Prestatie periodica acordata partii civile al carui autor a decedat intr-un accident rutier. Incidenta dispozitiilor art.499 alin.2 rap. la art.6 alin.6 din Noul Cod Civil in cazul fiicei majore a victimei, aflata in continuarea studiilor.

 

Noul Cod Civil, art. 499 alin. 2 rap. la art. 6 alin. 6

 

Stabilirea raspunderii civile a inculpatului alaturi de asiguratorul de raspundere civila trebuie sa respecte dispozitiile art.499 alin.2 rap.la art.6 alin.6 din Noul cod civil ce sunt aplicabile chiar daca acest act normativ nu era in vigoare la data evenimentului rutier produs de inculpal fiindca, prin derogare de la principiul consacrat de art.6 alin.1 din acest act normativ, alin.6 al acestui articol stabileste ca dispozitiile sale sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare derivate din (…)obligatia legala de intretinere
.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 240 din 18 februrie 2013.

 

Prin sentinta penala nr. 584

pronuntata la 9 octombrie 2012 judecatoria -care a disjuns actiunile civile exercitate in procesul penal de partile vatamate-constatand ca raspunderea penala a inculpatului D. I. a fost definitiv stabilita prin hotararea de condamnare, a dispus, intre altele, obligarea acestuia la despagubiri alaturi de asiguratorul de raspundere civila, inclusiv la plata sumei de 200 lei lunar cu titlu de prestatie periodica pentru partea civila D. C. E., fiica majora a victimei decedate in accidentul rutier din 6 decembrie 2010 produs din culpa exclusiva a inculpatului.

Prin aceeasi sentinta, a fost respinsa ca inadmisibila actiunea civila formulata de Spitalul Judetean de Urgenta Targoviste iar inculpatul D. I. a fost obligat si la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

 Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a stabilit ca prin sentinta penala nr.249/27.03.2012, inculpatul D. I. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani inchisoare pentru savarsirea  infractiunii de ucidere din culpa, prev.de art.178 alin.2 si 5 Cod penal.

Executarea pedepsei principale aplicate a fost suspendata sub supraveghere pe durata unui termen de incercare de 8 ani, stabilindu-se obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte pe durata termenului de incercare.

Totodata a fost disjunsa latura civila a cauzei constituindu-se un dosar separat, in care partile civile au administrat probe cu inscrisuri si audierea unor martori.

Analizand actiunile civile disjunse, instanta de fond a considerat intemeiate cererile de despagubiri formulate de mostenitorilor legali ai celor doua victime, D. A. si V. F., care au decedat la data de 6.XII.2010,  in urma leziunilor traumatice suferite in accidentul rutier produs din culpa exclusiva a inculpatului D. I., care a condus autoturismul marca Opel Astra cu nr.de inmatriculare ……… cu nerespectarea prevederilor O.U.G. nr.195/2002 republicata, referitoare la viteza de deplasare si semnificatia indicatoarelor rutiere.

Prin hotararea de condamnare devenita definitiva ca urmare a neexercitarii caii de atac, s-a stabilit raspunderea penala a inculpatului, retinandu-i-se culpa exclusiva in producerea accidentului rutier din data de 6.XII.2010, produs pe DN 72 la km.41 + 950 m, la intersectia cu DJ 720 B Targoviste-Moreni si soldat cu decesul celor doi pasageri aflati in autoturism, respectiv cele doua victime, colegi de serviciu cu inculpatul.

Temeiul raspunderii civile delictuale a inculpatului, atat in ceea ce priveste daunele materiale, cat si daunele morale, solicitate de partile civile din prezenta cauza, este cel prevazut de art.998 Cod civil, in varianta in vigoare de la data decesului celor doua victime, astfel ca inculpatul urmeaza sa acopere prejudiciile cauzate familiilor celor 2 victime si pe care acestia le-au dovedit atat cu inscrisurile depuse cat si cu declaratiile celor doi martori audiati la termenul de judecata din 9 octombrie 2012.

In raport de aceste dovezi si avand in vedere ca la momentul producerii accidentului rutier, instanta fondului a retinut ca autoturismul condus de inculpat era asigurat pentru raspunderea civila obligatorie la acea data asa incat pentru acoperirea daunelor produse tertilor, inculpatul a fost obligat alaturi de asiguratorul de raspundere civila auto SC.E R A-R-SA-Agentia P., la acoperirea prejudiciului material insuma de 10.000 lei  catre sotiile supravietuitoare ale celor doua victime, care au suportat cheltuielile cu inmormantarea sotilor lor, dar si cele ocazionate de indeplinirea obiceiurilor crestinesti de dupa deces, pana in prezent.

Instanta de fond a considerat intemeiate si cererile pentru daunele morale solicitate de mostenitorii legali ai celor doua victime, pentru ca prin decesul lor li s-au cauzat suferinte si traume psihica greu de acoperit, ambele victime fiind sustinatorii de baza ai familiilor respective, obligand pe inculpat, alaturi de acelasi asigurator la plata sumelor de cate 10.000 lei pentru fiecare, cu acest titlu.

In acelasi timp, judecatoria a constatat ca fiica defunctului D. A., partea civila D. C. E. este eleva la Grupul Scolar A. Din orasul P. si se afla in continuarea studiilor, astfel ca si cererea acesteia de acordare a unei prestatii periodice a fost considerata intemeiata, inculpatul fiind obligat alaturi de asigurator, si la plata sumei de 200 lei lunar cu titlu de prestatie periodica incepand cu luna decembrie 2010 si pana la terminarea studiilor, dar nu mai mult de implinirea varstei de 25 de ani.

Cat priveste cererea de pretentii civile formulata de Spitalul Judetean de Urgenta Targoviste, conform adresei din 26.06.2012 prima instanta a constatat ca pretentiile acestei unitati sanitare, in suma de 579,77 lei si de 3817,13 lei, privesc cheltuielile de spitalizare si serviciile medicale prestate pentru doua persoane ce au fost pasageri in autoturismul condus de inculpat la momentul producerii accidentului rutier, care insa nu au fost parti in acest proces penal si in raport cu care vinovatia inculpatului nu a fost legal stabilita.

 In aceasta situatie, instanta de fond a respins ca inadmisibila actiunea civila a Spitalului Judetean de Urgenta Targoviste.

           Impotriva hotararii instantei de fond, in termen legal a exercitat recurs Parchetul de pe langa judecatorie.

 Recurentul-parchet a sustinut rezumativ ca sentinta este nelegala numai in privinta dezlegarii date cererii partii civile D. C. E. pentru acordarea unei prestatii periodice in conditiile in care in fata instantei de fond aceasta a facut dovada continuarii studiilor liceale cu frecventa redusa ceea ce justifica indemnizarea sa numai pana la finalizarea acestora iar nu pana la implinirea varstei de 25 ani, astfel cum s-a dispus.

   In acelasi timp recurentul-parchet a mai sustinut ca in aceasta privinta sunt aplicabile dispozitiile din noul cod civil deoarece acestea sunt incidente si in situatiile juridice nascute inainte de intrarea lor in vigoare, in materia obligatiei de intretinere astfel cum dispune art.6 alin.6 din noul cod civil, asa incat varsta maxima pana la care se poate acorda prestatia periodica de intretinere in favoarea copilului victimei-devenit major si aflat in continuarea studiilor-este de 26 ani iar nu de 25 ani cum a stabilit instanta fondului.

             Curtea, examinand sentinta recurata, in raport de criticile formulate de recurenti, de actele si lucrarile dosarului, dar si din oficiu, conform art.385

⁶

alin.3 Cod proc.pen., in limitele motivelor de casare prev.de art.385

⁹

alin.3 din acelasi cod, a constatat ca nu este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed :

             Prin sentinta recurata, prima instanta, a dispus obligarea acestuia la despagubiri alaturi de asiguratorul de raspundere civila, inclusiv la plata sumei reprezentand prestatie periodica pentru partea civila D. C. E., fiica majora a victimei D. A., decedat in accidentul rutier din 6 decembrie 2010 produs din culpa exclusiva a inculpatului.

             Solutia astfel pronuntata este data partial cu incalcarea legii insa reformarea ei nu este posibila in calea de atac exercitata de parchet fiindca nu este vizata de critica recurentului, iar aplicarea gresita a legii ca si caz de casare potrivit art.17

²

Cod pr.pen., se ia in considerare din oficiu numai cand a influentat asupra hotararii in defavoarea inculpatului, conform art.385

⁹

alin.3 Cod proc.pen.

 Astfel Curtea a constatat ca instanta de fond a stabilit raspunderea civila a inculpatului alaturi de asiguratorul de raspundere civila SC.ERA-R-SA-Agentia P. fara respectarea dispozitiilor legale ale art.499 alin.2 rap.la art.6 alin.6 din Noul Cod civil ce sunt aplicabile chiar daca acest act normativ nu era in vigoare la data evenimentului rutier produs de inculpat.

Prin derogare de la principiul consacrat de art.6 alin.1 din acest act normativ, alin.6 al acestui articol stabileste ca dispozitiile sale sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare derivate din (…)obligatia legala de intretinere.

In aceasta modalitate, norma legala a art.499 alin.3 din noul cod civil este cea care trebuia efectiv aplicata de instanta fondului fiindca prestatia periodica ceruta de partea civila D. C. E. de la inculpat are natura juridica a unei obligatii legale de intretinere ce era in sarcina tatalui acesteia, defunctul D. A.

Potrivit acestei dispozitii legale, parintii sunt obligati sa il intretina pe copilul devenit major, daca se afla in continuarea studiilor pana la terminarea acestora, dar fara a depasi varsta de 26 ani.

Curtea constata ca legiuitorul a instituit in sarcina parintilor unui copil devenit major, obligatia de a-l intretine conditionata de cerinta continuarii studiilor si limitata la data finalizarii lor fara depasirea varstei de 26 ani.

In cauza de fata instanta de fond a aplicat gresit legea in privinta ambelor cerinte a caror respectare cumulativa nu este facultativa ci obligatorie, neindeplinirea oricareia dintre ele ducand la inexistenta dreptului la intretinere.

Astfel, partea civila D. C. E., care la data accidentului rutier in care si-a pierdut viata tatal sau ( 7 dec.2010) avea varsta de 17 ani si 4 luni si deci, dreptul legal la intretinere pana la majorat, adica pana la 8 iulie 2011.

Dupa aceasta data, copilul major numai daca se afla in continuarea studiilor poate beneficia de intretinere in virtutea legii, cu conditia dovedirii acestui fapt care nu se prezuma si numai pana la finalizarea lor, fara depasirea limitei de varsta de 26 ani (25 ani in reglementarea anterioara).

Fara ca in dosarul instantei de fond sa existe vreo dovada ca aceasta parte civila se afla in continuarea studiilor in anul scolar 2012-2013, prin sentinta pronuntata la 9 octombrie 2012 prima instanta a instituit dreptul acesteia la prestatia periodica avand natura juridica a obligatiei de intretinere, corelativa cu obligatia inculpatului de a o achita, alaturi de asigurator, pana la finalizarea studiilor dar cel mai tarziu la implinirea varstei de 26 ani.

  Singura dovada depusa in dosar ca partea civila D. C. E. devenita majora la 8 iulie 2011, se afla in continuarea studiilor este adeverinta nr.144 din 16 februarie 2012 a Grupului Scolar “A.” din orasul P.(fila 34) insa acest document atesta calitatea sa de eleva in clasa a XII a, F.R.(frecventa redusa)
pentru anul scolar 2011-2012.

  Drept consecinta, partea civila D. C. E. avea indreptatirea de a primi prestatia periodica fixata de instanta fondului la suma de 200 lunar numai pana la finele anului scolar 2012, conform adeverintei mentionate iar nu si in continuare pana cel mai tarziu la implinirea varstei de 25 ani.

  Revenea partii civile obligatia de a face proba ca este si in continuare eleva fiindca potrivit principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil, sarcina unei astfel de dovezi ii apartinea in exclusivitate, ori din memoriul scris personal de mama sa, rezulta ca inainte de implinirea varstei majoratului, fiica sa D. C. E., a ramas insarcinata iar actualmente are un copil, acest fapt putand avea semnificatia eventualei abandonari a cursurilor scolare.

  In aceste conditii hotararea primei instante este partial gresita fiindca obligatia instituita in sarcina inculpatului alaturi de asigurator are fundament legal si suport probator doar pentru perioada 6 decembrie 2010-31 august 2012, cand s-a incheiat anul scolar, conform art. 2 din Ordinul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului nr.4292/2011 publicat in Monitorul Oficial al Romaniei nr.416/14.06.2011.

  Cu toate acestea, cum singurul recurs exercitat este cel al parchetului iar el vizeaza latura civila, fiind declarat in favoarea partii civile D. C. E. Curtea nu a putut indrepta greseala de judecata comisa si in temeiul art.385

¹⁵

alin.1, pct.2 lit.b Cod pr.pen., Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de parchet.

 

(Judecator Simona Petruta Buzoianu)