Raspunderea delictuala privind dreptul persoanei la propria imagine – conditii.

 

Art.73 alin.1 si 2 Cod civil

 

Orice persoana are dreptul la propria imagine, in sensul ca poate sa interzica sau sa impiedice reproducerea infatisarii sale fizice, a vocii, respectiv utilizarea unei asemenea reproduceri, potrivit art.73 alin.1 si 2 Cod civil.

Lipsa consimtamantului persoanei de a-i fi publicata fotografia intr-un ziar nu este de natura sa atraga in mod automat raspunderea civila pentru incalcarea dreptului la propria imagine daca persoana in cauza s-a aflat intr-un loc public.

Preluarea imaginei persoanei de pe o retea de socializare - Facebook, care permite accesul mai multor persoane, presupune consimtamantul tacit al acesteia de reproducere a infatisarii sale fizice, astfel incat sa fie cunoscuta in mod public, manifestare care nu atrage dupa sine raspunderea civila delictuala pentru incalcarea dreptului la propria imagine.

(Decizia civila nr. 2818/07.12.2016)

 

Constata ca, prin actiunea inregistrata la data de 29.11.2013, reclamantii H.I.R. si H.I.O. au chemat in judecata pe paratele

B.D. - redactor la, ”Evenimentul Muscelean" si SC A.A.G. SRL solicitand:

1.- obligarea paratelor in solidar la plata sumei de 100.000 lei euro cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit prin lezarea onoarei, reputatiei, demnitatii si vietii de familie in urma afirmatiilor cu continut defaimator aparute in ziarul mentionat si prin publicarea fara acord a unei poze care infatiseaza pe reclamata si copilul acesteia, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata;

2.- obligarea paratelor de a publica, pe cheltuiala lor, pe prima pagina a ziarului „Evenimentul Muscelean” in termen de 30 de zile de la pronuntarea sentintei, a unui material prin care sa se adreseze scuze publice reclamantei, pentru atingerile grave aduse prestigiului profesional, imaginii publice si reputatiei in societatea in care isi desfasoara activitatea, onoarei, demnitatii si vietii de familie.

In motivare, s-a aratat ca, in continutul ziarului Evenimentul Muscelean nr.1817 din 27-30 septembrie 2013 a fost publicat articolul „Aici nu este vorba de malpraxis, malpraxisul se opreste la un punct, aici e vorba de crima”, cu referire la decesului lui A.G.N., care a fost tratat de reclamanta, ca medic psihiatru al acestuia, articol care are o tenta defaimatoare si insultatoare la adresa sa prin limbajul folosit, fie direct, fie ironic, articolul respectiv fiind de natura sa ii prejudicieze imaginea in societate.

De asemenea, s-a aratat ca informatiile prezentate sunt mincinoase si deosebit de grave, reclamanta fiind prezumata a fi nevinovata in legatura cu presupusa vinovatia a sa in provocarea decesului pacientului sau, marcandu-se perceptia publicului in sensul sublinierii vinovatiei sale, aspecte care ii aduc atingere grava prestigiului profesional, imaginii sale in societate, onoarei, demnitatii si vietii de familie, prin folosirea acestor informatii defaimatoare in cadrul unui ziar de larga circulatie si accesibil tuturor, precum si postarea pe internet a respectivului articol care a inregistrat un numar mare de vizualizari.

S-a mai aratat si faptul ca prin acuzatiile grave aduse ar fi expusa la sanctiuni penale sau cel putin disciplinare, fiindu-i afectata cariera profesionala, paratele dand dovada de rea-credinta, intrucat nu i s-a cerut si o opinie acesteia cu privire la faptele imputate anterior publicarii articolului. In articolul mentionat s-a publicat si o fotografie a reclamantei impreuna cu fiul sau minor fara consimtamantul sau sau al sotului, provocandu-se astfel o incalcare a dreptului la propria imagine si un prejudiciu vietii sale de familie, intrucat a fost supusa oprobriului public in localitatea in care domiciliaza de mai multi ani si unde este cunoscuta prin prisma profesiei sale.

Prin faptele ilicite savarsite de catre parate s-a adus atingere si vietii private a reclamantei si familiei sale, fiind incalcate dispozitiile art.8 din CEDO prin publicarea unei fotografii fara consimtamantul reclamantilor, intrucat art.10 din aceeasi conventie si art.30 din Constitutia Romaniei garanteaza dreptul la exprimare insa fara a afecta reputatia si drepturile altei persoane printr-o exercitare abuziva a acestuia.

In acest sens s-a aratat ca parata B.D. a exercitat o activitate abuziva in exercitarea dreptului sau la libera exprimare, in scopul de a aduce atingere drepturilor si libertatilor legitime ale reclamantilor garantate prin CEDO si Constitutia Romaniei, caracterul ilicit fiind statuat fara echivoc si prin dispozitiile art.76 alin.1 si 2 si art.69 lit.j) din Legea nr.3/1974.

In cauza s-a invocat si faptul ca, prin publicarea articolului de ziar nu s-au prezentat niste simple judecati de valoare, ci niste fapte care trebuiau probate si care trebuiau sa aiba la baza informatii credibile si verificate, fiindu-i afectata imaginea ca medic si chiar simplu cetatean, informatiile fiind preluate si de alte publicatii nationale sau locale fara un minim de documentare si fara ca investigatia penala sa fie incheiata.

Prin intampinare, parata B.D. a solicitat respingerea actiunii cu motivarea ca titlul articolului cat si aproape 90% din continutul acestuia sunt redactate pe baza declaratiei ce apartine tatalui persoanei decedate, fiind reproduse cu ghilimele de rigoare, acesta asumandu-si cele redate prin articol prin declaratia pe propria raspundere data in fata unui notar, astfel ca parata nu se face vinovata de savarsirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

S-a mai aratat ca reclamanta H.R. este cercetata penal si disciplinar, iar parata nu a facut altceva decat sa informeze si sa relateze despre sustinerile tatalui pacientului decedat ce a fost tratat de catre reclamanta in calitate de medic, fara ca parata sa faca referire la vinovatia acesteia si fara a folosi un limbaj ironic sau insinuant cu tenta defaimatoare de natura sa-i prejudicieze imaginea in societate

Referitor la publicarea fotografiei impreuna cu fiul sau minor s-a aratat ca, ziarul a mentionat ca sursa reteaua de socializare facebook, fiind preluata o fotografie afisata de catre reclamanta pe internet intr-un spatiu public, astfel ca si sub acest aspect nu s-a dovedit fapta ilicita cauzatoare de prejudicii.

In plus, reclamantii au mai postat si alte fotografii cu copilul lor minor, fara a fi protejate printr-o setare de confidentialitate, fiind publicata o imagine in care minorul se afla cu spatele, astfel ca fata ii este protejata, iar scopul postarii fotografiei nu este acela de a o acuza, ci dimpotriva de a o apara de oprobriul public, iar reactiile la articolul publicat nu au fost in sensul de a provoca indignare, ci dimpotriva au existat comentarii prin care diverse persoane au compatimit-o pe reclamanta de situatia in care a ajuns, in conditiile in care chiar parata Benea Daniela i-a luat apararea acesteia.

S-a mai aratat si ca, i s-a solicitat un punct de vedere telefonic, insa nu s-a putut lua legatura cu aceasta, intrucat a fost refuzata categoric de catre reclamanta exprimarea unei opinii in legatura cu subiectul articolului, fiind totusi prezentata aceasta pozitie relatata de reclamanta prin preluare de la un post local de televiziune, unde aceasta a declarat ca nu se face vinovata de moartea tanarului care a fost ingrijit corespunzator.

In articolul publicat s-a aratat ca a fost redata si fotografia tatalui pacientului decedat alaturi de cea a reclamantei impreuna cu fiul sau minor, tocmai pentru a pastra neutralitatea si echilibrul partilor in prezentarea subiectului, numeroase publicatii relatand despre acest caz inaintea articolului mentionat, astfel ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.1381 - 1386 NCC, intrucat nu s-a produs un prejudiciu vietii de familie, onorarei si demnitatii reclamantei precum si a imaginii in societate a acesteia, iar cauzele invocate in fata Curtii Europene nu sunt identice cu prezenta speta, articolul publicat fiind in concordanta cu legile in vigoare.

De asemenea, s-a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului H.I.O., fiind depuse la dosar inscrisuri in sustinerea celor mentionate in intampinare.

Parata SC A.A.G. SRL a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, cu cheltuieli de judecata, invocandu-se in esenta aceleasi aspecte ca si parata B.D. aratandu-se ca, prin articolul publicat nu s-a adus atingere imaginii, onorarei si demnitatii reclamantei, precum si prestigiului profesional al acesteia, ci dimpotriva au fost prezentate fapte in raport de informatiile furnizate de catre tatal persoanei decedate, fiindu-i luata apararea reclamantei, iar in ceea ce priveste publicarea fotografiei reclamantei impreuna cu fiul sau minor, se arata ca scopul postarii nu a fost acela de a o acuza, ci dimpotriva de a o apara de oprobriul public, minorul fiind prezentat cu fata protejata, fotografia putand ci accesata de orice persoana de pe contul de facebook al reclamantei, avand caracter public, intrucat nu a fost restrictionata accesului, fiind depuse in sustinere si inscrisuri in dovedirea acestor aspecte.

Prin sentinta civila nr.232/19.06.2014, Tribunalul Arges a admis in parte actiunea si a obligat pe parate sa plateasca reclamantilor suma de 10.000 lei daune morale si au fost respinse celelalte capete de cerere.

Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit inscrisurilor depuse la dosar in ziarul Evenimentul Muscelean din 27-30.09.2013 a fost publicat sub semnatura paratei Benea Daniela in calitate de ziarist, articolul de ziar „Aici nu este vorba de malpraxis, malpraxisul se opreste la un punct, aici e vorba de crima” din continutul caruia rezulta ca numitul A.G.N. in varsta de 32 de ani a decedat, in timp ce se afla sub tratamentul prescris de catre medicul psihiatru, reclamanta H.I.R., aceasta fiind acuzata de parintii tanarului ca se face vinovata de moartea acestuia, fiind dispusa si o ancheta penala in acest sens.

Din continutul articolului publicat in ziar rezulta ca, informatiile prezentate despre acest incident au fost obtinute in urma discutiei dintre ziarist si tatal tanarului decedat, numitul N.V., fiind preluate relatarile acestuia cu privire la evenimentele petrecute, incepand cu 2006 cand fiul sau a suferit primul episod psihotic, aratandu-se modul in care s-a ajuns la medicul psihiatru care i-a administrat un tratament cu un medicament, in legatura cu care tatal persoanei decedate a precizat ca a manifestat efecte secundare care au dus la decesul fiului sau, fiind mentionate si demersurile ulterioare decesului la autoritatile abilitate pentru efectuarea de verificari in legatura cu suspiciunile legate de culpa medicului in prescrierea si administrarea tratamentului.

Toate aceste aspecte au fost relatate si prezentate de catre ziar prin intermediul articolului respectiv in care se mentioneaza ca, informatiile sunt obtinute in urma declaratiilor numitului N.V., aratandu-se ca, toate faptele descrise ce au precedat moartea tanarului au fost expuse de catre tatal acestuia, parata B.D. manifestand in articolul respectiv o indoiala in ceea ce priveste existenta culpei reclamantei prin prezentarea dubiului in ceea ce priveste rezultarea din cele relatate de catre martor a incorectitudinii actului medical al reclamantei.

Prin urmare, modul in care este conceput articolul de ziar se refera la preluarea declaratiei tatalui tanarului decedat, lasandu-i posibilitatea cititorului sa aprecieze, in raport de modul de derulare al evenimentelor, daca rezulta sau nu culpa medicala a reclamantei in aplicarea tratamentului pacientului sau.

De asemenea, s-a relatat si faptul ca sunt efectuate si cercetari penale, cat si cercetari disciplinare la nivelul C.M. Arges si D.S.P. Arges fiind prezentate doar suspiciunile martorului N.V. care a declansat prin plangerile penale si cercetarea penala la nivelul D.N.A., cum ca acest caz nu s-ar putea finaliza cu o solutie corecta, desi a fost catalogat ca si moarte suspecta, insa pana in prezent nu  s-a primit niciun raspuns.

Toate aceste aspecte relatate nu au necesitat interventia in vreun fel a ziaristului implicat in interviu, respectiv a paratei B.D., aceasta rezumandu-se doar la reproducerea celor relatate de catre martorul N.V., fara ca aceasta sa emita judecati de valoare in legatura cu situatia de fapt si fara a se putea retine ca au fost reproduse aspecte care necesitau un minimum de verificari, ci doar au fost prezentate intamplarile anterioare evenimentului astfel cum au fost percepute de catre martor, motiv pentru care nu se poate retine fapta ilicita cauzatoare de prejudicii savarsita de catre parata B.D. prin intermediul ziarului Evenimentul Muscelean in ceea ce priveste relatarile ce privesc descrierea evenimentului respectiv.

In finalul articolului mentionat, parata B.D. a relatat de asemenea aspecte obiective legate de actualul loc de munca al reclamantei, mentionand ca aceasta a declarat la o alta televiziune locala ca nu se face vinovata de moartea tanarului, indeplinindu-si toate obligatiile ca medic curant, facandu-se o referire personala de catre parata in ceea ce priveste atitudinea reclamantei fata de rezultatul nefericit al actului medical prestat, fara ca prin aceasta sa se aduca atingere onoarei, demnitatii si prestigiului profesional al reclamantei, toate acuzatiile de malpraxis sau chiar de crima fiind lansate numai de catre martorul Nitescu Viorel, care au fost prezentate in contextul in care contactata fiind reclamanta a refuzat sa-si exprime un punct de vedere in legatura cu acuzatiile aduse.

Prin urmare, in cauza s-a constatat ca, prin relatarile preluate din depozitia martorului nu s-a facut altceva decat sa se prezinte un punct de vedere al acestuia cu privire la derularea faptelor anterioare decesului, precum si perceptia personala a acestuia si suspiciunile legate de o eventuala culpa medicala, fara a se folosi un limbaj defaimator; modul in care s-au prezentat evenimentele s-au incadrat intr-o conduita corespunzatoare a unui ziarist care a inteles sa informeze opinia publica in legatura cu pozitia unui parinte nemultumit de modul in care se desfasoara anchetele penale si disciplinare, precum si punctul de vedere al acestuia in legatura cu actul medical prestat de reclamanta. Din inscrisurile depuse la dosar nu s-a retinut reaua-credinta a paratelor, intrucat acestea au incercat sa obtina un punct de vedere al reclamantei in legatura cu subiectul articolului, insa aceasta a refuzat sa-l prezinte acestei publicatii.

In cauza, s-a mai constat si faptul ca, fotografia mentionata a fost preluata de pe contul de facebook al reclamantei, care permite unui public relativ restrans sa acceseze aceasta informatie, insa in cauza nu se pune in discutie vizualizarea acesteia, ci dreptul unei publicatii de a prelua aceasta fotografie si de a o folosi intr-un anumit context, fara consimtamantul persoanei in cauza.

Viata privata apartine patrimoniului moral al oricarei persoane fizice, iar protectia vietii private face parte din ocrotirea drepturilor personalitatii. Astfel, atingerile aduse respectului datorat vietii private prin imixtiuni ilegale, pot cauza persoanei prejudicii morale grave, iar titularul dreptului incalcat este indreptatit sa pretinda daune morale.

In ce priveste aria persoanelor care sunt titulare ale dreptului la viata privata in art.8 al Conventiei se prevede ca „orice persoana” are dreptul la viata personala, iar sub aspectul ocrotirii exercitarii acestui drept, art.14 al aceleasi Conventii prevede: „Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nicio deosebire bazata in special pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie”. Cea mai cunoscuta definitie data notiunii de „viata privata” de catre literatura de specialitate din occident, este aceea potrivit cu care dreptul la viata personala, este dreptul individului la o viata restransa si anonima. De asemenea, asupra continutului conceptului de „viata privata” s-a promovat si Adunarea consultativa a Consiliului Europei care la 23 ianuarie 1970, a adoptat Rezolutia 428 ce prevede: „In limitele sale esentiale, dreptul la respectarea vietii private consta in posibilitatea persoanei de a-si duce viata asa cum doreste, cu un minim de ingerinte. Acest drept se refera la viata privata, la viata familiala si la aceea a caminului, la integritatea fizica si morala, la onoare si reputatie, la faptul de a nu fi prezentat intr-o lumina falsa, la nedivulgarea unor fapte inutile si jenante, la publicarea fara autorizare a unor fotografii private, la protectia impotriva spionajului si a indiscretiilor nejustificate sau inadmisibile, la protectie impotriva utilizarii abuzive a comunicatiilor private, la protectia impotriva informatiilor confidentiale comunicate sau primite de catre un particular. In aceeasi problema a continutului dreptului la  „viata privata” Comisia Europeana a Drepturilor Omului in Raportul asupra cauzei Van Oostervijk vs.Belgia s-a pronuntat astfel: „dreptul la respectarea vietii private este dreptul de a trai atat cat vrei la adapost de privirile celor straini. Aceasta cuprinde, intr-o anumita masura, dreptul de a stabili si de a intretine relatii cu alte fiinte umane, cu deosebire in domeniul afectiv, pentru dezvoltarea si realizarea propriei personalitati. Avand in vedere toate aceste elemente, cu mentiunea ca acestora li s-ar putea adauga si altele, se poate concluziona ca notiunea de „viata privata” este un concept sintetic care inglobeaza in continutul sau tot ce tine de viata privata a persoanei, de individualitatea sa, de ceea ce exprima individualitatea si libertatea cuiva. In considerarea continutului notiunii de viata privata nu trebuie omise si elemente subiective. In cazul anumitor categorii de indivizi, dreptul la protectia vietii private tinde sa se atenueze, iar in cazul altora situatia este contrara. De exemplu, viata privata a unui actor sau a unui politician este prin natura profesiei si prin propria vointa mai limitata decat viata privata a unui individ oarecare, in cazul de fata nefiind vorba de o asemenea persoana, care isi asuma anumite riscuri in legatura cu divulgarea unor aspecte intime ale vietii de familie.

Este evident ca, prin folosirea acestei fotografii s-au divulgat anumite informatii in legatura cu reclamanta si fiul sau minor, intrand in mod necesar in sfera unor legaturi de familie determinate si care face parte din continutul notiunii de viata privata personala.

S-a constatat ca respectiva fotografie nu o prezinta pe reclamanta intr-un cadru strict profesional, eventual intr-un cabinet medical, ci intr-o postura ce nu tine de exercitarea profesiei sale, ci fotografia in cauza o prezinta pe aceasta intr-un cadru intim, intr-un moment puternic de afectiune fata de fiul sau minor avand o expresie de bucurie materna, care insa contrasteaza in mod evident cu titlul articolului si contextul in care a fost publicat, respectiv cel al relatarii decesului unei persoane tinere si relatarea durerii firesti a parintilor care si-au vazut astfel fiul decedat inainte de implinirea varstei de 32 de ani.

Este evident ca, folosirea unei asemenea fotografii in acest context nu este intamplatoare, parata semnatara a articolului si responsabila cu conceperea acestuia, determinand in mod constient un puternic sentiment de indignare prin prezentarea comparativa a doua starii sufletesti in discrepanta a celor persoane in calitate de parinti, conducand la ideea ca reclamanta, suspectata a fi vinovata de moartea tanarului, isi continua viata sa de familie, spre deosebire de martor, care este profund afectat de moartea fiului sau.

In cauza, s-a invocat de catre reclamanta faptul ca, publicatia respectiva detinea o fotografie a sa realizata in cabinetul sau medical care avea legatura directa cu activitatea sa de medic, aspect necontestat de catre parati, fotografie pe care acestia puteau sa o utilizeze fara a crea astfel un puternic sentiment de indignare cititorului in legatura cu evenimentele produse. De altfel, prin articolul publicat s-a urmarit crearea unor stari puternice celui care lectureaza ziarul, tocmai din dorinta de a atrage cat mai multi cititori insa aceasta nu trebuie sa se realizeze cu incalcarea dispozitiilor art.71-74 alin.1 lit.d) din noul Cod civil, potrivit cu care orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si la propria imagine, fiind considerata o atingere adusa vietii private difuzarea de imagini care prezinta o persoana in spatiul sau privat chiar daca respectiva fotografie poate fi doar vizualizata pe un cont de socializare ce permite accesarea de un numar mai mare de utilizatori.

In acest sens, s-a avut in vedere si faptul ca, paratele au prezentat in cursul solutionarii cauzei proba cu numarul 13 aflata la dosar la filele 141-145 si care atesta o inclinatie deosebita a acestora pentru vizualizarea unor imagini personale si prezentarea lor chiar acestea nu au nici o legatura cu subiectul articolului publicat in ziar, urmarindu-se doar prezentarea reclamantei intr-un cadru intim, fara acordul expres al acesteia.

In cauza, s-a dovedit faptul ca reclamanta a fost contacta pentru exprimarea unui punct de vedere in legatura cu acuzatiile ce i se aduc, insa aceasta a refuzat sa comenteze aceste aspecte, insa aceasta situatie nu poate justifica modul in care paratii au inteles sa prezinte opiniei publice informatii in legatura cu viata privata a reclamantei prin publicarea fotografiei in articolul respectiv in care apar atat aceasta cat si fiul sau, fara a fi protejata imaginea minorului, astfel ca si sub acest aspect fapta savarsita de catre parati apare ca avand caracter ilicit cauzator de prejudicii.

In plus, in cauza s-a constatat ca, prin publicarea fotografiei in care este prezentat in mod direct si minorul se aduce atingere si dreptului acestuia la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime private de familie, atribute esentiale protejate de imixtiuni prin art.22 din legea nr.272/2004.

In legatura cu calitatea procesuala activa a reclamantului H.I.O., tribunalul a retinut ca acesta, alaturi de reclamanta, figureaza ca reprezentant legal al minorului, fiul partilor, astfel ca sub acest aspect s-a respins exceptia invocata de catre parati.

In aceste conditii, tribunalul a retinut ca, drepturile personale nepatrimoniale privind viata privata si de familie au fost incalcate cu consecinta producerii unui prejudiciu moral, aceasta atragand raspunderea civila delictuala conform art.1381-1386 C. civ. si art.1373 C. civ., fiind intrunite conditiile generale atat pentru fapta proprie a paratei B.D. cat si a raspunderii comitentului SC A.A.G. SRL pentru fapta prepusului sau, astfel ca a admis in parte actiunea formulata de reclamanti si a obligat pe parate sa plateasca in solidar reclamantilor suma de 10.000 lei reprezentand daune morale.

Referitor la capatul de cerere ce vizeaza obligarea paratilor la publicarea in ziar a unui material prin care sa se aduca scuze publice reclamantilor, tribunalul a retinut ca, in raport de admiterea in parte a actiunii numai in ceea ce priveste incalcarea dreptului la viata privata a reclamantei si de imagine a minorului nu se impune si aceasta reparatie prin publicarea de scuze publice, avand in vedere ca nu se poate face o trimitere exacta la publicarea fotografiei, fiind necesara tocmai inlaturarea acesteia de la accesarea acesteia de catre public, astfel ca acest capat de cerere a fost respins.

Impotriva sentintei civile nr.232/2014 a Tribunalului Arges au formulat apel paratele.

Parata SC A.A.G. SRL a criticat sentinta in sensul ca instanta de fond nu a facut o verificare a cererii de regularizare in temeiul art.200 NCPC si nu a statuat asupra cadrului procesual.

Motivarea cererii de chemare in judecata cu privire la prejudiciul produs este deficitara si ambigua si nu se arata in concret suma solicitata cu titlu de daune morale pentru minor.

S-a invocat faptul ca instanta nu a pus in discutie exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului Herisanu Ion Ovidiu, exceptie pe care a respins-o.

In mod gresit prima instanta a obligat paratii la 10.000 lei catre cei doi reclamanti.

Instanta de fond nu motiveaza atingerea adusa dreptului la viata privata raportat la art.71, art.73 si art.74 NCC.

La data de 12.08.2014 a formulat apel si parata B.D. criticand sentinta civila nr.232/2014 pentru nelegalitate si netemeinicie si precizand ca la momentul publicarii nu se ocupa de tehnoredactarea ziarului si de editarea pozei, de articol se ocupa redactorul sef B.M., in prezent director al ziarului.

Apelanta a mai precizat ca nu s-a facut dovada culpei sale in publicarea fotografiei.

Prin decizia civila nr.1265/2014, pronuntata de Curtea de Apel Pitesti au fost admise apelurile, a fost anulata sentinta civila nr.232/2014 a Tribunalului Arges si trimisa cauza spre rejudecare, pentru a se preciza cadrul procesual sub aspect activ, respectiv sa precizeze daca inteleg ca minorul, sa figureze in proces prin reprezentantii legali, pentru a fi legal citat.

In rejudecare, la termenul din 6.10.2015, reclamanta a precizat ca a investit instanta cu o actiune in raspunderea delictuala prin lezarea onoarei, reputatiei, demnitatii si vietii, de familie in urma afirmatiilor cu continut defaimator aparute la ziarul Evenimentul Muscelean din Campulung Muscel si publicarea fara acord a unei fotografii care infatiseaza pe reclamanta si copilul sau, iar cu privire la prejudiciul suferit pe care il apreciaza la 100.000 euro urmeaza a fi defalcat astfel: 50% adica 50.000 euro pentru reclamantul minor reprezentat de catre cei doi parinti si 50% pentru reclamanta 50.000 euro.

Tribunalul Arges, Sectia civila, prin sentinta civila nr.31/27.01.2016 a admis in parte actiunea si a obligat in solidar pe parate la plata sumei de 10.000 lei daune morale in favoarea reclamantei H.I.R., fiind respinsa actiunea fata de reclamantul H.A.– M. prin reprezentantul sau legal H.I.O.. Totodata, au fost obligate paratele la plata sumei de 2.050 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:

Instanta a fost investita cu o actiune in raspundere civila delictuala prin care a fost lezata onoarea, reputatia, demnitatea reclamantei, medic specialist in Campulung, in urma afirmatiilor cu continut defaimator aparute in teritoriul Muscelean din Campulung si publicarea unei fotografii care o infatiseaza pe reclamanta impreuna cu copilul producandu-i si acestuia un prejudiciu c privire la prelucrarea fotografiei de familie fara consimtamantul reclamantei care a publicat fotografia pe pagina de facebook, pe o retea de socializare care permite vizionarea multor persoane. Insa faptul ca aceea fotografie a fost publicata in ziar alaturi de stirea mortii unui bolnav psihic, astfel contextul in care a fost prelucrata fotografia si raportat la stirea prezentata creeaza un puternic sentiment de indignare comparand cele doua stari sufletesti, una cu privire la moartea tanarului si suferinta parintilor, alta cu privire la bucuria reclamantei care se afla in brate cu copilul sau. Astfel ca nu publicarea fotografiei este relevanta in cauza, ci contextul in care a fost folosita aceasta pentru a produce indignare cititorilor, folosind acest lucru pentru atragerea persoanelor care sa citeasca stirile senzationale.

Concluzionand ca din acest punct de vedere i s-a creat un prejudiciu reclamantei ca urmare a interpretarilor date in ziar prin care pe de o parte se prezinta decesul persoanei bolnave psihic iar pe alta parte se publica poza reclamantei cu fiul sau producand un impact emotionat atat pentru familia reclamantei cat si pentru familia persoanei decedate.

Cu privire la aspectele legate de culpa medicala aceasta poate fi apreciata decat in contextul dosarului penal aflat pe rol astfel ca aspecte de aceasta natura nu sunt la indemana nici a ziaristilor si nici a altor persoane

Pentru aceste considerente tribunalul a retinut ca drepturile persoanelor privind viata privata si de familie au fost incalcate producandu-i-se reclamantei un prejudiciu real si fiind incalcate disp.art.1381 – 1386 NCPC.

Cu privire la prejudiciul suferit de catre minor ca urmare a prelucrarii fotografiei, tribunalul a retinut ca acesta este un prejudiciu viitor si intrucat nu s-a facut dovada prejudiciului actual acesta nici nu poate fi cuantificat, situatie in care sub acest aspect actiunea a fost respinsa.

Pentru toate aceste considerente si intrucat s-a facut dovada dispozitiilor art.1381 – 1386 NCPC, tribunalul a admis in parte actiunea impotriva paratilor in solidar la plata sumei de 10.000 lei daune morale in favoarea reclamantei H.I.R. si a respins actiunea fata de reclamantul H.A.M. prin reprezentantul sau legal H.I.O.

Cu privire la obligarea in solidar a paratelor, tribunalul retinut faptul ca parata B.D. cu ocazia formularii apelului la Curtea de Apel la pag.35 in dosar a aratat ca actiunea trebuia admisa numai cu privire la ziar practic achiesand la pretentiile reclamantei sub acest aspect.

Cu privire la capatul de cerere privind publicarea in ziar a unui material, instanta a apreciat ca este nefondata.

Impotriva acestei hotarari au declarat apel paratele SC A.A.G. SRL Campulung si T. (fosta B.) D..

Parata T.(B.)D. a formulat apel la data de 27.04.2016, prin care a sustinut nelegalitatea si netemeinicia sentintei apelate.

Parata SC A.A.G. SRL a criticat sentinta pentru gresita admitere a actiunii reclamantei H.I.R. si obligarea paratilor in solidar la plata sumei de 10.000 lei daune morale in favoarea acesteia, sustinand ca instanta de fond a motivat in mod ambiguu hotararea atunci cand a retinut existenta prejudiciului produs reclamantei.

Din acest punct de vedere, s-a aratat ca hotararea instantei de fond este insuficient motivata, intrucat nu se poate distinge daca prejudiciul rezulta din publicarea fotografiei reclamantei sau din atingerea adusa reputatiei profesionale a acesteia, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei.

S-a criticat hotararea pentru gresita retinere in considerente a faptului ca publicarea fotografiei in ziar, alaturi de stirea mortii unui bolnav a produs un asemenea impact emotional ce a determinat producerea prejudiciului retinut, chiar daca instanta a aratat ca nu publicarea fotografiei ar avea relevanta in cauza.

In acest sens, apelanta a aratat ca atata vreme cat reclamanta nu a sustinut in cuprinsul actiunii ca a fost prejudiciata de publicarea fotografiei, alaturi de stirea mortii unui bolnav, statuarea instantei de fond in acest sens, excede limitelor investirii.

Instanta de fond nu a cercetat daca prin publicarea fotografiei reclamantei, fara acordul sau, i s-a incalcat dreptul la propria imagine, ci doar incidental s-a pronuntat asupra acestui aspect, in sensul ca aceasta fotografie a fost publicata de reclamanta pe o retea de socializare, fara a analiza in ce masura aceasta postare incalca dreptul la imagine.

Apelanta a mai sustinut ca utilizarea fotografiei prin preluarea de pe o retea de socializare, in care a fost postata de catre reclamanta, nerestrictionat, a dat caracter public acesteia, astfel ca nu poate fi invocata vreo atingere adusa vietii intime si private, in conditiile in care persoana insasi isi face publice aspecte legate de viata sa intima si privata, intr-un spatiu public.

S-a aratat ca in acest mod nu exista o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, dupa cum nu exista prejudiciu pretins de catre reclamanta, ca urmare a fotografiei publicate.

Cu privire la sustinerea reclamantei potrivit careia articolul are caracter defaimator, instanta de fond s-a rezumat la a arata in ce consta culpa medicala, neputandu-se determina daca instanta a apreciat sau nu existenta sau inexistenta faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu sub acest aspect, astfel ca hotararea este nemotivata.

Informatiile prezentate in continutul articolului au fost obtinute in urma discutiei dintre cealalta parata si tatal tanarului decedat, lasandu-se cititorului, in raport de modul de prezentare a faptelor, posibilitatea de a aprecia in legatura cu modul de derulare a evenimentului, daca din sustinerile tatalui rezulta sau nu culpa medicala.

S-a mai aratat ca instanta nu a motivat care este temeiul obligarii in solidar a apelantei cu cealalta parata.

O alta critica vizeaza obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata.

Prin intampinare, intimatii-reclamanti au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Cu privire la apelul declarat de parata T.(B.) D. a fost invocata din oficiu de catre Curte exceptia de tardivitate a formularii apelului.

Prin decizia civila nr. 2818/07.12.2016, Curtea de Apel Pitesti a admis apelul declarat de parata S.C. A.A.G. S.R.L. Campulung
,
a
s
chimbat sentinta in sensul ca respinge actiunea; a respins ca tardiv apelul formulat de parata T.(fosta B.) D., impotriva aceleiasi sentinte.

Pentru a decide astfel, Curtea a apreciat ca apelul declarat de aceasta parata este tardiv formulat, intrucat sentinta i-a fost comunicata, conform dovezii de la fila 93 dosar fond, la data de 4.03.2016 la domiciliul ales, respectiv cabinetul de avocat, conform cererii formulate la fila 10 din acelasi dosar, iar calea de atac a fost declarata la data de 27.04.2016, prin fax, conform dovezii de la fila 30 dosar apel, cu depasirea termenului de 30 zile prevazut de lege.

In ceea ce priveste solicitarea apelantei de a se califica calea de atac declarata ca apel incident, se apreciaza ca neintemeiata; titularul apelului incident este intimatul care tinde la schimbarea hotararii primei instante dupa implinirea termenului de apel, apelul incident fiind formulat de intimat impotriva apelantului principal.

Cum apelanta T.(B.) D. nu are calitatea de intimat in aceasta faza procesuala, si cum apelul acesteia nu este indreptat impotriva celuilalt apelant, pe care il apreciaza ca apelant principal, SC A.A.G. SRL, nu sunt indeplinite cerintele prevazute de art.472 Cod procedura civila pentru ca apelul formulat de catre parata sa fie calificat drept apel incident.

In ceea ce priveste apelul declarat de parata SC A.A.G. SRL, Curtea l-a apreciat ca fondat, pentru argumentele ce se vor arata in continuare.

Prin sentinta civila nr.232/19.06.2014, instanta de fond a retinut inexistenta faptei ilicite atat a paratei comitente, cat si a ziaristul-prepus al celeilalte parate, in ceea ce priveste publicarea articolului in care se pretinde relatarea unor afirmatii cu continut defaimator, retinandu-se, ca reclamantii au suferit un prejudiciu, doar in legatura cu celalalt aspect invocat de reclamanti, legat de publicarea in acelasi articol de ziar a fotografiei in care apare reclamanta cu fiul sau minor.

Prin decizia civila nr.1265/9.12.2014, pronuntata de aceasta Curte, au fost admise apelurile declarate de ambele parate si s-a dispus anularea integrala a sentintei nr.232/19.06.2014, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, pentru a se stabili cadrul procesual in sensul de a fi conceptat ca parte si minorul reprezentat de parintii sai, reclamantii H.I.R. si H.I.O., in calitate de reclamant, urmare precizarilor reclamantilor.

In rejudecarea cauzei, asa cum rezulta din considerentele sentintei apelate, instanta de fond a cercetat cererea reclamantilor numai cu privire la existenta prejudiciului moral cauzat pentru fapta paratelor de a publica fotografia reclamantei impreuna cu fiul acesteia, preluata de pe o retea de socializare, instanta retinand ca s-a produs reclamantei H.I.R. un prejudiciu rezultat din publicarea fotografiei, fara a se statua cu privire la atingerea adusa onoarei, reputatiei profesionale a acesteia, prin continutul articolului publicat.

Apelanta-parata a criticat solutia instantei de fond si sub aspectul existentei prejudiciului pentru fapta de incalcare a limitelor libertatii de exprimare prin presa, insa in lipsa unei solutii data de instanta de fond cu privire la acest aspect, nu se poate analiza o asemenea critica, fiindca apelanta nu justifica niciun interes cata vreme instanta de fond nu a retinut in sarcina acesteia o fapta ilicita care sa fi produs un prejudiciu reclamantei prin publicarea articolului al carui continut se pretinde a leza onoarea, reputatia si prestigiul profesional al reclamantei H.I.R..

Reclamantii erau singurele parti care puteau sa solicite in termen completarea sentintei si cu privire la solutia privind obligatia la plata despagubirilor pentru fapta paratelor de a publica in ziar articolul al carui continut il pretind defaimator si de natura sa-i lezeze reclamantei prestigiul profesional.

Obiectul apelului il reprezinta solutia pronuntata de instanta de fond pentru fapta publicarii fara drept a fotografiei ce reprezinta imaginea reclamantei H.I.R., avandu-se in vedere faptul ca a fost respinsa actiunea formulata de catre minor prin reprezentantii sai legali, apreciindu-se ca prejudiciul suferit de catre acesta ca urmare a publicarii fotografiei, este un prejudiciu viitor si pentru ca nu s-a facut dovada prejudiciului actual, acesta neputand fii cuantificat.

Sub acest aspect, reclamantii nu au formulat apel, astfel ca hotararea, in ceea ce priveste aceasta statuare, a intrat in puterea lucrului judecat.

Analizand criticile formulate de apelanta-parata cu privire la solutia instantei de a o obliga, in solidar cu cealalta parata la plata despagubirilor morale in favoarea reclamantei H.I.-R., pentru faptul publicarii fotografiei acestei reclamante in ziar, alaturi de stirea mortii unui pacient, Curtea le-a apreciat ca intemeiate.

Cererea reclamantei de a se aprecia asupra incalcarii dreptului la imagine prin publicarea unei fotografii a acesteia, este neintemeiata.

Potrivit art.73 Cod civil, orice persoana are dreptul la propria imagine; in exercitarea dreptului la propria imagine ea poate sa interzica ori sa impiedice reproducerea, in orice mod, a infatisarii sale fizice ori a vocii sale sau, dupa caz, utilizarea unei asemenea reproduceri.

Lipsa consimtamantului reclamantei la publicarea fotografiei in ziar nu conduce in mod automat la stabilirea unui comportament ilegal. In aprecierea faptului de a se stabili cum pot fi echilibrate libertatea presei si dreptul publicului de a afla, pe de o parte, si dreptul la viata privata pe de alta parte, instanta de judecata trebuie sa aiba in vedere si rolul presei intr-o societate democratica. Consimtamantul persoanei cu privire la publicarea imaginii acesteia poate fi expres sau tacit. Se considera ca, intotdeauna cand persoana in cauza se afla intr-un loc privat, consimtamantul trebuie sa fie expres. Pentru a determina daca fotografierea unei persoane intra in domeniul de protectie instituit de art.8 din CEDO, Curtea a retinut, in jurisprudenta sa, ca trebuie examinat daca aceasta activitate s-a realizat in locuri publice sau cu ocazia unor incidente publice, astfel ca in situatia in care un reclamant ar figura pe o fotografie luata cu ocazia unei manifestatii publice, intr-un loc public, nu exista o ingerinta in exercitiul dreptului la viata privata al persoanei in cauza.

In speta, publicarea fotografiei reclamantei s-a facut ca urmare a preluarii acestei imagini de pe o retea de socializare-facebook, retea care are, notoriu, caracter public, astfel ca nu se poate retine lipsa consimtamantului reclamantei de a-i fi utilizata fotografia.

In contextul publicarii fotografiei pe reteaua de socializare si a vizualizarii acesteia, se presupune ca folosirea imaginii fizice a reclamantei nu s-a facut fara voia acesteia, care a acceptat prin postarea pozei sale pe un site de socializare sa fie cunoscuta imaginea sa de publicul larg, fapta paratelor de publicare a imaginii reclamantei neavand caracter ilicit.

Pentru toate aceste argumente, in temeiul dispozitiilor art.480 Cod procedura civila s-a  admis apelul declarat de parata SC AAG SRL si fata de dispozitiile art.73 Cod civil s-a respins actiunea ca neintemeiata.

In temeiul dispozitiilor art.480 raportat la art.468 Cod procedura civila, s-a respins ca tardiv apelul formulat de parata T (fosta B) D.