Raspunderea materiala a politistilor este un domeniu reglementat de legislatia specifica politistilor, Legea nr.360/2002 privind Statutul politistului, O.G. nr. 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor si Instructiunile M.I. nr. 830/1999 privind raspunderea materiala a militarilor pentru pagubele produse M.A.I, nefiind aplicabile dispozitiile Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici si ale art.272 din Codul Muncii.

 

Legea nr.360/2002, Art.78 alin.(1)

O.G. nr. 121/1998.

 

Potrivit art.78 alin.(1) din Legea nr.360/2002 privind Statutul politistului, in vigoare in perioada de referinta, „Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale altor acte normative in vigoare aplicabile functionarului public, in situatia in care domeniile respective nu sunt reglementate in legislatia specifica politistului”.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Sentinta nr. 2040 din 10 martie 2014

 

Prin sentinta nr.3437 pronuntata in data de 20 septembrie 2013, Tribunalul Buzau a admis actiunea precizata formulata de reclamantul MI, a anulat Hotararea nr. 352/20.12.2012 emisa de MAI – Comisia de Jurisdictie  a imputatiilor si decizia de imputare nr. 340875/17.08.2012  emisa de IPJ, a exonerat reclamantul de la plata sumei de 5303 ,44 lei imputata si a dispus restituirea sumei imputate de parati catre reclamant in baza actelor anulate.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca natura raspunderii materiale stabilita in sarcina reclamantului  de catre parati este una subsidiara si rezulta  din interpretarea  prevederilor art.272 din Codul Muncii, care este  aplicabil si functionarilor publici, atata timp cat in legislatia specifica acestora nu exista reglementare contrara. Potrivit acestei categorii  juridice, antrenarea raspunderii juridice  subsidiare poate sa existe legal numai in ipoteza  cand prejudiciul  nu se mai poate recupera  de la beneficiarul care a primit ceva fara drept , deci necuvenit. Pana in momentul in care nu se dovedeste imposibilitatea recuperarii pagubei de la cel care a creat-o direct paguba are caracter incert fata de cel raspunzator  subsidiar, deci nu poate face obiectul tragerii la raspundere materiala, lipsind  certitudinea  creantei.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratii MAI si IJP, care au criticat hotararea atacata pentru nelegalitate si netemeinicie
.

Recurentii au sustinut ca intimatul-reclamant, in calitate de inspector sef al I.P.J. la acea data, avea cunostinta de producerea pagubei inca de la data de 19.07.2011, insa nu a intreprins vreun demers in sensul respectarii termenelor prevazute de art. 23 alin. 1 si 2 din O.G. 121/1998, situatie ce a condus la imposibilitatea recuperarii pagubei de la persoana direct responsabila de producerea acesteia.

De la data incetarii raporturilor de serviciu ale numitului VAM, in speta 19.07.2011, la nivelul I.P.J. nu a fost intreprins vreun demers si nu s-a dispus vreo masura in vederea cercetarii administrative, decat la data de 05.07.2012 (data care este in afara termenelor prevazute de art. 23, alin. 1 si 2 din O.G. 121/1998, ceea ce a atras aplicarea dispozitiilor art. 34 din O.G. 121/1998), desi prin dispozitia sefului I.P.J. Buzau de trecere in rezerva a sus-numitului se preciza in mod expres obligativitatea restituirii cheltuielilor efectuate cu pregatirea sa, proportional cu perioada ramasa pana la 10 ani, potrivit angajamentului incheiat in acest sens.

S-a mai mentionat ca sustinerea instantei de judecata este contrazisa de prevederile art. 12 din Regulamentul de organizare si functionare al I.P.J. care stabilesc in mod clar faptul ca seful inspectoratului conduce si raspunde de intreaga activitate a inspectoratului si are in subordine intreg personalul acestuia. De asemenea, a apreciat ca nu trebuie ignorat nici faptul ca seful inspectoratului are calitatea de ordonator tertiar de credite, exercitandu-si atributiile pe aceasta linie, conform dispozitiilor legale.

De asemenea s-a sustinut ca instanta de fond a interpretat trunchiat dispozitiile art. 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, cu modificarile si completarile ulterioare, intrucat, intr-adevar, dispozitiile Legii nr. 360/2002 se completeaza cu prevederile Legii nr. 188/1999 si ale altor acte normative, insa numai in situatia in care domeniile respective nu sunt reglementate in situatia specifica politistului. Poitistilor nu le sunt aplicabile prevederile Codului muncii, iar pe de alta parte, raspunderea materiala a politistilor este domeniu reglementat de legislatia specifica politistilor, in acest sens fiind emise Instructiunile M.I. nr. 830/1999 privind raspunderea materiala a militarilor pentru pagubele produse M.A.I.

S-a concluzionat ca in cauza, exista un prejudiciu, o paguba materiala produsa printr-o fapta ilicita si ca intre fapta cu caracter ilicit si paguba materiala produsa exista un raport de cauzalitate, astfel ca in mod corect a fost antrenata raspunderea materiala in sarcina intimatului-reclamant, avand in vedere faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 34 din O.G. 121/1998, dupa expirarea termenelor prevazute de art. 23 alin. 1 si 2 din acelasi act normativ, paguba se imputa celor vinovati de neefectuarea cercetarii administrative.

S-a solicitat admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, modificarea in tot a sentintei atacate si, pe fond, respingerea actiunii.

Prin intampinarea formulata reclamantul a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate si mentinerea sentintei atacate ca legale si temeinice.

Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si a temeiurilor prevazute de art. 304 Cod procedura civila, precum si sub toate aspectele conform art. 304

¹

Cod pr.civila, Curtea  a retinut ca recursurile sunt fondate, potrivit considerentelor ce urmeaza :

Instanta de fond a dispus anularea deciziilor contestate, retinand gresit incidenta in cauza a dispozitiilor Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici si ale art.272 din Codul Muncii, desi trebuiau aplicate dispozitiile din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului si O.G. 121/1998 privind raspunderea  materiala a militarilor.

Potrivit art.78 alin.(1) din Legea nr.360/2002 privind Statutul politistului, in vigoare in perioada de referinta, „Dispozitiile prezentei legi se completeaza cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale altor acte normative in vigoare aplicabile functionarului public, in situatia in care domeniile respective nu sunt reglementate in legislatia specifica politistului.

Prin urmare. raspunderea materiala a politistilor fiind un domeniu reglementat de legislatia specifica politistilor, O.G. nr. 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor si Instructiunile M.I. nr. 830/1999 privind raspunderea materiala a militarilor pentru pagubele produse M.A.I, reclamantului-intimat nu-i sunt aplicabile dispozitiile legale retinute de instanta  de fond.

In fapt, prin Dispozitia sefului I.P.J. Buzau nr. S/430/28.06.2011, i-au incetat raporturile de serviciu numitului VAM, incepand cu data de 19.07.2011, ca urmare a sanctionarii disciplinare cu destituirea din politie, in cuprinsul dispozitiei mentionandu-se obligativitatea restituirii cheltuielilor efectuate cu pregatirea sa, proportional cu perioada ramasa pana la 10 ani, potrivit angajamentului incheiat in acest sens.

Pentru recuperarea cheltuielilor trebuia sa se dispuna de indata in scris, efectuarea cercetarii administrative, in conformitate cu prevederile art. 22, alin.1, din O.G. nr.121/1998 - privind raspunderea materiala a militarilor si sa se emita dispozitia sefului inspectoratului cu privire la constituirea unei comisii de cercetare administrativa in vederea stabilirii existentei unei pagube.

Prin neemiterea unei astfel de dispozitii, nu a fost respectat termenul de 60 de zile calculat de la data producerii pagubei, prevazut la art.23, din O.G. nr.121/1998, situatie in care devin aplicabile dispozitiile art.34, din O.G. iir.121/1998, prin care se dispune ca : „dupa expirarea termenelor prevazute la art.23, alin.1 si 2 si la art.25, alin.4, paguba se imputa celor vinovati de neefectuarea cercetarii administrative sau de neemiterea deciziei de imputare, cu exceptia situatiilor in care s-a dispus repunerea in termen”.

Potrivit art. 22 alin. 1 din O.G. nr. 121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor „comandantul sau seful unitatii care a constatat sau a luat la cunostinta de producerea unei pagube dispune, in scris, de indata, efectuarea cercetarii administrative” si la pct. 80 din Instructiunile M.I. nr. 830/1999 privind raspunderea materiala a militarilor pentru pagubele produse M.A.I., cu modificarile si completarile ulterioare, „comandantul (seful) competent constata existenta pagubei personal, prin ordin de zi pe unitate, sau ia la cunostinta de aceasta pe baza rapoartelor, sesizarilor, proceselor-verbale sau a oricaror alte acte echivalente, depuse de militarii din subordine sau de alte persoane”.

La pct. 81 din acelasi act normativ este mentionat ca „prin data constatarii existentei pagubei se intelege data cand comandantul (seful) a constatat personal paguba, materializata prin ordin de zi pe unitate, data ordinului dat in rezolutie de pe actele prin care i se sesizeaza existenta pagubei sau data inregistrarii la secretariatul unitatii a actului de sesizare, daca a precedat ordinul de rezolutie”.

Intimatul-reclamant a detinut functia de inspector sef al I.P.J. si calitatea de ordonator tertiar de credite, in perioada 07.02.2010-09.06.2012 si avea cunostinta de producerea pagubei inca de la data de 19.07.2011, data la care a semnat dispozitia de incetare a raporturilor de serviciu in cazul numitului VAM, insa nu a intreprins vreun demers in sensul respectarii termenelor prevazute de art. 23 alin. 1 si 2 din O.G. 121/1998, situatie ce a condus la imposibilitatea recuperarii pagubei de la persoana direct responsabila de producerea acesteia.

Pentru recuperarea cuantumului total al pagubei, pe numele intimatului-reclamant a fost corect emisa decizia de imputare nr. 340875/17.08.2012 pentru suma de 5303,44 lei, cota parte din cuantumul total al pagubei.

Fata de dispozitiile legale mai sus enuntate, se retine ca in mod corect si cu respectarea dispozitiilor legale in materie a fost antrenata raspunderea materiala in sarcina intimatului-reclamant, avand in vedere faptul ca, potrivit dispozitiilor art. 34 din O.G. 121/1998, dupa expirarea termenelor prevazute de art. 23 alin. 1 si 2 din acelasi act normativ, paguba se imputa celor vinovati de neefectuarea cercetarii administrative.

In considerarea aspectelor de fapt si de drept mentionate, constatand ca actele atacate au fost emise in limita competentelor recunoscute si in aplicarea riguroasa a dispozitiilor legale anterior precizate, Curtea, in baza dispozitiilor art.312 Cod procedura  civila, a admis recursurile, a modificat in tot sentinta recurata si pe fond a respins actiunea, in cauza fiind incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura  civila.

 

(Judecator Elena Tanasica)