 26862/27.09.2011 in sensul ca I.I. BCM a fost radiata din data de 27.07.2011,  solicitandu-se introducerea in cauza, in calitate de parata a persoanei fizice BCM, pentru pronuntarea unei hotarari prin care sa se constate ca in intervalul 01.06.2008 -30.05.2011 a prestat activitate pentru parata, ce urmeaza a fi obligata la plata drepturilor salariale cuvenite si neincasate, reprezentand orele lucrate sambata si duminica si in zilele de sarbatoare legala, actualizate cu indicele de inflatie, datorate in termenul general de prescriptie, la plata indemnizatiei aferente concediului de odihna, actualizata cu indicele de inflatie si la efectuarea inscrierilor si mentiunilor in Registrul General de Evidenta a Salariatilor, conform art. 4 alin. 2 teza din HG nr. 500/2011, precum si la plata cheltuielilor de judecata, motivarea cererii fiind aceeasi ca si cea initiala.

Parata a formulat o intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, deoarece Intreprinderea Individuala a fost radiata la 01.08.2011, raspunderea titularului Intreprinderii Individuale intervenind doar in conditiile Legii insolventei nr. 85/2006.

S-a mai aratat ca reclamanta nu a avut raporturi de munca cu aceasta Intreprindere Individuala, astfel ca nu are nici un fel de obligatii fata de reclamanta, iar inscrierea in Registrul General de Evidenta a Salariatilor se poate realiza doar de catre un angajator caruia i-a fost atribuit in prealabil un element de identificare fiscala.

In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 115Cod procedura civila si a fost insotita de depunerea in copie a certificatului de radiere si a rezolutiei nr. 5196/27.07.2011 a O.R.C. Dambovita.

In sedinta publica din 16.11.2011 a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, intrucat potrivit disp. art. 26 din OUG nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate „persoana fizica titulara a intreprinderii individuale raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit si, in completare, cu intreg patrimoniul, iar in caz de insolventa va fi supusa procedurii simplificate prevazute de Legea nr. 85/2006, cu modificarile ulterioare”.

Prin urmare, s-a considerat de catre instanta ca legea atribuie calitate procesuala si persoanei fizice titulare a intreprinderii individuale, chiar si in caz de radiere a acesteia, astfel ca pentru obligatiile ce decurg din raporturile desfasurate intre reclamanta, in calitate de angajata si intreprinderea individuala, reclamanta poate chema in judecata si persoana fizica titulara.

Dupa analizarea actelor si lucrarilor dosarului, Tribunalul Dambovita, prin sentinta nr.364 din 6 februarie 2013,

a admis cererea formulata de reclamanta, astfel cum a fost precizata si modificata ulterior, a constatat ca in perioada 01.06.2008 – 30.05.2011 reclamanta a prestat activitate pentru Intreprinderea Individuala BCM, ce a apartinut paratei, a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 19.666 lei bruta si actualizata conform indicelui de inflatie pentru perioada respectiva, ce reprezinta drepturi salariale cuvenite pentru zilele nelucratoare si de sarbatori legale si a sumei de 1920 lei bruta si actualizata ce reprezinta indemnizatie concediu de odihna aferenta aceleiasi perioade, in total valoare bruta actualizata – 21.586 lei.

Prin aceeasi sentinta, instanta a obligat parata sa efectueze mentiunile corespunzatoare in Registrul de evidenta al salariatilor, conform art.4 al.2 teza II din HG 500/2011 si la plata sumei de 1650 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata BCM, criticand-o pentru nelegalitate.

Referitor la motivul de recurs privind exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, recurenta a aratat, instanta a trecut cu foarte multa usurinta peste aceasta exceptie, fara a tine cont ca, chiar in prevederile Legii nr. 85/2006 indicata in motivare, dupa radiere entitatea juridica intreprinderea individuala nu mai exista, iar ea, in nume propriu, identificata prin CNP, nu figureaza si nu este succesorul in drepturi si obligatii al acestei entitati.

In ceea ce priveste certificatul de radiere, trebuie retinut ca acesta este un veritabil certificat de deces al entitatii juridice intreprinderea individuala BCM ce a avut ca si CUI nr. 13742753.

Prin rezolutia nr. 5196 din 27.07.2011 directorul Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Dambovita a dispus radierea din registrul comertului a entitatii juridice, iar instanta de judecata trebuia sa aiba in vedere prevederile Legii nr. 85/2006 privind insolventa si OUG nr. 44/2008, si in consecinta sa admita lipsa calitatii procesuale pasive respingand cererea de chemare in judecata ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala, firma la data respectiva fiind nu numai lichidata ci si radiata.

De altfel, Noul Cod Civil preia in mod admirabil prevederile Decretului nr. 31/1954 cat si prevederile vechiului Cod civil (1865), la art. 25 reglementand faptul ca persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii inceteaza la data radierii din registrele in care au fost inscrise, astfel ca intrucat rezolutia nr. 5196 din 27.07.2011 nu a fost atacata cu plangere, conform prevederilor legale, in termen de 15 zile la judecatorie, termen ce pentru tertele persoane a curs de la data publicarii acesteia.

Mai mult decat atat, recurenta a mentionat ca instanta de fond a interpretat in mod eronat prevederile art. 26 din OUG nr. 44/2008 in sensul ca persoana fizica raspunde pentru obligatiile sale in calitate de titulara a intreprinderii individuale, doar pentru perioada in care aceasta entitate juridica este in fiinta, iar coroborat cu prevederile Legii nr. 85/2006 privind radierea, intreprinderea individuala a fost descarcata de gestiune si de orice alte obligatii, fara a se retine de catre ORC Dambovita vreo obligatie in sarcina sa.

Dupa ramanerea definitiva a rezolutiei ante-mentionata a ORC Dambovita, recurenta a aratat ca, in nume propriu, nu poate fi tinuta raspunzatoare pentru o entitate juridica identificata prin inregistrare.

In ceea ce priveste fondul cauzei, recurenta a invederat ca sentinta atacata este criticabila sub aspectul cuantumului sumei si al interpretarii probelor.

Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, raportat la actele si lucrarile dosarului, precum si textele legale incidente, Curtea a retinut urmatoarele:

Un prim motiv de recurs se refera la solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocate de recurenta din prezenta cauza.

Curtea a constatat ca in mod corect tribunalul a respins aceasta exceptie, facand aplicarea disp. art. 26 din OUG nr. 44/2008 , potrivit carora persoana fizica titulara a intreprinderii individuale raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta a fost constituit si, in completare, cu intreg patrimoniul, iar in caz de insolventa va fi supusa procedurii simplificate prevazute de Legea nr. 85/2006.

In cauza nu s-a facut dovada existentei patrimoniului de afectatiune, astfel ca recurenta raspunde pentru obligatiile intreprinderii individuale cu intreg patrimoniul sau.

Nu poate fi retinuta sustinerea recurentei ca entitatea juridica a fost radiata si si-a incetat astfel existenta, astfel ca intimata reclamanta nu se putea indrepta cu actiunea impotriva recurentei, persoana fizica.

Astfel, actiunea formulata in prezenta cauza a fost depusa la instanta la data de 15.07.2011, cand I.I. BMC exista ca entitate juridica, radierea intreprinderii fiind ceruta de recurenta la data de 27.07.2011, dupa emiterea si comunicarea citatiilor in prezenta cauza.

Prin urmare, recurenta persoana fizica este in situatia de a raspunde, potrivit disp. art. 26 din OUG nr. 44/2008 si are calitate procesuala pasiva in prezenta actiune.

Pe fondul cauzei, curtea va constata, de asemenea ca hotararea instantei de fond este temeinica si legala.

Existenta raporturilor de munca dintre parti in perioada 01.06.2008 – 30.05.2011 au fost dovedite cu probele administrate in cauza (martori, procesul verbal incheiat de ITM Dambovita cu nr. 572/01.07.2011, facturile emise de SC V SRL Targoviste pentru perioada august 2008 – mai 2011).

Probele amintite mai sus formeaza convingerea instantei ca intimata reclamanta a lucrat si in perioada sarbatorilor, precum si sambata si duminica, asa cum a pretins prin actiune.

Recurenta, careia ii revenea sarcina probei, potrivit disp. art.272 din Codul Muncii, nu a depus nici un document din care sa rezulte plata drepturilor salariale solicitate prin actiune si nici perioadele efective in care reclamanta a prestat activitate.

Sustinerea ca actele contabile ale intreprinderii individuale au fost sustrase, motiv pentru care nu au fost prezentate expertului, nu poate fi primita, atata vreme cat exista obligatia refacerii acestor acte in termen de cel mult 30 de zile de la constatarea disparitiei acestora, potrivit disp. art.22 din Ordinul 1040/2004 al Ministerului Finantelor Publice.

Cuantumul drepturilor salariale solicitate de reclamanta prin actiune a fost, prin urmare, corect stabilit de expertiza efectuata in cauza si omologata de tribunal, in baza materialului probator administrat in prezenta cauza.

Pentru aceste considerente, curtea, vazand disp. art.304, 304

¹

si 312 alin.1 C.pr.civ.(vechi), a respins recursul ca nefondat, mentinand ca legala si temeinica hotararea instantei de fond.

 

(Judecator Mirela Grigore)