Promisiune de donatie

Operatiunea juridica descrisa in declaratia notariala data de autor corespunde definitiei contractului de donatie - contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care donatorul in conditiile in care autorul a intentionat in mod liber sa isi micsoreze patrimoniul sau cu sumele de bani pe care le avea de incasat si cu care majora patrimoniul recurentelor, fara a primi nimic in schimb.

In cauza este vorba de o oferta de donatie facuta de autor intrucat declaratia data putea produce efectele specifice contractului de donatie numai in momentul in care, respectand conditia formei autentice, era exprimata si vointa celor doua beneficiare ale donatiei, acceptarea acesteia fiind o conditie de valabilitate a donatiei.

Cum ofertei de donatie nu i-a urmat notificarea acceptarii acesteia de catre cele doua beneficiare, imprejurarea ca autorul a decedat intre timp, determina in mod necesar ineficacitatea ofertei, potrivit vechiului cod civil sub imperiul caruia a fost data declaratia supusa analizei, art. 814 Vechiul Cod Civil: „Donatiunea nu obliga pe donator si nu va produce nici un efect decat in ziua in care va fi fost acceptata. Acceptarea poate fi facuta sau in act sau intr-un act autentic posterior, mai inainte insa de moartea celui ce daruieste.(...)„

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Caracal reclamantele P. G. L. si M. F. au chemat in judecata pe G. V. prin mostenitorii sai G. O., G.M. G. in calitate de descendenti gr.I si G. U. in calitate de sotie supravietuitoare, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligati la plata sumei de bani reprezentand 1/3 din despagubirile primite in baza Legii nr. 290/2003 de catre G.V. V. si la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta civila nr. 4739/07.11.2012, pronuntata de Judecatoria Caracal, s-a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamante, retinandu-se in esenta ca prin actiunea formulata de reclamante a fost chemata in judecata o persoana decedata, respectiv G.V., decedat din data de 2.08.2008, care nu poate fi titular de drepturi si obligatii civile, subiect de drept civil, fiind o persoana lipsita de capacitate de folosinta.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantele P. G. L. si M.F.,
criticand-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, deoarece in mod eronat instanta de fond a respins cererea pe motiv ca reclamantele nu au justificat nici un drept propriu din valoarea despagubirilor stabilite de pe urma autorilor G. V. si E. - parintii defunctului G.V..

De asemenea, in speta de fata neoperand acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar, mostenitorii sunt tinuti in loc de datoria defunctului, datorie care nu a fost niciodata contestata de acestia.

Prin decizia civila nr. 208 din 08.10.2013, pronuntata de Tribunalul Olt in dosar nr. 5659/207/2011,
a fost admis apelul - cale de atac recalificata din recurs - declarat de reclamantele P. G. L. si M.F.

A fost anulata sentinta si a fost trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta retinandu-se ca, din inscrisul notarial invocat rezulta ca obligatia asumata de autor este o obligatie conditionala suspensiva deoarece aceasta se angajeaza ca din sumele ce le va primi va ceda nepoatelor sale o suma de bani.

Faptul indeplinirii evenimentului il constituie momentul acordarii despagubirilor, moment care nu poate fi confundat cu acela al aprobarii cererii si al recunoasterii valorii compensatiei, ci acela al intrarii efective in posesia sumelor de bani cuvenite, aspect ce nu a fost analizat de catre instanta de fond.

impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii G. O., G. M. G. si G.. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, recurs admis prin decizia nr. 3/13.01.2014 pronuntata de Curtea de Apel Craiova care a retinut ca, respingand actiunea, prima instanta a retinut, in esenta, ca obligatia autorului, decedat la data de 02.08.2008, este una cu caracter strict personal, nefiind transmisibila mostenitorilor si, pe de alta parte, in cauza sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 290/2003, reclamantele nefiind persoane indreptatite sa beneficieze de vreo despagubire cata vreme nu au calitatea ceruta de lege si nici nu au formulat vreo cerere in acest sens.

In mod eronat insa, instanta de apel, dupa calificarea obligatiei autorului ca fiind una conditionala suspensiva, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, dispozitiile art. 295 Cod Procedura Civila impunand ca aceasta sa verifice, in limitele motivelor de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, putand incuviinta, in temeiul alin. 2 al aceluiasi articol, refacerea sau completarea probelor ori administrarea unor probe noi.

in rejudecare, prin decizia civila nr. 256 din 17 iunie 2014, pronuntata de Tribunalul Olt - Sectia I Civila, s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantele reclamante P. G. L. si M. F. retinand
urmatoarele aspecte:

Prin Hotararea nr. 181 din 25.01.2008 a Comisiei Judetene Olt pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 si a Legii nr. 290/2003 a fost aprobata cererea numitului G.V. referitoare la acordarea de despagubiri pentru bunurile ce au apartinut parintilor acestuia G. V. si G. E., ramase in localitatea C., judetul Cetatea Alba din Basarabia.

Prin aceeasi hotarare s-a stabilit valoarea compensatiilor stabilite in baza Referatului cu propunerea de solutionare si a Raportului Comisiei Tehnice de Evaluare consemnata in procesul verbal al sedintei din 25.08.2008 a Comisiei Judetene Olt de aplicare a Legii nr. 290/2003, de 386,426 lei RON.

in data de 02.08.2008 beneficiarul acestor despagubiri a decedat, succesiunea sa fiind solutionata cu certificatul de mostenitor din 25.11.2008 de BNP din municipiul Caracal, conform caruia masa succesorala se compune din suma de bani mai sus mentionata, iar ca mostenitori cu vocatie succesorala legala, acceptanti ai mostenirii sunt: G. U. in calitate de sotie supravietuitoare carei ii revine cota legala de 2/8, G. M. G.si G. O. O. in calitate de descendenti gradul I cu cota legala de 3/8 fiecare.

Se retine ca, in timpul vietii, autorul G. T. V. s-a angajat printr-o declaratie autentificata. BNP Caracal, sa cedeze cota de 1/3 din sumele de bani ce le va primi cu titlu de despagubiri, nepoatelor sale, respectiv reclamantelor M.F. si P. G. L..

In data de 21.03.2008 printr-o alta declaratie autentificata sub nr.736 de acelasi birou notarial, s-a angajat sa cedeze cota de 1/6 din valoarea despagubirilor, nepotului sau G. I. Ovidiu, cu domiciliul in Targu Jiu.

Acceptarea succesiunii autorului s-a facut pur si simplu nu sub beneficiu de inventar.

Obligatia asumata de autor a fost una suspensiva conditionala faptul indeplinirii evenimentului fiind constituit din momentul acordarii despagubirilor, moment care nu corespunde cu acela al probarii cererii, ci cu acela al intrarii efective in posesia sumelor de bani cuvenite.

Cum autorul a decedat inainte de primirea sumelor cuvenite, autorii acestuia nu au mai respectat conventia sau promisiunea stabilita de autorul lor.

Conform jurisprudentei promisiunea unilaterala facuta cu intentia de a se obliga, indiferent de acceptare il obliga numai pe autor.

Imposibilitatea obiectiva de efectuare a promisiunii intervine in situatia in care a avut loc decesul persoanei care a facut promisiunea, cand aceasta este incheiata intuitu personae, cum este in cazul de fata.

Apelantele reclamante nu reprezinta mostenitorii de drept ai lui G. T. V., ele fiind mostenitoarele lui G. M. B. - frate cu G. M. V..

Pe de alta parte, la dosar se afla si declaratia autentificata a lui G. M. B - bunicul apelantelor data la 29.12.1997 prin care acesta renunta la succesiunea defunctului tata G.. A. M. si declara ca nu are nici un fel de pretentii la despagubirile pe care le va primi in calitate de mostenitori ai defunctului de la autoritatile din Ucraina ca urmare a exproprierii asupra gospodariei pe care detinut-o tatal sau in comuna Ciuleni, situata in Ucraina.

De asemenea, acesta mentioneaza in declaratie ca toate drepturile de despagubire ce-i revin le cedeaza nepotului sau G. V. V..

Fata de aceste declaratii si de faptul ca certificatul de mostenitor emis de BNP din municipiul Caracal, nu a fost contestat, tribunalul a respins apelul ca nefondat.

Constatand astfel ca, instanta de fond a dat o interpretare corespunzatoare probatoriilor administrate raportat la continutul cererilor cu care a fost sesizata, tribunalul in conformitate cu dispozitiile art. 296 Cod procedura civila a respins ca nefondat apelul.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele P.G. L. si M. F., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie aratand ca hotararea instantei de apel este pronuntata cu nerespectarea dispozitiilor art. 315 (1) si alin. (3) Cod Procedura Civila anterior, nu cuprinde motivele pe care isi intemeiaza solutia ci cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii ceea ce afecteaza legalitatea acesteia iar instanta de apel, la fel ca si instanta de fond, a interpretat in mod gresit actul juridic dedus judecatii si a schimbat natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, pronuntand astfel o solutie nelegala.

Caracterizand natura obligatiei nascuta in sarcina autorului G. V. V. se arata ca aceasta nu este nici o obligatie
intuitu personae
nici un act pentru cauza de moarte ci este o obligatie conditionala suspensiva, faptul indeplinirii evenimentului fiind constituit de momentul acordarii despagubirilor, moment care nu poate fi confundat cu acela al aprobarii cererii si al recunoasterii valorii compensatiilor ci acela al intrarii efective in posesia sumelor de bani cuvenite.

Calificarea naturii juridice a obligatiei asumate de autor prin declaratia notariala din 29.11.2007 ca fiind o obligatie conditionala suspensiva a fost retinuta in mod corect cu prilejul primei judecati a apelului si consfintita de instanta de recurs prin decizia civila nr. 3 din 13.01.2014 bucurandu-se de obligativitate pentru instantele de rejudecare conform disp.art.315 (1) Cod Procedura Civila anterior.

Momentul indeplinirii conditiei a fost in mod corect retinut ca fiind acela al intrarii efective in posesia sumelor de bani cuvenite cu titlu de despagubiri, imprejurare retinuta chiar de instanta de apel prin decizia de fata si confirmata de instanta de recurs prin decizia de casare atunci cand s-a indicat administrarea de probe privitor la momentul indeplinirii conditiei.

Au dovedit momentul indeplinirii conditiei suspensive ceea ce echivaleaza cu consolidarea retroactiva a raportului juridic obligational.

S-a dovedit in instanta de apel faptul ca paratii au acceptat succesiunea autorului lor pur si simplu, ceea ce inseamna ca au acceptat succesiunea atat cu activul cat si cu pasivul acesteia,deci actiunea este intemeiata.

Intimatii parati, au depus intampinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea deciziei Tribunalului Olt ca fiind temeinica si legala, iar pe fondul cauzei, respingerea actiunii ca nefondata si lipsita de temei legal.

Examinand decizia recurata, Curtea apreciaza recursul ca fiind nefondat pentru urmatoarele considerente:

Referitor la incalcarea dispozitiilor art. 315 alin.1 si 3 Cod Procedura Civila, Curtea retine ca acesta este nefondat.

Astfel, din parcurgerea chiar a paragrafului expus si analizat de recurente in cadrul acestui motiv de recurs, rezulta in mod neechivoc faptul ca instanta de recurs nu a facut propria calificare a obligatiei asumata de autorul G. V.V. prin declaratia notariala supusa analizei si nu a dat o dezlegare de drept instantei de apel sub acest aspect. De altfel, intr-un paragraf anterior celui in discutie, aceeasi instanta de recurs arata ca instanta de apel a apreciat ca obligatia asumata de autor este una suspensiva conditionala.

Ceea ce a condus la pronuntarea unei decizii de casare cu trimitere spre rejudecare a fost constatarea de catre instanta de recurs ca instanta de apel, dupa calificarea obligatiei autorului - asupra careia instanta de control judiciar nu face nicio analiza - aceasta a trimis spre rejudecare la instanta de fond pentru administrarea de probatorii in vederea stabilirii situatiei de fapt, incalcand astfel dispozitiile art. 297 alin.1 si art. 295 alin. 2 Cod Procedura Civila intrucat era obligatia acesteia sa verifice stabilirea situatiei de fapt putand incuviinta refacerea sau administrarea unor probe noi, propuse in conditiile art. 292 Cod Procedura Civila daca le considera necesare pentru solutionarea cauzei.

Numai in acest fel poate fi, de altfel, interpretata folosirea conjuctiei adversative „insa” de catre instanta de recurs atunci cand motiveaza ca, instanta de apel „a apreciat ca obligatia asumata de catre autor este una suspensiva conditionala insa nu a fost lamurit momentul acordarii despagubirilor, singurul care ar fi avut relevanta data fiind natura obligatiei.

Prin urmare, trecand peste critica - nefondata - a nesocotirii dezlegarii de drept a naturii obligatiei asumata prin declaratia notariala, si procedand la analiza celorlalte motive de recurs, Curtea constata ca acestea pot fi analizate in mod unitar, fiind subsecvente caracterizarii naturii obligatiei asumate de autorul G.V.V. respectiv, a efectelor acestei obligatii.

Sub acest aspect, Curtea retine ca solutia pronuntata in apel este legala impunandu-se, insa, urmatoarele precizari :

In solutionarea acestei cauze, atat instantele de fond, cat si recurentele, prin criticile formulate, au procedat la interpretarea naturii obligatiei asumate de autor prin declaratia notariala, fara ca, in prealabil, sa fie facuta o calificare juridica a declaratiei insasi, calificare ce ar fi condus in mod necesar atat la caracterizarea naturii obligatiei asumate prin respectiva declaratie cat si a efectelor acesteia.

Calificarea juridica a declaratiei notariale are importanta deoarece, daca se ajunge la concluzia ca, in speta, este vorba despre un act juridic civil tipic - numit, atunci vor fi incidente regulile stabilite in mod expres de lege pentru acel tip de act juridic, iar daca se ajunge la concluzia ca este vorba de un act juridic civil atipic (nenumit), atunci se vor aplica regulile generale in materie de acte juridice. In situatia in care regulile generale nu sunt suficiente vor fi aplicate regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamana cel mai mult.

In situatia data, prin declaratia autentificata din 29.11.2007 autorul G.V.V. a declarat ca va ceda nepoatelor sale, reclamantele P.G. L. si M. F., cota de 1/3 din sumele de bani ce le va primi cu titlul de despagubiri in calitate de mostenitor al defunctului G. M. V., fiecareia revenindu-i cota de 1/6 din banii ce reprezinta despagubiri in temeiul legii 290/2003.

Natura juridica a acestei declaratii este aceea a unei promisiuni de donatie a unor sume de bani ce vor fi incasate in viitor, aceasta calificare rezultand din existenta in cadrul declaratiei a unor elemente ce caracterizeaza acest tip de contract:

• caracterul unilateral rezultand din faptul ca numai autorul isi asuma obligatia de a „ceda” nepoatelor sale, sumele de bani ce le va primi, carora nu le incumba nicio obligatie/ contraprestatie,
• titlul gratuit deoarece, iesirea sumelor de bani din patrimoniul autorului - ca persoana indreptatita in temeiul legii 290/2003 la despagubiri, in calitatea sa de mostenitor al autorului G. M. V. si intrarea in patrimoniu recurentelor nu va fi urmata de obtinerea de catre autor a unei contraprestatii,
• solemnitatea decurgand incheierea in forma autentica a declaratiei,

- caracterul translativ de proprietate -dreptul autorului urma a se transmite in patrimoniul recurentelor - cu mentiunea caracterului viitor al sumelor de bani ce urmau a fi cedate, ele nefiind incasate inca de promitentul donator.

Operatiunea juridica descrisa in declaratia notariala data de autor corespunde definitiei contractului de donatie - contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care donatorul - in speta autorul intentioneaza in mod liber sa isi micsoreze patrimoniul sau cu sumele de bani pe care le are de incasat si cu care va mari patrimoniul recurentelor, fara a primi nimic in schimb.

Desigur, in speta, este vorba doar de o oferta de donatie facuta de autor intrucat declaratia data putea produce efectele specifice contractului de donatie numai in momentul in care, respectand conditia formei autentice, era exprimata si vointa celor doua beneficiare ale donatiei, o alta conditie de valabilitate a donatiei fiind acceptarea acesteia.

Urmare a calificarii juridice a declaratiei notariale si analizarii conditiilor de validitate a tipului de contract caruia aceasta ii apartine, Curtea constata ca in cauza, ofertei de donatie nu i-a urmat notificarea acceptarii acesteia de catre cele doua beneficiare, imprejurare care determina in mod necesar ineficacitatea ofertei, odata ce autorul a decedat intre timp.

Dispozitiile vechiului cod civil sub imperiul caruia a fost data declaratia supusa analizei sunt neechivoce: art. 814 Vechiul Cod Civil „Donatiunea nu obliga pe donator si nu va produce nici un efect decat in ziua in care va fi fost acceptata. Acceptarea poate fi facuta sau in act sau intr-un act autentic posterior, mai inainte insa de moartea celui ce daruieste.(.. .)„

Donatia nu se considera perfecta si nu produce efecte juridice decat in momentul in care acceptarea donatiei a fost comunicata donatorului ori, in cauza, o astfel de acceptare nu a existat pana la data decesului promitentului donator - 2.08.2008 conform certificatului de mostenitor din 25.11.2008 existent la fila 95 dosar fond.

Deci o alta conditie de validitate a donatiei este ca acceptarea acesteia - cand nu s-a realizat prin acelasi inscris, ca in cauza de fata, intrucat inscrisul notarial cuprinde numai promisiunea/oferta donatorului - sa aiba loc in timpul vietii donatorului deoarece, numai concursul celor doua vointe reciproc cunoscute este producator de efecte juridice, in temeiul dispozitiilor legale aratate.

In lipsa acestei acceptari este corecta solutia instantelor de fond de respingere a actiunii formulata de cele doua reclamante intrucat obligatia conditionala suspensiva asumata de autorul G..V.V. de a ceda 1/3 din sumele de bani ce le va primi cu titlu de despagubiri, nepoatelor sale, respectiv reclamantelor M. F. si P. G. L.. nu s-a transmis in pasivul succesoral al autorului.

Pentru aceste considerente, in temeiul art.312 Cod Procedura Civila recursul a fost respins ca fiind nefondat.
(Decizia nr. 666 / 04 noiembrie 2015 - Sectia I civila, rezumat judecator Carmen Tomescu)