Profit. Cheltuieli deductibile.

 

Potrivit dispozitiilor art. 21 alin.4 lit. f din Codul fiscal, nu sunt deductibile cheltuielile inregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se faca dovada efectuarii operatiunii sau intrarii in gestiune, potrivit normelor.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 1024 din 6 mai 2011.

 

Prin sentinta nr.162 din data de 20 ianuarie 2011, Tribunalul Dambovita – Sectia comerciala si de contencios administrativ a admis cererea formulata de reclamanta si, in consecinta, a dispus anularea deciziei nr.23/2.02 .2010 privind solutionarea contestatiei si a deciziei  nr. 1258/15.12.2009 pentru suma de 75.182 lei   reprezentand impozit suplimentar si 27.128 lei majorari de intarziere.

In motivarea acestei solutii, instanta de fond a retinut ca prin cererea inregistrata la Tribunalul Dambovita sub nr. 3085/120/2010, reclamanta SC L. F. P. SRL a chemat in judecata pe parata D.G.F.P. D si a solicitat anularea Deciziei nr.23/2.02.2010 privind solutionarea contestatiei, pe considerentul ca, potrivit deciziei de impunere nr. 1258/15.12.2009, s-a stabilit nelegal in sarcina societatii suma de 75.182 lei reprezentand impozit pe profit suplimentar si suma de 27.128 lei reprezentand majorari de intarziere aferente impozitului pe profit, motivat de imprejurarea ca societatea a inregistrat in evidenta contabila si a dedus cheltuieli fara a avea la baza documente legal intocmite, in realitate.

Tribunalul a retinut, in motivarea hotararii, faptul ca potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, intrata in vigoare la data de 1 ianuarie 2004, profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile, precum si ca la stabilirea profitului impozabil se iau in calcul si alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.

In cuprinsul normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 44 din 22 ianuarie 2004, facandu-se referire la dispozitiile art. 19 din cod se precizeaza ca „Veniturile si cheltuielile care se iau in calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele inregistrate in contabilitate potrivit reglementarilor contabile date in baza Legii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte elemente similare veniturilor si cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile nedeductibile conform prevederilor art. 21 din Codul fiscal“.

De asemenea, prin art. 6 din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, se prevede, la alin. (1), ca „Orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ”.

 Prin art. 21 alin. (4) lit. f) din Codul fiscal se subliniaza ca „nu sunt deductibile”, intre altele, „cheltuielile inregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se faca dovada efectuarii operatiunii sau intrarii in gestiune, dupa caz, potrivit normelor”.

Ca urmare, potrivit acestor reglementari lipsite de echivoc, tribunalul a apreciat ca un element esential al calitatii de document justificativ il constituie dovada efectuarii operatiunii sau intrarii in gestiune, fapt care a fost dovedit atat prin actele depuse de reclamanta cat si prin expertiza efectuata. Mai mult realitatea operatiunilor economice efectuate de catre reclamanta in baza actelor considerate ca neavand calitatea de documente justificative de catre parata, a fost recunoscuta chiar si de catre aceasta.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata D.G.F.P. D, criticand-o pentru motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct.8 si 9 Cod procedura civila.

In dezvoltarea motivelor de recurs, parata a aratat ca urmare constatarilor organelor de control ale Garzii Financiare si ale Inspectiei fiscale efectuate la intimata-reclamanta, rezulta ca aceasta a achizitionat legume de la producatori agricoli in perioada iulie 2008-octombrie 2008 pe baza borderourilor de achizitie si notelor de receptie si constatare de diferente.

Pentru verificarea autenticitatii si realitatii datelor inscrise in documentele precitate, raportat la cele inscrise in certificatele de producator ale persoanelor fizice organele de control au constatat ca indeplinesc conditiile prevazute de OMF nr.1850/2004 numai borderourile de achizitie de la producatori, astfel incat numai aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal. In aceste conditii, organele de inspectie fiscala au modificat baza de impunere pentru impozitul pe profit, stabilind impozit pe profit suplimentar in cuantum de 75.182 lei si majorarile de intarziere aferente, calculate in temeiul art.120 Cod procedura fiscala, in cuantum de 27.128 lei.

Recurenta a criticat, de asemenea, considerentele instantei de fond conform carora reglementarile Codului fiscal si HG nr.44/2004 sunt „reglementari lipsite de echivoc”, devreme ce organele de control au dedus fiscal borderourile de achizitie de la producatori, care indeplinesc conditiile prevazute expres de art.23 (continutul minimal obligatoriu al formularului „Borderou de achizitie”) din OMF nr.1850/2004 privind registrele si formularele financiar contabile. Or, ceea ce se imputa intimatei este tocmai faptul ca din documentele prezentate cu ocazia controlului lipsesc datele privind numarul si data contractului in baza caruia are loc achizitia de produse agricole de la fiecare producator, avansul acordat, suma platita, semnatura de primire a sumei, semnatura gestionarului, motiv pentru care nu au fost deduse fiscal.

Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor invocate, a actelor si lucrarilor dosarului precum si a dispozitiilor legale care au incidenta in solutionarea cauzei, Curtea a constatat ca recursul este fondat.

In perioada iulie 2008 – octombrie 2008, intimata-contestatoare SC L.F.P. SRL a achizitionat legume si verdeturi de la diferite persoane fizice – producatori agricoli individuali, in valoare totala de 814.172,46 lei, pe baza unor borderouri de achizitie si a notelor de receptie si constatare diferente.

Prin decizia de impunere nr. 1258 din 15.12.2009, intocmita de organele de control ale Activitatii de Inspectie Fiscala Dambovita – Serviciul Inspectie Fiscala IV in baza Raportului de inspectie fiscala nr. 40606 din 15.12.2009, s-a stabilit in sarcina societatii contestatoare obligatia de plata a unui impozit pe profit suplimentar in suma de 75.182 lei, precum si a unor majorari de intarziere in suma de 27.128 lei, ca urmare a faptului ca, in perioada verificata (01.07.2008 – 31.10.2008), aceasta a efectuat achizitii pe baza de borderou de achizitie pentru care nu exista certificate de producator, situatie in care aceste cheltuieli, neavand la baza documente justificative, nu sunt deductibile.

Astfel cum corect a retinut instanta de fond, potrivit dispozitiilor art. 19 alin.1 din Codul fiscal, profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri,    dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile.

Potrivit dispozitiilor art. 21 alin.4 lit.f din Codul fiscal, nu sunt deductibile cheltuielile inregistrate in contabilitate, care nu au la baza un document justificativ, potrivit legii, prin care sa se faca dovada efectuarii operatiunii sau intrarii in gestiune, potrivit normelor.

Din Raportul de inspectie fiscala mentionat rezulta ca, pentru a verifica realitatea achizitiilor efectuate, organele de control au solicitat societatii contestatoare certificatele de producator pentru persoanele de la care au efectuat aceste achizitii.

In acest sens, din adresa nr. 503764 din 21.11.2008, emisa de Garda Financiara – Sectia municipiului Bucuresti, Curtea a retinut faptul ca, in urma controlului intreprins la societatea contestatoare, administratorul acesteia nu a prezentat organelor de control certificatele de producator care sa ateste achizitionarea cantitatilor inscrise in contabilitate, respectiv faptul ca, in cazul achizitiilor de la anumiti producatori individuali, cantitatile achizitionate erau mai mari decat cele inscrise in certificatul de producator.

Societatea a prezentat certificate de producator pentru cantitati de legume in valoare de 125.050 lei, pentru diferenta de 469.884,86 lei nefiind prezentate asemenea certificate sau cantitatile achizitionate au fost mai mari decat cele trecute in certificatul de producator.

Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor cuprinse la pct. 23 din Anexa nr. 2 a Ordinului Ministerului Finantelor Publice nr. 1850 din 2004 privind registrele si formularele financiar-contabile, documentul de inregistrare in gestiune a produselor cumparate si care serveste si ca document justificativ de inregistrare in contabilitate a valorii produselor cumparate este borderoul de achizitie.

Continutul minimal obligatoriu de informatii al borderoului de achizitie, in cazul achizitionarii de produse de la producatori individuali este mentionat in formularul cod 14-4-13b, cuprinzand: denumirea unitatii; codul de identificare fiscala; sediul (localitatea, str., numar); judetul; denumirea, numarul si data (ziua, luna, anul) intocmirii formularului; numarul si data contractului; producatorul: numele si prenumele, domiciliul, seria si numarul actului de identitate; denumirea produselor; codul; U/M; cantitatea; pretul unitar; valoarea; avansul acordat; suma platita; semnatura de primire a sumei; semnaturi: achizitor, gestionar.

Acest continut minimal de informatii este stabilit de legiuitor pentru a permite verificarea realitatii achizitiilor efectuate, numai completarea tuturor acestor date minimale conferind actului respectiv caracterul de „document justificativ”.

In cauza, Curtea a retinut ca borderourile de achizitie prezentate de catre societatea contestatoare organelor de control nu cuprindeau mentiunile obligatorii referitoare la numarul si data contractului, respectiv datele de identificare a producatorului, avansul acordat, suma platita, semnatura de primire a sumei, semnatura gestionarului, neexistand, astfel, posibilitatea de a verifica daca achizitia a fost efectuata direct de la producator.

Sub acest aspect, motivarea instantei de fond, potrivit careia realitatea operatiunii sau intrarii in gestiune este dovedita prin actele depuse la dosar, nu poate fi retinuta, aceste acte neindeplinind conditiile minimale impuse de lege pentru a constitui document justificativ - Borderou de achizitie de la producatori individuali.

 Mai mult, este lipsita de relevanta recunoasterea, de catre organul de control, a realitatii achizitiilor, aspectul in discutie in prezenta cauza fiind caracterul deductibil sau nedeductibil al cheltuielilor respective.

Pentru aceste considerente, Curtea a constatat ca instanta de fond a aplicat eronat dispozitiile legale mentionate, respectiv art. 19 alin.1, art.21 alin.4 lit.f din Codul fiscal, pct.23 din Anexa nr.2 din OMFP nr. 1850 din 2004, si, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin.1 coroborat cu art. 304 pct.9 si 3041 Cod procedura civila, a admis recursul, a modificat in tot sentinta si a respins actiunea ca neintemeiata.