Principiul bunei - credinte reglementat de art. 970 Cod civil – art. 1170 Noul Cod civil aplicabil deopotriva si contractelor individuale de munca

 

 Art. 970 Vechiul Cod civil – art. 1170 Noul Cod civil

 

Omisiunea angajatorului de a descrie o fapta, care poate intruni elementele constitutive ale unei abateri disciplinare in sensul art.247 alin. 2 Codul muncii, nu constituie motiv de inlaturare a raspunderii disciplinare, deoarece contractul individual de munca produce si alte efecte impuse de echitate sau natura obligatiei potrivit principiului bunei – credinte, reglementat de art.970 vechiul Cod civil (art.1170 Noul Cod civil) aplicabil deopotriva si contractelor individuale de munca.

O fapta savarsita de salariat in legatura cu munca contrara efectelor pe care le produce contractul individual de munca potrivit naturii obligatiei sau in raport de principiul echitatii, chiar daca nu este descrisa in mod concret ca abatere disciplinara constituie temeiul aplicarii unei sanctiuni cu acest caracter.

 

(Decizia civila nr. 369/12.11.2015)

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Arges, la data de 30.03.2012, contestatorul I.R.F. a solicitat in contradictoriu cu SC H. – L. Romania SRL, pronuntarea unei hotarari prin care sa se desfiinteze decizia de concediere nr.197/21.02.2012, sanctiune in urma careia contestatorul sa fie reintegrat pe postul avut anterior, iar intimata sa-i plateasca drepturile salariale de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective.

S-a mai solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 1.800 euro, reprezentand diurna pentru cursele externe pe care trebuia sa le efectueze la data de 23.11.2012, precum si pentru diurna de care a lipsit urmare a concedierii.

In motivarea cererii de chemare in judecata s-a aratat, in esenta, ca incepand cu anul 2006 si pana la data de 21.02.2012, contestatorul a fost salariatul intimatei, ocupand postul de sofer.

In lipsa unui preaviz, a notei explicative privitoare la abaterile disciplinare, s-a emis decizia de concediere in conditii de nelegalitate, actul fiind comunicat contestatorului cu incalcarea drepturilor juridice privind termenul de comunicare.

De asemenea, s-a motivat netemeinicia deciziei pentru lipsa abaterilor disciplinare retinute in sarcina contestatorului, respectiv pentru nejustificarea cantitatii de 8172,19 litri de motorina.

Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata.

Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.9240/20 decembrie 2012, a respins contestatia ca nefondata.

Pentru a pronunta o astfel de solutie, instanta de fond a retinut ca prin decizia nr.197/21.02.2012 a incetat contractul individual de munca ca urmare a savarsirii unei abateri disciplinare de catre contestator, constand in incalcarea prevederilor referitoare la diurna si consumul nejustificat de combustibil.

Decizia de sanctionare i-a fost comunicata contestatorului in termen de 5 zile calendaristice de la data emiterii, prin curierat rapid.

Anterior emiterii deciziei, angajatoarea, prin adresa nr.90/24.01.2012, a convocat contestatorul pentru efectuarea cercetarii disciplinare, insa acesta de pe urma a refuzat primirea actului de convocare.

Desi a refuzat primirea actului de convocare, contestatorul a fost prezent la cercetarea disciplinara, fiind indeplinite sub acest aspect conditiile prevazute de art.251 din Codul muncii.

Cu privire la fondul abaterilor disciplinare, instanta de fond a retinut ca nu s-a justificat de catre contestator consumul unei cantitati de 8172,19 litri de combustibil, apararea sa, potrivit cu care a dat cardul de alimentare si altor colegi, fiind lipsita de relevanta juridica.

Impotriva sentintei a formulat recurs contestatorul pentru motive de nelegalitate, prevazute de art.304 pct.9 Cod procedura civila.

Sentinta a fost casata de catre aceasta curte prin decizia civila nr.164/27.01.2014, prin care a fost admis recursul pentru motivul de nelegalitate al incalcarii principiului contradictorialitatii.

Instanta de recurs a retinut ca dupa inchiderea dezbaterilor, dar inainte de pronuntarea hotararii, reprezentantul conventional al contestatorului a depus o cerere de repunere pe rol a cauzei in vederea suplimentarii probelor, act cu privire la care instanta de fond nu a facut referire.

Dupa casarea cu trimitere spre rejudecare, Tribunalul Arges, prin sentinta civila nr.904 pronuntata sa 22 aprilie 2015, a respins contestatia ca nefondata.

Instanta de fond a retinut ca decizia de concediere indeplineste conditiile de legalitate atat sub aspectul legalitatii, cat si acela al temeiniciei.

Sub aspectul legalitatii, angajatoarea a respectat conditiile prevazute de lege, in sensul ca a convocat contestatorul la sediul sau pentru efectuarea cercetarii disciplinare pentru data de 01.02.2012, data la care acesta s-a prezentat la comisia de cercetare unde a sustinut ca a predat cardul de alimentare cu combustibil si altor colegi, motiv pentru care nu poate prezenta bonuri de justificare a consumului de combustibil.

Apararile contestatorului au fost consemnate in procesul-verbal care a stat la baza deciziei de sanctionare disciplinara.

Sanctiunea a fost aplicata in termenul de prescriptie reglementat de art.268 alin.1 Codul muncii, indeplinind conditiile si de temeinicie, pentru ca nu s-a putu justifica de catre contestator consumul de combustibil de 8172,19 litri de motorina.

Impotriva hotararii a formulat recurs contestatorul pentru motivul prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila.

In dezvoltarea motivului de recurs, s-a aratat ca instanta de fond a apreciat eronat asupra motivului de legalitate a deciziei de concediere, prevazut de art.252 lit.c din Codul muncii, potrivit caruia, lipsa motivelor pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat este sanctionata cu nulitatea absoluta a deciziei de concediere.

De asemenea, a solutionat gresit exceptia prescriptiei sanctiunii disciplinare prevazuta de art.252 alin.1 din Codul muncii si nu a manifestat rol activ in aflarea adevarului, administrand proba cu martori, pentru a face dovada existentei unui obicei de a se imprumuta cardul de alimentare cu combustibil.

S-a mai motivat ca regulamentul de ordine interna nu prevede sanctiunea disciplinara pentru fapta retinuta in sarcina contestatorului, iar sanctiunea aplicata nu a fost corect individualizata.

Prin intampinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin decizia civila nr. 369/12.11.2015, Curtea de Apel Pitesti – Sectia I civila a respins, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul I.R.F.

Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:

Decizia de concediere sub sanctiunea nulitatii absolute trebuie sa cuprinda in continutul sau si motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile, potrivit art.252 alin.2 lit.c din Codul muncii.

Prin decizia de concediere nr.197/21.02.2012 s-a retinut in sarcina contestatorului fapta de a nu justifica consumul unei cantitati de 8172,19 litri de motorina.

In procesul-verbal incheiat la data de 01.02.2012 de catre comisia de disciplina intrunita pentru efectuarea cercetarii disciplinare, s-a facut mentiunea contestatorului, potrivit careia, lipsesc bonurile de motorina pentru ca a imprumutat cardul de alimentare si altor soferi, angajati ai intimatei, acestia omitand sa introduca bonurile si refuzand recunoasterea alimentarii cu combustibil in modalitatea aratate de catre contestator.

Apararile la care se refera dispozitiile art.252 alin.2 lit.c din Codul muncii sunt unele care tind sa demonstreze lipsa abaterii disciplinare sau a existentei oricarui element de natura sa atraga aplicarea unei sanctiuni disciplinare, respectiv sa ajute la individualizarea acestei sanctiuni.

Mentiunea facuta de catre contestator, in sensul ca a imprumutat cardul de alimentare si altor persoane, care nu mai recunosc acest act, nu are semnificatia unei aparari, in sensul la care se refera textul de lege enuntat, deoarece nu are relevanta juridica a exonerarii de raspundere disciplinara sau a atenuarii a acestei raspunderi, in lipsa unei dovezi din care sa rezulte posibilitatea sa acceptata de catre angajatoare de a imprumuta cardul si altor soferi, chiar daca sunt salariatii aceleiasi persoane.

Lipsa relevantei mentiunii facuta de contestator, de aparare, a fost motivul pentru care intimata nu a trecut in continutul deciziei si argumentele care au sprijinit solutia inlaturarii acestei precizari.

Contestatorul a criticat solutia instantei de fond si pentru motivul ca au fost aplicate gresit dispozitiile art.252 alin.1 din Codul muncii, care reglementeaza termenul in care angajatorul poate sa aplice sanctiunea disciplinara.

Angajatorul a dispus aplicarea sanctiunii disciplinare in termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a luat cunostinta de savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.

Abaterea disciplinara a fost constatata in urma efectuarii cercetarii disciplinare prin procesul-verbal  incheiat la 01.02.2012 de catre comisia de disciplina.

Angajatorul a luat cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare la data inregistrarii procesului-verbal, astfel ca, in raport de data de 21.02.2012, cand s-a emis decizia de aplicare a sanctiunii, nu a fost depasit termenul de 30 de zile calendaristice, fiind respectate dispozitiile art.252 alin.1 din Codul muncii.

A fost criticat, de asemenea, rolul activ al instantei pentru ca nu s-au administrat probe cu martori, avand ca teza probatorie existenta unei practici de imprumut a cardului de alimentare cu combustibil intre soferi.

Instanta de fond nu a administrat proba, fiindca nu a considerat-o relevanta in aflarea adevarului.

Principiul rolului activ al judecatorului in aflarea adevarului, reglementat de art.129 alin.5 Cod procedura civila, presupune obligatia acestuia de a starui prin toate mijloacele in aflarea adevarului in cauza.

Manifestarea rolului activ presupune, printre altele, si suplimentarea probelor atunci cand sunt necesare pentru lamurirea in intregime a procesului, probele propuse fiind supuse conditiilor de legalitate pentru a fi incuviintate una dintre ele este conditia concludentei probei.

Apararea contestatorului in sensul imprumutarii cardului si altor persoane, in lipsa dovedirii acceptului angajatorului pentru un asemenea act, este lipsita de orice relevanta juridica, astfel ca, proba invocata nu trebuia admisa, avand ca teza probatorie o astfel de aparare.

Ultimele motive de recurs se refereau la lipsa abaterii disciplinare si incalcarea regulilor de individualizare a sanctiunii.

Cele doua motive au un caracter contradictoriu, deoarece, in lipsa abaterii disciplinare, nu se poate pune in discutie individualizarea unei sanctiuni.

Daca, in subsidiar, s-a criticat modul in care a fost individualizata sanctiunea, se poate retine ca imposibilitatea justificarii consumului de combustibil constituie o fapta in legatura cu munca savarsita cu vinovatie de catre salariat prin care s-au incalcat norme legale, reguli din regulamentul intern, clauze din contractul individual de munca, contractul colectiv de munca, ordine si dispozitii legale ale conducatorilor ierarhici, potrivit art.247 alin.2 din Codul muncii.

Obligatia contestatorului de a justifica consumul de combustibil este una in legatura cu contractul individual de munca, chiar daca nu este prevazuta in mod expres in act, contractul produce si alte efecte impuse de echitate, „obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa”, in raport de principiul bunei credinte reglementat de art.970 Cod civil cu privire la efectul oricarui contract, principiu care poate sa fie aplicabil deopotriva si contractului individual de munca.

Lipsa justificarii unei cantitati de 8172,19 litri de combustibil este consecinta unei fapte culpabile a salariatului in legatura cu munca sa, care intruneste elementele constitutive a abaterii disciplinare, reglementata de art.247 alin.2 din Codul muncii, ca temei juridic a aplicarii sanctiunii disciplinare.

Potrivit art.250 din Codul muncii, sanctiunea disciplinara o stabileste angajatorul in raport de imprejurarile in care fapta a fost savarsita, gradul de vinovatie  salariatului, consecintele abaterii disciplinare, comportarea generala in serviciu si eventualele sanctiuni pe care le-a mai suportat anterior.

Nejustificarea unei cantitati mari de combustibil, precum si atitudinea salariatului in timpul cercetarii disciplinare, in sensul ca nu si-a recunoscut fapta, consecintele faptei sale, atat cat priveste efectele pagubitoare in patrimoniul societatii, dar si efectele asupra atitudinii celorlalti soferi ai acesteia dinainte, reprezinta circumstante care justifica aplicarea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca.

Pentru toate aceste argumente, recursul este nefondat, fiind respins cu aceasta mentiune, in baza art.312 Cod procedura civila.