Raspundere contractuala, Contract de inchiriere utilaje si nu contract de prestari servicii

Conform dispozitiilor art. 1777 C. civil „Locatiunea este contractul prin care o parte, numita locator, se obliga sa asigure celeilalte parti, numite locatar, folosinta unui bun pentru o anumita perioada, in schimbul unui pret, denumit chirie. ”

Legea nu prevede faptul ca folosinta bunului se face personal de chirias in sensul ca, pentru a ne gasi in fata unui contract de inchiriere, numai acesta poate sa-l manevreze.

Dreptul de folosinta asupra bunului inchiriat nu presupune neaparat un contact direct si exclusiv intre chirias si bun, ci posibilitatea de a-l folosi, pentru realizarea scopului urmarit la data incheierii contractului, cu deserventi - personal special pregatit in manevrarea bunului.

Prin decizia nr. 52 din 14 aprilie 2014 pronuntata de Tribunalul Gorj-Sectia a II-a civila in dosarul nr. 2487/318/2013 s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamanta SC PRSRL PRIN ADM. JUDICIAR GI SPRL, impotriva sentintei civile nr. 8825 din 06.12.2013 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr. 2487/318/2013. S-a admis apelul declarat de apelanta parata SC AC SRL, impotriva sentintei civile nr. 8825 din 06.12.2013 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr. 2487/318/2013. A fost schimbata sentinta in sensul ca s-a respins actiunea si a fost obligata reclamanta SC PR SRL la 2923,10 lei cheltuieli de judecata in apel catre apelanta parata SC AC SRL.

In considerentele deciziei, instanta de apel a retinut ca intre reclamanta SC PROSIDEX ROM SRL si parata SC AC SRL s-a incheiat contractul nr. 29/19.04.2012 intitulat contract de inchiriere utilaje, la obiectul contractului fiind mentionat ca acesta consta in inchirierea utilajelor si autovehiculelor descrise in contract in vederea desfasurarii activitatii de exploatare, prelucrare si transport la punctele de lucru ale chiriasului din Bala, Rudina si Motru.

Conform dispozitiilor art. 1266 Cod civil contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta a partilor, la stabilirea acestei vointe tinandu-se seama de scopul contractului, de negocierile purtate de parti, de practicile statornicite intre ele si de comportamentul lor ulterior incheierii contractului, iar conform art. 1267 Cod civil clauzele se interpreteaza unele prin altele dand fiecareia intelesul ce rezulta din ansamblul contractului.

Din interpretarea clauzelor contractuale dintre partile din prezentul litigiu instanta de apel a retinut ca partile se afla in prezenta unui contract de inchiriere utilaje, respectiv reclamanta a inchiriat de la parata utilajele necesare pentru desfasurarea unor activitati de exploatare, prelucrare si transport, nerezultand astfel din nici o alta clauza contractuala sustinerile reclamantei in sensul ca in speta nu ne aflam in prezenta unui contract de inchiriere, ci in prezenta unui contract de prestari servicii. In acest sens sunt si toate celelalte clauze contractuale constand in obligatiile proprietarului si obligatiile chiriasului din care de asemenea rezulta ca prestatia esentiala a fost inchirierea unor utilaje in schimbul platii chiriei.

Din ansamblul probatoriu administrat s-a apreciat ca nu rezulta faptul ca proprietarul utilajelor s-ar fi facut vinovat de nerespectarea vreunor clauze contractuale, el asigurand deserventii si functionarea utilajelor, neexistand probe concludente din care sa rezulte ca ar fi creat reclamantei parata un prejudiciu in cuantumul solicitat prin cererea introductiva de instanta.

Cu privire la apelul declarat de parata, tribunalul l-a apreciat fondat pentru urmatoarele considerente:

Pentru a fi antrenata raspunderea civila contractuala este necesara dovedirea existentei unui prejudiciu creat unuia dintre contractanti de catre celalalt dintre ei, cu vinovatie si existenta unei legaturi de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.

S-a apreciat ca instanta de fond a administrat un probatoriu complex, insa acest probatoriu nu este de natura sa creeze instantei convingerea ca parata prin incalcarea obligatiilor contractuale a cauzat un prejudiciu reclamantei, intrucat probele sunt contradictorii, iar pe de alta parte cu referire la cuantumul prejudiciului nici nu au fost administrate probe, partile nesolicitandu-le nici la instanta de fond si nici in apel.

Cuantumul retinut de instanta ca fiind prejudiciu, respectiv 36.000 EURO nu este motivat si nici nu putea fi motivat intrucat pe parcursul solutionarii cauzei nu au fost administrate probe din care sa rezulte daca exista un prejudiciu si in ce cuantum.

Sub acest aspect s-a apreciat ca instanta de fond a solutionat cauza fara a intra in cercetarea fondului, insa conform disp. art. 480 alin.3 CPC in aceasta situatie cauza poate fi trimisa spre rejudecare primei instante numai daca partile au solicitat in mod expres luarea acestei masuri prin cererea de apel, in speta nici una dintre parti nesolicitand prin cererea de apel trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante. Pe de alta parte instanta de apel nu poate reface intregul probatoriu administrat la instanta de fond, probatoriu incomplet si contradictoriu atata timp cat nici una dintre parti, in apel, nu a solicitat suplimentarea probatoriului cu mijloace de aparare si dovezi astfel cum sunt ele prevazute prin dispozitiile art. 478 Cod Procedura Civila.

In aceste conditii pe baza probatoriului administrat la instanta de fond, tribunalul a apreciat sentinta ca netemeinica si nelegala, nemotivata in fapt si in drept, cat timp nu exista probe concludente care sa creeze convingerea instantei de control judiciar ca parata nu si-a indeplinit obligatiile contractuale si in acest mod a prejudiciat reclamanta cu suma de 36.000 EURO.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs la 10.06.2014 reclamanta SC PR SRL PRIN ADM. JUDICIAR GI SPRL, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivare s-a aratat ca din probele administrate in cauza cu ocazia solutionarii fondului rezulta ca la 19.04.2012 a fost incheiat de parti contractul nr. 29 care nu poate fi calificat decat ca un contract de prestari servicii, nu de inchiriere. Acest lucru rezulta din cuprinsul clauzelor contractuale astfel cum au fost ele mentionate in art. III si IV.

In perioada de proba, in toate cele opt zile de activitate, prestatorul a realizat o productivitate de 250 t/zi.

In mod gresit instanta de apel a retinut ca este vorba de un contract de inchiriere, neobservand clauzele prevazute de pct. V, 5.1 si 5.2, pct. XI, 11.2 si dispozitiile art. 1777, art. 1266 si art.1267 C.civ.

Proprietarul utilajelor nu a transmis niciodata dreptul de folosinta asupra acestora, singurul care avea posibilitatea sa foloseasca utilajele era paratul.

In contract s-a prevazut in mod expres ca scopul contractului este cel de a obtine produse concasate, iar executarea contractului era conditionata in mod expres de o perioada de proba in care prestatorul trebuia sa faca dovada capacitatii de productie a utilajelor proprii, folosind propriii deserventi, fara nicio interventie din partea beneficiarului.

Prin contract s-a stabilit ca prestatorul avea obligatia de a obtine o productivitate de 250 t serpentinita 16-40 mm/zi, ori, dupa terminarea perioadei de proba, s-au obtinut numai 2000 t fata de 5000 t, existand astfel o pierdere de 3000 t.

Motivele care au dus la neobtinerea productivitatii zilnice sunt imputabile numai prestatorului, acesta asigurand toate mijloacele necesare indeplinirii activitatii.

Prestatorul si-a recunoscut in mod expres culpa cu ocazia raspunsului la interogatoriu, prin declaratiile martorilor si inscrisurile aflate la dosar prin care se face dovada punerii la dispozitie a unei cantitati mult mai mari de combustibil decat cel folosit in perioada de proba.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct. 79 Cod Procedura Civila si art. 314 Cod Procedura Civila.

La 09.09.2014 intimata parata SC AC SRL a depus la dosar intampinare, solicitand respingerea recursului ca inadmisibil, cererea formulata de reclamanta fiind inregistrata la data de 15.02.2013, fiind astfel aplicabile dispozitiile Noului Cod Procedura Civila in ce priveste competenta de solutionare a cauzelor si calea de atac corespunzatoare, recursul fiind inadmisibil.

In drept au fost invocate dispozitiile Noului Cod Procedura Civila.

Curtea a apreciat recursul nefondat pentru urmatoarele considerente:

Asa cum s-a stabilit, in cauza sunt aplicabile dispozitiile codului de procedura civila vechi, astfel incat nelegalitatea hotararii instantei de apel va fi analizata prin raportare la normele invocate, respectiv art. 304 pct. 7-9 Cod Procedura Civila, dispozitiile art. 314 Cod Procedura Civila., invocate de recurenta, neavand legatura cu cauza, acestea vizand judecata in recurs de catre I.C.C.J.

Potrivit art. 304 pct. 7-9 Cod Procedura Civila modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, in urmatoarele situatii: „ (..).7. cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii;

8. cand instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia; 9. cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii; „.

In ce priveste motivarea hotararii instantei de apel, Curtea a constatat ca aceasta a fost motivata in fapt si in drept judecatorii expunand rationamentul logico-juridic ce a condus la adoptarea solutiei pronuntate in cauza.

Motivele expuse nu sunt nici contradictorii si nici straine de natura pricinii.

De altfel, recurenta, in motivele de recurs, nu argumenteaza in ce ar fi constat nemotivarea sau motivarea straina/contradictorie, criticile incadrandu-se, in majoritatea lor, in dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 Cod Procedura Civila, apreciindu-se ca instanta de apel a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, respectiv contractul nr. 29/19.04.2012 ca fiind un contract de inchiriere si nu unul de prestari servicii si ca a facut o gresita aplicare a normelor legale referitoare la interpretarea clauzelor contractuale.

Contractul de prestari servicii este contractul prin care o parte, denumita prestator, se obliga sa presteze anumite servicii unei alte parti, denumite beneficiar, in schimbul unui pret.

Curtea a constatat insa ca instanta de apel a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 1266 si 1267 C. civ., interpretarea contractului incheiat de parti fiind in sensul ca este un contract de inchiriere utilaje asa cum, de altfel, l-au si denumit partile, si nu unul de prestari servicii.

Recurenta a sustinut ca scopul contractului era acela de a se obtine produse concasate de cariera in cariera Bala Rudina si transportul acestora la statia CFR Motru Est, invocand in acest sens dispozitiile art. IV din contract.

S-a observat insa ca pct. IV al contractului, denumit „ scopul contractului”, are doua subpuncte 4.1 si 4.2, fiecare referindu-se la scopul urmarit de fiecare parte a contractului:

„4.1. obtinerea de produse concasate de cariera in cariera Bala Rudina si transportul acestora la statia CFR Motru Est.

2. Obtinerea pretului chiriei utilajelor”.

In consecinta, detinatorul utilajelor a urmarit incasarea chiriei, ca in orice contract de inchiriere, in timp ce chiriasul a urmarit obtinerea de produse concasate si transportul acestora cu utilajele paratei SC AC SRL. De aici rezulta cu claritate faptul ca partile au incheiat un contract de inchiriere.

A mai sustinut recurenta ca, potrivit art. III din contract, durata contractului depindea de perioada de proba de 5 zile de la data semnarii contractului si de productivitatea obtinuta in aceasta perioada.

Ori, in cuprinsul art. III se precizeaza durata acestuia, de 12 luni, posibilitatea de prelungire a contractului si existenta unei perioade de proba de 5 zile, fara nicio conditionare legata de aceasta perioada de proba; „ prezentul contract este valabil incepand cu data semnarii acestuia, pentru o perioada de 12 luni ( cu perioada de proba de 5 zile de la data semnarii contractului) cu posibilitatea prelungirii lui prin act aditional datat, semnat si stampilat de catre parti; Perioada de proba conditioneaza continuarea contractului care poate fi reziliat la incheierea perioadei de proba daca se constata ca rezultatele obtinute nu sunt cele scontate”.

Interpretarea invocata de recurenta este peste clauzele contractuale, in afara acestora si fara nicio dovada in sensul existentei intentiei partilor de a incheia un contract de prestari servicii si nu unul de inchiriere, asa cum rezulta din clauzele intregului contract.

A mai sustinut recurenta ca prin contractul nr. 29/19.04.2012 nu i s-a transmis dreptul de folosinta asupra utilajelor deoarece nu le-a putut folosi personal, ci acestea erau deservite de personalul SC AC SRL.

Conform dispozitiilor art. 1777 Cod civil „Locatiunea este contractul prin care o parte, numita locator, se obliga sa asigure celeilalte parti, numite locatar, folosinta unui bun pentru o anumita perioada, in schimbul unui pret, denumit chirie.”

Legea nu prevede faptul ca folosinta bunului se face personal de chirias in sensul ca numai acesta poate sa-l manevreze pentru a ne gasi in fata unui contract de inchiriere.

Chiriasul a inchiriat utilaje speciale, impreuna cu deserventii acestora, deoarece aceste utilaje necesita personal special pregatit in manevrarea lor pentru a putea fi folosite de chirias in vederea realizarii scopului urmarit de el.

Dreptul de folosinta asupra bunului inchiriat nu presupune neaparat un contact direct si exclusiv intre chirias si bun, ci posibilitatea de a-l folosi pentru realizarea scopului urmarit de el la data incheierii contractului.

Or, conform art. 5.1.3, proprietarul utilajelor era obligat sa respecte intocmai indicatiile personalului tehnic al chiriasului, astfel incat dreptul de folosinta al bunului de catre chirias a fost asigurat si a rezultat expres din clauzele contractului.

Mai mult, conform art. 5.2.7 chiriasul putea manevra utilajele numai prin personalul specializat care deservea utilajele, ceea ce inseamna ca aceste utilaje functionau numai conform indicatiilor chiriasului, insa acesta nu putea sa actioneze personal utilajele, acesta necesitand personal specializat si autorizat, fapt cunoscut de parti inca de la data incheierii contractului.

Cat priveste obligatia de a se obtine o cantitate minima de produs (250 t/zi de serpentinita) aceasta nu rezulta din niciuna din clauzele contractuale.

Instanta de apel a aratat ca la judecata in fond nu au fost administrate probe pentru dovedirea intinderii prejudiciului, acestea nefiind solicitate nici in apel si ca nu exista probe convingatoare cu privire la culpa paratei in executarea contractului de inchiriere.

In recurs, reclamanta SC PRSRL PRIN ADM. JUDICIAR GI SPRL nu aduce probe noi si nici critici care sa poata fi incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod Procedura Civila, invocate de recurenta, ci ele se incadreaza in dispozitiile art. 304 pct. 10 Cod Procedura Civila, care a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.

Fata de considerentele de fapt si de drept expuse, Curtea a apreciat ca hotararea instantei de apel este legala si temeinica, aceasta facand o corecta aplicare si interpretare a dispozitiilor legale in materie, astfel incat, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod Procedura Civila recursul formulat de reclamanta apelanta SC PRSRL prin adm. judiciar GI SPRL a fost respins ca nefondat.
(Decizia nr. 403 din 11.09.2014 - Sectia a Il-a civila, rezumat judecator Lotus Gherghina).