Principiul legalitatii infractiunilor si a pedepselor

21. Conform art. 7 din Conventie, este necesar sa existe un temei legal pentru condamnare  si pentru aplicarea pedepsei. Sarcina Curtii este aceea de a se asigura ca, la momentul in care acuzatul a savar sit fapta pentru care a fost trimis in judecata  si condamnat, exista o dispozitie legala care pedepsea fapta  si ca pedeapsa aplicata nu depa se ste limitele stabilite de dispozitia respectiva
    [Coeme  si altii impotriva Belgiei,
    pct. 145; Del Rio Prada impotriva Spaniei (MC), pct. 80].
22. Tinand seama de caracterul subsidiar al sistemului Conventiei, nu este de competenta Curtii sa se pronunte cu privire la erorile de fapt sau de drept pretins comise de o instanta, decat daca  si in masura in care acestea ar fi putut sa incalce drepturile  si libertatile protejate de Conventie [Streletz,
    
    Kessler si Krenz impotriva Germaniei
    (MC), pct. 49; Vasiliauskas impotriva Lituaniei (MC), pct. 160],  si daca aprecierea instantelor nationale este in mod vadit arbitrara
    [Kononov impotriva Letoniei (
    MC), pct. 189]. De si Curtea nu are competenta de a se substitui instantelor interne in aprecierea  si in incadrarea juridica a faptelor sau de a se pronunta asupra raspunderii penale individuale a reclamantului
    [ibidem,
    pct. 187; Rohlena impotriva Republicii Cehe (MC), pct. 51], atributia sa in privinta art. 7 § 1 este sa verifice daca, la momentul respectiv, condamnarea  si pedeapsa impuse reclamantului aveau o baza legala. In special, trebuie sa se asigure de faptul ca rezultatul la care au ajuns instantele interne competente este in conformitate cu art. 7 din Conventie. Sa acorzi o competenta de control mai mica Curtii ar insemna sa lipse sti art. 7 de substanta
    (ibidem,
    pct. 52;
    Kononov impotriva Letoniei (
    MC), pct. 198; Vasiliauskas impotriva Lituaniei (MC), pct. 161).
23. De altfel, principiul legalitatii impune ca inculpatului sa nu i se aplice o pedeapsa mai grea decat este prevazut pentru infractiunea pentru care este condamnat. Astfel, in conformitate cu art. 7, Curtea poate sanctiona o eroare comisa de instantele nationale in determinarea
    cuantumului
    pedepsei pronuntate, luand in considerare pedeapsa aplicabila persoanei in cauza in circumstantele atenuante avute in vedere de aceste instante
    (Gabarri Moreno impotriva Spaniei,
    pct. 22-34). Aplicarea prin analogie a unei pedepse poate, de asemenea, duce la incalcarea principiului
    „nulla poena sine lege"
    consacrat la art. 7
    [Baskaya si Okguoglu impotriva Turciei
    (MC), pct. 42- 43, in ceea ce prive ste pedeapsa cu inchisoarea aplicata unui editor, in conformitate cu dispozitia aplicabila redactorilor- sefi].
24. Principiul legalitatii infractiunilor  si a pedepselor presupune ca infractiunile  si pedepsele care le sanctioneaza trebuie sa fie clar definite prin lege (a se vedea supra pct. 7-9, privind notiunea de „drept" sau „lege"). Notiunea de „lege" in sensul art. 7, cum este prevazuta in alte articole ale Conventiei (de exemplu, art. 8-11), implica anumite conditii calitative, in special cele de accesibilitate  si de previzibilitate
    [Cantoni impotriva Frantei,
    pct. 29; Kafkaris impotriva Ciprului (MC), pct. 140; Del
    
    Rio Prada impotriva Spaniei
    (MC), pct. 91; Peringek impotriva Elvetiei (MC), pct. 134]. Aceste conditii calitative trebuie indeplinite atat pentru definirea unei infractiuni
    (Jorgic impotriva Germaniei,
    pct. 103-114) cat  si pentru pedeapsa pe care aceasta o implica sau pentru durata pedepsei
    (Kafkaris
    
    impotriva Ciprului
    (MC), pct. 150; Camilleri impotriva Maltei, pct. 39-45, referitor la previzibilitatea standardelor de pedepse aplicabile, care depind in intregime de alegerea instantei de judecata competente de catre procuror  si nu de criterii stabilite de lege). Lipsa „calitatii legii" privind definitia infractiunii sau pedeapsa aplicabila duce la incalcarea art. 7 din Conventie
    [Kafkaris impotriva Ciprului
    
    (MC), pct. 150  si 152].

A. Accesibilitate

25. 
    
    La nivelul accesibilitatii, Curtea verifica daca „legea" penala care a stat la baza condamnarii in litigiu era suficient de accesibila reclamantului,  si anume daca era publicata [in ceea ce prive ste accesibilitatea jurisprudentei interne care interpreta un articol din lege, a se vedea Kokkinakis
    
    impotriva Greciei,
    pct. 40,  si G. impotriva Frantei, pct. 25; in ceea ce prive ste accesibilitatea unui decret, a se vedea Custers, Deveaux si Turk impotriva Danemarcei (dec.), pct. 82]. Atunci cand condamnarea are ca unic temei un tratat international ratificat de statul parat, Curtea poate verifica daca tratatul international a fost transpus in legislatia nationala  si daca a facut obiectul unei publicari oficiale [privitor la Conventiile de la Geneva, a se vedea Korbely impotriva Ungariei (MC), pct. 74-75]. Curtea poate, de asemenea, sa examineze accesibilitatea incriminarii in litigiu avand in vedere dreptul international cutumiar aplicabil [pentru o rezolutie a Adunarii generale a Natiunilor Unite de condamnare a genocidului chiar inainte de intrarea in vigoare a Conventiei din 1948 pentru prevenirea  si reprimarea crimei de genocid, a se vedea Vasiliauskas impotriva Lituaniei (MC), pct. 167-168; pentru o examinare coroborata a accesibilitatii  si a previzibilitatii unei incriminari pentru crime de razboi in lumina legilor  si a cutumelor internationale ale razboiului - care nu a facut obiectul unei publicari oficiale -, a se vedea Kononov impotriva Letoniei (MC), pct. 234-239  si 244].
    

B. Previzibilitate
1. Aspecte generale

26. 
    Justitiabilul trebuie sa poata  sti, pornind de la formularea dispozitiei relevante  si, dupa caz, cu ajutorul interpretarii ei de catre instante sau beneficiind de asistenta judiciara, ce fapte  si omisiuni angajeaza raspunderea sa penala  si ce pedeapsa risca pentru acestea
    [Cantoni impotriva Frantei,
    pct. 29; Kafkaris impotriva Ciprului
    (MC),
    pct. 140; Del Rfo Prada impotriva Spaniei (MC), pct. 79]. Notiunea de „asistenta judiciara" se refera la posibilitatea de a beneficia de sfaturile unui avocat
    [Chauvy  si altii impotriva Frantei
    (dec.)] sau ale unui jurist
    (Jorgic impotriva Germaniei,
    pct. 113).
    
27. Rezulta ca, in principiu, nu poate exista o „pedeapsa" in sensul art. 7 decat daca a fost stabilit un element al raspunderii personale a autorului infractiunii. Intr-adevar, exista o corelatie intre gradul de previzibilitate al unei norme penale  si gradul de raspundere personala a autorului infractiunii. Pentru a impune o sanctiune, art. 7 solicita o legatura de natura intelectuala care permite sa identifici cu precizie un element de raspundere in conduita autorului material al infractiunii
    [G.I.E.M. SRL si
    
    altii impotriva Italiei
    (fond) (MC), pct. 242  si 246]. Pot exista totu si anumite forme de raspundere obiectiva care functioneaza prin intermediul prezumptiilor de raspundere, cu conditia ca acestea sa respecte Conventia  si in special art. 6 § 2
    (ibidem,
    pct. 243).
28. Tocmai din cauza caracterului general al legilor, textul acestora nu poate prezenta o precizie absoluta. Multe dintre acestea, din cauza necesitatii de a evita o rigiditate excesiva  si de a se adapta la schimbarile de situatie, folosesc, in mod inevitabil, formule mai mult sau mai putin imprecise, a caror interpretare  si aplicare depind de practica
    (Kokkinakis impotriva Greciei,
    pct. 40, cu privire la definitia infractiunii de „prozelitism"; Cantoni impotriva Frantei, pct. 31, privind definitia legala pentru „produs medicamentos"). Utilizarea tehnicii legislative a „categoriilor" lasa adesea zone de umbra la frontierele definitiei. In sine, aceste indoieli privind cazurile limita nu sunt suficiente pentru ca o dispozitie sa fie incompatibila cu art. 7, in masura in care aceasta se dovede ste suficient de clara in marea majoritate a cazurilor
    (ibidem,
    pct. 32). In schimb, folosirea unor notiuni  si a unor criterii prea vagi in interpretarea unei dispozitii legislative poate face aceasta dispozitie legislativa incompatibila cu cerintele de claritate  si de previzibilitate in ceea ce prive ste efectele
    (Liivik impotriva
    
    Estoniei,
    pct. 96-104).
29. Sfera de aplicare a notiunii de previzibilitate depinde in mare masura de continutul textului despre care este vorba, de domeniul pe care il acopera, precum  si de numarul  si de calitatea destinatarilor sai
    [Kononov impotriva Letoniei
    (MC), pct. 235; Cantoni impotriva Frantei, pct. 35].

Previzibilitatea legii nu se opune ca persoana in cauza sa recurga la sfaturile unor experti pentru a evalua, intr-o masura rezonabila in circumstantele cauzei, consecintele care ar putea sa decurga dintr-un act determinat
(ibidem)
.
Acest lucru este valabil in special in privinta profesioni stilor, obi snuiti sa dea dovada de mare prudenta in exercitarea meseriei lor. De asemenea, este de a steptat ca ace stia sa aiba grija, in special, sa evalueze riscurile pe care activitatea in cauza le implica
[ibidem
;
Pessino impotriva Frantei,
pct. 33; Kononov impotriva Letoniei (MC), pct. 235]. Astfel, de exemplu, Curtea a constatat ca administratorul unui supermarket ar fi trebuit sa  stie, cu ajutorul unei consilieri adecvate, ca exista un risc real de a fi urmarit penal pentru desfa surarea ilegala a activitatii farmaceutice
(Cantoni impotriva Frantei,
pct. 35). Curtea a ajuns la o concluzie similara pentru condamnarile privind urmatoarele persoane: directorii unei societati de distributie a tigaretelor, pentru adaugarea unei mentiuni neprevazute de lege pe pachetele de tigarete comercializate
[Delbos

si altii impotriva Frantei
(dec.)]; directorul publicatiei unei societati de comunicatii audiovizuale, pentru infractiunea de calomnie asupra unui functionar public, pentru afirmatii care facusera obiectul unei „stabiliri prealabile" inaintea difuzarii
(Radio France si altii impotriva Frantei,
pct. 20); administratorul unei societati de vanzare a suplimentelor alimentare, pentru comercializarea unui produs care continea un aditiv interzis [Ooms impotriva Frantei (dec.)]; autorul, editorul  si editura unei lucrari pentru infractiunea de calomnie
[Chauvy  si altii impotriva Frantei
(dec.), avand in vedere calitatea de profesioni sti in publicare a editorului  si a editurii, care ar fi putut atrage atentia autorului asupra riscului anchetei penale]; un avocat pentru exercitarea fara autorizatie a activitatii de intermediar in vederea adoptiei de copii
[Stoica impotriva Frantei
(dec.), dat fiind statutul sau de avocat specializat in dreptul familiei]; activi stii Greenpeace pentru intrarea ilegala intr-o zona de aparare militara din Groenlanda
[Custers, Deveaux si Turk impotriva Danemarcei
(dec.), pct. 95-96]; oameni politici cu pozitii inalte in aparatul de stat din RDG, condamnati ca fiind autori intelectuali ai uciderii intentionate a unor germani din Est care incercasera sa paraseasca RDG intre 1971  si 1989 trecand frontiera dintre cele doua state germane
[Streletz, Kessler si Krenz impotriva Germaniei
(MC), pct. 78]; un granicer al RDG, pentru uciderea unei persoane care incercase sa treaca frontiera dintre cele doua state germane in 1972, chiar daca acesta indeplinea ordinele superiorilor sai
[K.-H.W.

impotriva Germaniei
(MC), pct. 68-81];  si un comandant din armata sovietica, pentru conducerea unei unitati de partizani ro sii in cursul unei expeditii de pedeapsa impotriva unor pretin si colaboratori din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, ale carei riscuri ar fi trebuit evaluate cu o grija deosebita
[Kononov impotriva Letoniei
(MC), pct. 235-239]. Cu privire la simplii soldati din armata, Curtea a precizat ca ace stia nu se pot conforma complet  si orbe ste unor ordine care incalca in mod flagrant nu numai propriile principii legale ale tarii lor, ci  si drepturile omului la nivel international, mai ales dreptul la viata, valoarea suprema pe scara drepturilor omului
[ibidem,
pct. 236; K.-H.W. impotriva

Germaniei
(MC), pct. 75].

30. Previzibilitatea trebuie apreciata din unghiul persoanei condamnate (dupa caz, dupa ce a beneficiat de asistenta juridica)  si in momentul savar sirii faptelor pentru care a fost condamnat [a se vedea, cu toate acestea Del Rio Prada impotriva Spaniei (MC), pct. 112  si 117, cu privire la previzibilitatea modificarii duratei pedepsei aplicate in momentul in care au fost pronuntate condamnarile reclamantei, adica dupa comiterea infractiunilor].
31. Atunci cand o condamnare se intemeiaza numai pe dreptul international sau atunci cand trimite la principiile de drept international, Curtea examineaza previzibilitatea condamnarii in lumina normelor din dreptul international aplicabile in perioada relevanta, inclusiv dreptul international conventional [de exemplu, Pactul international cu privire la drepturile civile  si politice in cazul RDG in
    Streletz, Kessler et Krenz impotriva Germaniei
    (MC), pct. 90-10; sau Conventia din 1948 pentru prevenirea  si reprimarea crimei de genocid in cazul Germaniei in Jorgic impotriva Germaniei, pct. 106]  si/sau dreptul cutumiar [a se vedea definitia pentru genocid data de dreptul international cutumiar in 1953 in Vasiliauskas impotriva Lituaniei (MC), pct. 171-175; legi  si cutume de razboi in 1944 in Kononov impotriva Letoniei (MC), pct. 205-227; dreptul international cutumiar de interzicere a utilizarii gazului mu star in conflictele internationale in Van Anraat impotriva Tarilor de Jos (dec.),
    
    pct. 86-97].
    

2. Interpretarea judiciara: clarificarea normelor de drept

32. In orice sistem juridic, oricat de clar ar fi formulata o dispozitie legislativa, inclusiv o dispozitie de drept penal, in mod inevitabil exista un element de interpretare judiciara. Functia decizionala acordata instantelor serve ste tocmai la indepartarea indoielilor ce ar putea exista in privinta interpretarii normelor
    [Kafkaris impotriva Ciprului
    (MC), pct. 141]. In traditia juridica a statelor parti la Conventie este consacrat faptul ca jurisprudenta, ca sursa de drept, contribuie in mod necesar la evolutia progresiva a dreptului penal. Art. 7 din Conventie nu poate fi interpretat ca interzicand clarificarea progresiva a normelor privind raspunderea penala prin interpretarea judiciara a fiecarei cauze in parte, cu conditia ca rezultatul sa fie concordant cu substanta infractiunii  si previzibil in mod rezonabil [5.W. impotriva Regatului Unit, pct. 36; Streletz, Kessler si Krenz impotriva Germaniei (MC), pct. 50; Kononov impotriva Letoniei (MC), pct. 185].
33. Previzibilitatea interpretarii jurisprudentiale prive ste, in mod egal, elementele constitutive ale infractiunii
    (Pessino impotriva Frantei,
    pct. 35-36; Dragotoniu si Militaru-Pidhorni impotriva
    
    Romaniei,
    pct. 43-47; Dallas impotriva Regatului Unit, pct. 72-77)  si pedeapsa aplicabila
    [Alimugaj
    
    impotriva Albaniei,
    pct. 154-162;
    Del Rfo
    Prada impotriva 5paniei
    (MC), pct. 111-117]. Atunci cand Curtea concluzioneaza ca lipse ste previzibilitatea unei condamnari/infractiuni, aceasta nu va mai examina daca sanctiunea aplicata era in sine prevazuta de lege in sensul art. 7
    (Plechkov impotriva
    
    Romaniei,
    pct. 75). Interpretarea aspectelor strict procedurale nu are nicio incidenta asupra previzibilitatii infractiunii  si nu ridica, astfel, nicio problema din perspectiva art. 7
    (Khodorkovskiy si
    
    Lebedev impotriva Rusiei,
    pct. 788-790, privitor la o pretinsa piedica procedurala in calea acuzarii).
34. In ceea ce prive ste compatibilitatea interpretarii judiciare data de instantele interne cu substanta infractiunii, Curtea trebuie sa verifice daca interpretarea era in conformitate cu textul dispozitiei din legea penala in cauza citita in contextul sau  si daca interpretarea nu era nerezonabila (a se vedea, printre multe altele, Jorgic impotriva Germaniei, pct. 104-108, in ceea ce prive ste infractiunea de genocid).
35. In ceea ce prive ste le caracterul previzibil in mod rezonabil al interpretarii judiciare, Curtea trebuie sa examineze daca reclamantul putea prevedea in mod rezonabil la momentul faptelor, la nevoie cu ajutorul unui jurist, ca risca sa fie acuzat  si condamnat pentru infractiunea in cauza (Jorgic
    
    impotriva Germaniei,
    pct. 109-113)  si sa i se aplice pedeapsa prevazuta in acest caz. Curtea trebuie sa verifice, in special, daca interpretarea judiciara a legii penale se limiteaza la a urma o tendinta vizibila in evolutia jurisprudentei instantelor (5.W. impotriva Regatului Unit  si C.R. impotriva Regatului Unit,
    
    in ceea ce prive ste un viol  si o tentativa de viol a doi barbati asupra sotiilor lor, in care Curtea a retinut ca natura injositoare in esenta a violului era atat de evidenta incat incadrarea penala data de instantele britanice trebuia sa fie calificata drept previzibila  si conforma cu obiectivele fundamentale ale Conventiei, „a carei esenta insa si este respectarea demnitatii  si a libertatii umane") sau daca instantele interne au efectuat un reviriment jurisprudential care nu putea fi prevazut de catre persoana in cauza
    (Pessino impotriva Frantei,
    pct. 36; Dragotoniu si Militaru- Pidhorni impotriva
    
    Romaniei,
    pct. 44; Del Rfo Prada impotriva 5paniei, pct. 111-117). Pentru a evalua previzibilitatea unei interpretari judiciare, nu trebuie sa se acorde o importanta determinanta absentei unor precedente jurisprudentiale comparabile (K.A si A.D. impotriva Belgiei, pct. 55-58, privind anumite practici sadomasochiste care au dus la o condamnare pentru loviri sau alte violente,  si al caror caracter violent  si rar a fost subliniat de catre Curte; a se vedea, de asemenea 5oros impotriva
    
    Frantei,
    pct. 58). Atunci cand instantele interne trebuie sa interpreteze o dispozitie a legii penale pentru prima data, o interpretare a intinderii unei infractiuni aflate in concordanta cu substanta infractiunii trebuie, in principiu, sa fie considerata ca previzibila
    (Jorgic impotriva Germaniei,
    pct. 109, in care reclamantul a fost prima persoana condamnata de genocid in temeiul unei dispozitii din Codul penal). Chiar o interpretare noua a intinderii unei infractiuni existente poate fi previzibila in mod rezonabil in lumina art. 7, cu conditia ca aceasta sa fie rezonabila din perspectiva dreptului intern  si concordanta cu substanta infractiunii (a se vedea, pentru o interpretare noua a notiunii de frauda fiscala, Khodorkovskiy si Lebedev impotriva Rusiei, pct. 791- 821, in care Curtea a retinut ca legislatia fiscala penala poate fi suficient de flexibila pentru a se adapta la situatiile noi fara sa devina insa imprevizibila).
36. De si Curtea poate acorda atentie interpretarii legii data de doctrina din perioada relevanta, mai cu seama atunci cand aceasta merge in acela si sens cu jurisprudenta
    (K.A. si A.D. impotriva Belgiei,
    
    pct. 59; Alimugaj impotriva Albaniei, pct. 158-160), faptul ca doctrina interpreteaza liber un texte de lege nu poate inlocui existenta unei jurisprudente
    (Dragotoniu si Militaru-Pidhorni impotriva
    
    Romaniei,
    pct. 26  si 43).
37. Daca, in anumite cazuri, o indelunga toleranta a autoritatilor fata de anumite comportamente totu si inacceptabile din punct de vedere penal poate duce la o dezincriminare de facto a respectivului comportament, simplul fapt ca alte persoane nu au fost urmarite penal sau condamnate nu poate sa excluda angajarea raspunderii penale a persoanei in cauza condamnate sau sa faca imprevizibila condamnarea acesteia din perspectiva art. 7
    (Khodorkovskiy si Lebedev
    
    impotriva Rusiei,
    pct. 816-820).
38. Atunci cand instantele interne interpreteaza dispozitii din legislatia nationala provenite din dreptul international public, acestea trebuie sa decida cu privire la interpretarea pe care doresc sa o adopte in dreptul intern, cu conditia ca interpretarea sa fie concordanta cu substanta infractiunii  si previzibila in mod rezonabil la momentul faptelor (a se vedea, de exemplu, notiunea mai larga de genocid retinuta de instantele germane  si respinsa ulterior de alte instante internationale, cum ar fi Curtea Internationala de Justitie, in Jorgic impotriva Germaniei, pct. 103-116).
39. Curtea sanctioneaza, din perspectiva previzibilitatii, orice interpretare extinsa a legii penale in defavoarea acuzatului
    (in malam partem),
    atat atunci cand aceasta interpretare rezulta dintr-un reviriment imprevizibil al jurisprudentei
    [Dragotoniu  si Militaru-Pidhorni impotriva Romaniei,
    pct. 39-48) sau constituie o interpretare prin analogie care nu poate fi considerata compatibila cu substanta infractiunii (de exemplu, condamnarea pentru genocid in Vasiliauskas impotriva Lituaniei
    
    (MC), pct. 179- 186] sau atunci cand este vorba despre o interpretare extinsa  si imprevizibila a unei infractiuni in defavoarea acuzatului, incompatibila cu insa si esenta infractiunii (Navalnyye impotriva
    
    Rusiei,
    pct. 68). Din acest unghi, Curtea poate, de asemenea, sanctiona condamnarea pentru o infractiune care era rezultatul unei evolutii jurisprudentiale consolidate dupa comiterea faptelor atribuite (de exemplu, infractiunea de concurs extern in asociatie de tip mafiot in Contrada impotriva
    
    Italiei (nr. 3),
    pct. 64- 76) sau condamnarea cu aplicarea unei dispozitii neclare a dreptului intern care face obiectul unor interpretari divergente
    (Zaja impotriva Croatiei,
    pct. 99-106). In aceasta privinta, o jurisprudenta care prezinta incoerente este lipsita de precizia necesara pentru a evita orice risc de arbitrariu  si pentru a permite fiecarei persoane sa prevada consecintele actiunilor sale
    (ibidem,
    pct. 103).
40. 
    Faptul ca le revine membrilor unei curti cu jurati sa aplice legislatia penala in cauza faptelor deduse judecatii nu inseamna ca aceasta legislatie devine imprevizibila din perspectiva art. 7
    [Jobe
    
    impotriva Regatului Unit
    (dec.)]. O legislatie penala care confera o putere discretionara unei curti cu jurati pentru a aplica legea la faptele din speta nu este in sine incompatibila cu cerintele Conventiei, cu conditia ca domeniul de aplicare a puterii discretionare  si modul de exercitare sa fie precizate cu suficienta claritate, pentru a garanta protectia individului impotriva arbitrariului (O'Carroll impotriva
    
    Regatului Unit
    (dec.), privind aprecierea de catre curtea cu jurati a ceea ce constituie indecenta).
    

3. 
   Cazul special al succesiunii statelor
   

41. Notiunea de interpretare judiciara se aplica evolutiei progresive a jurisprudentei in acela si stat de drept  si sub un regim democratic, insa i si mentine integral valoarea in cazul in care a existat o succesiune a doua state. In ipoteza unei substituiri a suveranitatii unui stat cu alta pe un teritoriu sau a unei schimbari de regim politic pe teritoriul national, Curtea a considerat legitim ca un stat de drept sa trimita in judecata persoanele care s-au facut vinovate de crime intr-un regim anterior; in plus, nu se poate imputa instantelor dintr-un astfel de stat, care au succedat celor existente anterior, faptul ca aplica  si interpreteaza dispozitiile legale in vigoare la vremea respectiva in lumina principiilor care reglementeaza un stat de drept
    [Streletz, Kessler si Krenz impotriva Germaniei
    (MC), pct. 79-83;
    Vasiliauskas impotriva Lituaniei
    (MC), pct. 159]. Acest lucru este valabil mai ales atunci cand problema in litigiu vizeaza dreptul la viata, valoare suprema in Conventie  si pe scara drepturilor omului la nivel international, pe care statele contractante au obligatia principala de a-l proteja in temeiul Conventiei
    [Kononov impotriva Letoniei
    (MC), pct. 241]. O practica de stat de a tolera sau a incuraja anumite acte declarate penale de instrumente juridice nationale sau internationale, precum  si sentimentul de impunitate pentru autorii lor, care rezulta de aici, nu impiedica urmarirea penala  si condamnarea acestora
    [Vasiliauskas impotriva Lituaniei
    (MC), pct. 158; Streletz, Kessler si Krenz
    
    impotriva Germaniei
    (MC), pct. 74  si 77-79]. Astfel, Curtea a constatat previzibilitatea condamnarilor conducatorilor politici  si a unui granicer al RDG pentru uciderea unor germani din Est care incercasera sa paraseasca RDG trecand frontiera dintre cele doua state germane, condamnari pronuntate de catre instantele germane dupa reunificare in temeiul legislatiei RDG
    [ibidem,
    pct. 77-89; K.-H.W. impotriva Germaniei (MC), pct. 68-91], precum  si a condamnarii unui comandant din armata sovietica pentru crime de razboi savar site in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, pronuntata de instantele letone dupa declaratiile de independenta ale Letoniei din 1990  si 1991
    [Kononov impotriva Letoniei
    (MC), pct. 240-241].
42. 
    Curtea a considerat, de asemenea, ca o condamnare in temeiul legislatiei Republicii Lituania restaurate era suficient de previzibila  si, prin urmare, in conformitate cu art. 7 din Conventie, in pofida faptului ca Lituania nu fusese inca recunoscuta ca stat independent la momentul faptelor
    (Kuolelis, Bartosevicius si Burokevicius impotriva Lituaniei,
    pct. 116-122, referitoare la condamnarea conducatorilor ramurii lituaniene a Partidului Comunist al URSS pentru participarea la activitati subversive  si antistatale in ianuarie 1991).
    

4. 
   Cazul special al competentei universale a unui stat si legislatia nationala aplicabila
   

43. Condamnarea de catre instantele nationale ale unui stat in temeiul legislatiei nationale a acestui stat poate viza acte comise de persoana in cauza intr-un alt stat
    [Jorgic impotriva Germaniei; Van
    
    Anraat impotriva Tarilor de Jos
    (dec.)]. Problema competentei extrateritoriale sau universale a instantelor nationale ale unui stat nu intra in sfera de aplicare a art. 7
    [Ould Dah impotriva Frantei
    
    (dec.)], ci a dreptului la o instanta stabilit de lege  si consacrat la art. 6 § 1  si in sfera de aplicare a art. 5 § 1 a) din Conventie („detentie legala dupa condamnarea pronuntata de catre o instanta competenta")
    (Jorgic impotriva Germaniei,
    pct. 64- 72, referitoare la o condamnare pentru acte de genocid comise in Bosnia  si Hertegovina).
44. Cu toate acestea, atunci cand instantele nationale ale unui stat pronunta o condamnare in temeiul competentei universale, aplicarea legislatiei nationale in defavoarea legislatiei statului in care au fost comise faptele poate fi examinata din perspectiva art. 7. De exemplu, intr-o cauza care viza condamnarea unui ofiter mauritan de catre instantele franceze pentru acte de tortura  si de barbarie comise in Mauritania (in baza Conventiei Natiunilor Unite impotriva torturii), Curtea a considerat ca aplicarea legislatiei penale franceze in defavoarea unei legi de amnistiere mauritane (introdusa inainte de inceperea urmaririi penale) nu era incompatibila cu principiul legalitatii
    [Ould
    
    Dah impotriva Frantei
    (dec.)]. In acest scop, Curtea a considerat ca „necesitatea imperioasa a interzicerii torturii  si a trimiterii eventuale in judecata a persoanelor care incalca aceasta regula universala, precum  si exercitarea de catre un stat semnatar a jurisdictiei universale prevazute de Conventia Organizatiei Natiunilor Unite impotriva torturii ar fi lipsite de esenta daca ar trebui sa se pastreze numai competenta jurisdictionala a acestui stat, fara a admite aplicabilitatea legislatiei relevante a statului respectiv. Fara nicio indoiala, a evita aceasta legislatie in favoarea unor decizii  si a unor legi circumstantiale adoptate de statul unde au avut loc infractiunile, actionand pentru a- si proteja propriii resortisanti sau, dupa caz, sub influenta directa sau indirecta a autorilor infractiunilor, pentru a-i disculpa, ar duce la paralizarea oricarei exercitari a competentei universale,  si ar reduce la zero scopul urmarit de Conventia impotriva torturii." Astfel, Curtea a reamintit ca interzicerea torturii ocupa un loc primordial in toate instrumentele internationale privind protectia drepturilor omului  si consacra una dintre valorile fundamentale ale societatilor democratice.