Raspunderea administratorilor societatii in baza art. 138 din Legea 85/2006. Necesitatea dovedirii indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale (art. 998-999)

 

Legea nr. 85/2006, art.138

Cod civil, art.998-999

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 1115 din 16 mai 2011.  

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita la data de 14.12.2010, in dosarul nr. 3341./120/2010, lichidatorul judiciar, in calitate de lichidator judiciar al societatii debitoare, a formulat o cerere de atragere a raspunderii patrimoniale fata de administratorii societatii debitoare, intemeiata pe dispozitiile art. 138 lit. d si e din Legea nr. 85/2006.

In motivarea cererii, lichidatorul judiciar a aratat ca fata de societatea debitoare s-a declansat procedura insolventei prevazuta de Legea nr. 85/2006 ce a constituit obiectul dosarului de insolventa nr. 3341/120/2010 al Tribunalului Dambovita, in care s-a inchis procedura insolventei in baza dispozitiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 si intrucat in cursul procedurii administratorii statutari nu au depus actele contabile ale societatii si informatiile la care erau obligati potrivit dispozitiilor art. 28 si art. 44 din aceeasi lege, a formulat cererea de atragerea raspunderii patrimoniale fata de acestia, pe care a inregistrat-o separat, conform dispozitiilor art. 138 alin. 3 din Legea insolventei nr. 85/2006.   

Dupa administrarea probei cu inscrisuri si expertiza contabila, prin sentinta nr. 202 din data de 5 aprilie 2011, Tribunalul Dambovita a admis cererea formulata de  lichidatorul judiciar S A IPURL Targoviste si in baza art.138 alin.1 lit. e din Legea nr.85/2006, a obligat pe administratorii statutari ai societatii debitoare, sa suporte pasivul societatii, in valoare  de 76.998 lei.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, potrivit raportului de expertiza contabila intocmit in cauza de expertul contabil Groza Maria administratorii societatii debitoare au intocmit operatiunile contabile la care erau obligati potrivit dispozitiilor art. 6, 7 si 11 din Legea nr. 82/1991, fara sa fie identificate operatiuni economice care sa nu fie inregistrate in contabilitate, cu acest prilej, expertul contabil a identificat factura fiscala nr. 001/17.03.2009 – cuprinzand o creanta in suma totala de 326.724 lei, ce reprezinta contravaloare lucrari de constructii, efectuate de societatea debitoare in beneficiul altei societati, SC L S C SRL, care nu a fost incasata pana la data intocmirii raportului de expertiza contabila, la acest moment societatea debitoare fiind dizolvata si radiata din registrul comertului prin sentinta de inchidere a procedurii insolventei pronuntata de judecatorul sindic in cauza susmentionata.

S-a mai retinut ca fata de SC L S C SRL a fost declansata procedura insolventei, astfel cum rezulta din sentinta nr. 706/27.01.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia VII Comerciala, in dosarul nr. 30178/3/2009, societatea debitoare, prin administratorii statutari neformand in aceasta cauza nici o cerere de inscriere la masa credala cu suma datorata potrivit facturii fiscale mentionate anterior. De altfel, in sedinta publica din 5 aprilie 2011, cu prilejul dezbaterilor in cauza parata– prezenta in instanta a precizat ca este si administratorul statutar al celeilalte societati, respectiv SC L S C SRL si ca nu a procedat la incasarea sumei ce rezulta din factura fiscala analizata, din lipsa de lichiditati.

Judecatorul sindic a concluzionat ca fapta celor doi administratori parati de a nu incasa in beneficiul societatii debitoare suma de 326.724 lei, aferenta facturii fiscale nr. 001/17.03.2009 emisa de societatea debitoare cu titlu de contravaloare lucrari de constructii efectuate in beneficiul SCD L S C SRL, reprezinta o incalcare a dispozitiilor art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care s-a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar si s-a dispus obligarea celor doi administratori parati sa suporte pasivul acestei societati, in valoare de 76.998 lei, astfel cum rezulta din tabelul definitiv al creantelor intocmit de lichidatorul judiciar in dosarul de insolventa nr. 3341/120/2010 al Tribunalului Dambovita.

Impotriva acestei sentinte au formulat recurs paratii G E si A C

criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, intemeiate fiind pe dispozitiile art. 8 din Legea nr.85/2006 si pe dispozitiile legale precizate  in motivarea recursurilor.

Curtea, analizand actele si lucrarile dosarului, motivele de  recurs formulate  dispozitiile legale in materie, analizand cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 Cod procedura  civila, a respins ca nefondate ambele recursuri formulate de parati.

Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut ca prin sentinta nr.  202/5.04.2011 a Tribunalului Dambovita s-a admis cererea formulata de lichidatorul  judiciar  S A IPURL  pentru debitoarea C B G I S.R.L Lunguletu si in baza art. 138 alin. 1 litera e din Legea nr. 85/2006 s-au obligat administratorii statuari ai debitoarei, pe nume, paratii A C M si G E, sa suporte pasivul societatii in suma de 76998 lei.

Pentru a hotari astfel, s-a retinut ca parata G E este si administratorul statuar  al SC L S C SRL, avand de incasat suma de 3267,24 lei reprezentand contravaloare  lucrari constructii, de la aceasta societate.

Desi aceasta suma a fost facturata (factura fiscala nr. 001/17.03.2009 ), iar fata de SC L S C SRL a fost declansata procedura insolventei, suma de mai sus nu este indicata in tabelul definitiv de creante al acestei societati, facand aplicarea  art. 138  alin. 1 lit. e  din  Legea nr. 85/2006.

Aceasta inseamna ca, administratorii debitoarei C B G I S.R.L au ascuns activul persoanei juridice in suma de 326.724 lei, fapta ce se circumscrie art. 138 lit. e  teza I din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, iar prima instanta a facut in mod legal aplicarea acestui text de lege.

Aceasta  fapta a paratilor rezulta si din concluziile raportului preliminar, privind cauzele aparitiei starii  de insolventa a SC C B G I S.R.L, intocmit de administratorul judiciar, in baza art. 20 din Legea nr. 85/2006.

Astfel, se concluzioneaza ca aparitia starii de insolventa este de natura  subiectiva, avand in vedere ca societatea avea in patrimoniu la data de 31.12.2009 active  ce ar fi acoperit integral datoriile dar, nu au fost utilizate pentru plata datoriilor.

Ca atare, administratorii statuari aveau obligatia sa faca demersurile legale  pentru incasarea creantei respective sau sa se inscrie cu aceasta in tabelul de creante, daca intre timp a intervenit starea de insolventa a SC L S C, iar acestia nu au procedat ca atare.

In aceste conditii, in cauza sunt indeplinite conditiile art. 998-999 Cod civil, demonstrandu-se pe baza de documente existenta faptei ilicite, a prejudiciului, a vinovatiei si a legaturii de cauzalitate, precum si savarsirea de catre parati a faptei  prevazuta de art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, motivele celor doua recursuri sunt nefondate, prima instanta facand aplicarea legala  a dispozitiilor  Legii nr. 85/2006  cu modificarile si completarile ulterioare,  situatiei de fapt existente.