Plata sumelor ce reprezinta ajutorul Legea 284/2010

Materia - fond: conflict de competenta

Indemnizatia sau compensatia la pensionare solicitata de catre reclamant, in temeiul unei legi cadru de salarizare a personalului din sistemul bugetar, nu poate fi calificat ca fiind un astfel de drept de asigurari sociale.

Temei de drept: art. 20 alin.(l) Sectiunea a 3-a Anexa nr.7 din Legea nr.284/2010

Curtea de Apel Iasi, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Sentinta civila nr. 6/19

decembrie 2017

Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata sub nr. XX28/89/2017 la data de 29.06.2017, reclamantul X a formulat cererea de chemare in judecata impotriva paratei Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Iasi, avand ca obiect ajutor la iesirea la pensie.

Obiectul principal al prezentei actiuni consta in obligarea paratului ITPF Iasi la plata sumelor ce reprezinta ajutorul stabilit conform art.20 alin. l si 2 din Anexa VII din Legea 284/2010. Acest temei in drept stabileste ca la incetarea raporturilor de serviciu, cu drept deplin, politistii, personalul militar (si alte categorii de functionari cu statut special) beneficiaza de un ajutor stabilit in functie de salariul de baza/salariul functiei de baza/solda functiei.

Ajutorul solicitat reprezinta un drept de asigurari sociale, nu un drept salarial. Conform art.153 lit. g din Legea 263/2010, tribunalul solutioneaza litigii privind stabilirea si plata pensiilor si a altor drepturi de asigurari sociale.

Ajutorul acordat reprezinta un drept de asigurari sociale, iar jurisdictia instantelor este stabilita in favoarea tribunalului( conform art.152 din Legea 263/2010).

In cauza competenta de a solutiona litigiile de asigurari sociale revine completelor de litigii de munca si asigurari sociale din cadrul Sectiei civile, astfel ca in temeiul art.200 alin. l ind. 1 CPC se va admite exceptia necompetentei functionale si se va declina competenta in favoarea acestor complete.

Prin incheierea de sedinta din data de 28.07.2017 data in Camera de Consiliu de Tribunalul
Vaslui in dosarul nr. XX28/89/2017, s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cererii formulate de reclamantul X in contradictoriu cu paratul Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Iasi, avand ca obiect obligarea acestuia din urma la plata ajutorului stabilit conform art.20 alin.(l) si (2) din anexa VII din Legea nr.284/2010, in favoarea unui complet specializat in solutionarea conflictelor de munca si de asigurari sociale.

Prin incheierea de sedinta din data de 26.10.2017 data in Camera de Consiliu de Tribunalul Vaslui in dosarul nr. XX28/89/2017 a fost admisa exceptia necompetentei functionale, invocata din oficiu.

A fost declinata in favoarea
unui complet specializat in jurisdictie de contencios
administrativ din cadrul Tribunalului Vaslui, cererea formulata de reclamantul X in contradictoriu cu paratul Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Iasi.

A constatat ivit conflictul negativ de competenta intre completul de conflicte de munca si asigurari sociale si cel de contencios administrativ din cadrul sectiei civile a Tribunalului Vaslui, sens in care suspenda din oficiu judecata cauzei si inainteaza cauza Curtii de Apel Iasi - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale, pentru pronuntarea regulatorului de competenta.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:

In fapt, prin Dispozitia sefului ITPF Iasi, nr.3199153/31.05.2016, s-a dispus, incepand cu data de 01.06.2016, incetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului X, prin pensionare pentru limita de varsta, cu reducerea varstei standard, in temeiul art.69 alin.(l) lit. a) din Legea nr.360/2002 privind Statutul politistului. Asa cum rezulta din Decizia nr.183820/22.08.2016, acesta a avut la data pensionarii calitatea de agent - sef principal de politie in cadrul ITPF Iasi.

In drept, conform art. 20 alin.(l) Sectiunea a 3-a Anexa nr.7 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, „La trecerea in rezerva sau direct in retragere, respectiv la incetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, politistii si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, pentru activitatea depusa, in functie de vechimea efectiva ca militar, politist, functionar public cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si personal civil in institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala, beneficiaza de un ajutor stabilit in raport cu solda functiei de baza, respectiv salariul functiei de baza avuta/avut in luna schimbarii pozitiei de activitate(...) ".

Din interpretarea acestui text legal, instanta retine ca ajutorul solicitat de reclamant, este stabilit in raport cu solda functiei de baza si rezulta din raportul de serviciu avut de acesta, in calitate de politist, cu ITPF Iasi, iar nu din calitatea acestuia de asigurat. In consecinta, obiectul prezentului dosar il constituie, in esenta, acordarea ajutoarelor salariale compensatorii cu ocazia pensionarii pentru limita de varsta a reclamantului.

In speta nu se pune problema unui refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurari sociale, ci este vorba despre modalitatea de acordare de catre fostul angajator a drepturilor banesti rezultate din raportul de serviciu la incetarea acestuia prin trecerea in rezerva sau direct in retragere a politistului.

Asadar, compensatiile la incetarea raporturilor de serviciu nu pot fi calificate ca ajutoare sociale, ci drepturi de natura salariala nascute in temeiul legii sau a contractelor colective de munca, din raporturile de serviciu, respectiv din raporturile de munca si se impun a fi judecate in raport de calitatea avuta de solicitant - de functionar public sau de salariat - ca litigii de contencios administrativ, respectiv ca si conflicte de munca.

Relevant in acest sens este si faptul ca legiuitorul a inclus aceste drepturi in Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, ele urmand a fi achitate din fondurile primite de Ia bugetul de stat iar nu din bugetul asigurarilor sociale.

Totodata, conform art.68 lit. c ind. l) din HG nr.44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, orice sume de natura salariala primite in baza unor legi speciale intra in categoria veniturilor din salarii, fiind incluse in aceasta categorie si compensatiile banesti la concediere sau la trecerea in rezerva.

Or, potrivit art. 153 lit. f), g) si j) din Legea nr.263/2010, in competenta instantelor de asigurari sociale intra doar litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurari sociale, cele privind modul de stabilire si de plata a pensiilor si a altor drepturi de asigurari sociale, precum si cele privind alte drepturi si obligatii de asigurari sociale nascute in temeiul acestei legi.

In acelasi sens este si jurisprudenta constanta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, conform careia, toate drepturile care nu se bazeaza pe principiul contributivitatii, si care sunt conditionate doar de exercitarea functiei un anumit interval de timp, intra in notiunea de remuneratie, care tine de raportul de serviciu sau, dupa caz, de munca aspect in functie de care ar trebui stabilita competenta functionala.

In acelasi sens s-a pronuntat si inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia de speta nr.1718/2015 (regulator de competenta), prin care a aratat urmatoarele: „Chiar daca dreptul la ajutorul material este acordat prin legea de salarizare pentru mai multe categorii de bugetari, solicitarea lui pe cale jurisdictionala presupune ca fiecare categorie de salariati sa se adreseze instantei competente, in raport de raportul juridic, de munca sau de serviciu, in care se afla cu angajatorul sau.

Din acest punct de vedere nu se va retine ca ceea ce s-a dedus judecatii este un raport juridic de asigurari sociale, intrucat ajutorul la pensionare nu reprezinta o forma de sprijin suportat de stat din bugetul asigurarilor sociale, ci o compensatie acordata de platitorul de salariu la incetarea raportului de munca al persoanei salariate."

In speta precitata, s-a retinut ca reclamantul avea calitatea de cadru militar in structurile Ministerului Apararii Nationale, situatie in care erau aplicabile prevederile Legii nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, si care constituia o exceptie de la art.109 din Legea nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici. Potrivit acestui text de lege, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public sunt de competenta sectiei de contencios administrativ si fiscal a tribunalului, cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instante".

Si, cum din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare rezulta ca militarii nu sunt functionari publici, raportul dedus judecatii in acea speta nu implica exercitiul autoritatii publice, iar in cauza nu se contesta refuzul de emitere a unui act administrativ pentru ca eventualele litigii cu angajatorul sa fie solutionate de instantele de contencios administrativ.

Drept pentru care, in speta respectiva, in lipsa unor norme speciale de natura celor cuprinse in Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistilor, care ii califica pe acestia drept functionari publici cu statut special si carora li se aplica jurisdictia administrativa in litigiile decurgand din raportul de serviciu, militarii sunt supusi, in ceea ce priveste drepturile banesti pretinse, jurisdictiei instantelor de drept comun in materia litigiilor de munca.

Insa, in cauza de fata, reclamantul a avut calitatea de functionar public cu statut special, respectiv politist. Calitatea de politist in virtutea careia reclamantul a primit ajutorul banesc de natura salariala nu s-a intemeiat pe un contract de munca, ci pe un raport de serviciu, astfel incat litigiul in cauza nu se circumscrie jurisdictiei muncii, in acceptiunea art.266 Codul muncii: jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire ia incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca prevazute de prezentul cod, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".

Asa cum s-a aratat, in conformitate cu prevederile Legii nr.360/2002, politistul are calitatea de functionar public cu statul special iar conform art.109 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarului public.

Data fiind lipsa unor dispozitii speciale care sa atribuie competenta de solutionare unui complet specializat in conflicte de munca (reclamantul nefiind, anterior pensionarii, militar in cadrul Ministerului Apararii Nationale pentru a-i fi aplicabile prevederile Legii nr.80/1995 si ale Codului muncii, prin incidenta art.278 alin.(2) din acest act normativ) si avand in vedere natura juridica a drepturilor solicitate (natura salariala iar nu de asigurari sociale), in temeiul art.132 si art.136 alin.(4) Cod procedura civila, prezenta instanta va admite exceptia de nelegala compunere a completului de judecata, in sensul de necompetenta functionala.

Fata de prevederile art. 133 pct.2, ale art.135 si ale art.136 Cod procedura civila, constatand ivit conflictul negativ de competenta, Tribunalul Vaslui va suspenda din oficiu judecata cauzei si va inainta dosarul instantei imediat superioare, respectiv Sectiei de conflicte de munca si asigurari sociale din cadrul Curtii de Apel Iasi, corespunzatoare completului in fata caruia s-a ivit conflictul de competenta, pentru pronuntarea regulatorului de competenta.

Solutionand conflictul negativ de competenta de fata in baza disp. art.136, raportat la art.135 Cod procedura civila, se constata ca instanta competenta in solutionarea prezentei actiuni este completului specializat in jurisdictie de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Vaslui.

Astfel cum au retinut ambele instante, reclamantul a solicitat, in prezentul litigiu, obligarea paratilor la plata „unui ajutor stabilit in raport cu solda functiei de baza, respectiv salariul functiei de baza avuta/avut in luna schimbarii pozitiei de activitate”, care, potrivit dispozitiilor art. 20 alin. 1 din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, se acorda „La trecerea in rezerva sau direct in retragere, respectiv la incetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie,” personalului militar, politistilor si functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, pentru activitatea depusa, in functie de vechimea efectiva ca militar, politist, functionar public cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si personal civil in institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala.

Prima instanta investita a calificat acest ajutor ca fiind unul social, in timp ce completul specializat in litigii de asigurari sociale a stabilit ca se solicita in cauza ajutoare salariale compensatorii cu ocazia pensionarii reclamantului.

Se retine ca, in jurisprudenta ultimilor ani, niciodata compensatiile la incetarea raporturilor de munca/de serviciu sau la concediere nu au fost calificate ca fiind ajutoare sociale, ci drepturi nascute in temeiul legii sau a contractelor colective de munca, din raporturile de munca sau din raporturile de serviciu, fiind astfel judecate, in raport cu calitatea avuta de catre solicitant-de salariat sau de functionar public-ca litigii de munca sau ca litigii de contencios administrativ.

In acest sens este intreaga practica judiciara, care nu a solutionat niciodata asemenea litigii ca fiind unele de asigurari sociale, chiar instanta suprema stabilind in acest sens ca aceste compensatii la incetarea raporturilor de munca sau de serviciu sunt de natura salariala si se cuvin atat salariatilor, cat si functionarilor publici, tot ca forme de remuneratie, nu ca ajutoare sociale.

Relevant in acest sens este si faptul ca legiuitorul a inclus aceste drepturi in Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.

Mai mult, parata si-a exprimat deja in cauza pozitia ca aceste ajutoare acordate politistilor la data pensionarii se platesc de catre „angajatorul” sui generis al reclamantului, respectiv, de catre Inspectoratul Teritorial al Politiei de Frontiera Iasi, din fondurile primite de la bugetul de stat si nu din bugetul asigurarilor sociale.

De altfel, si in Normele metodologice de aplicare a dispozitiilor Codul fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004 - pct. 68 - se stabileste ca: „Veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor incasate ca urmare a unei relatii contractuale de munca, precum si orice sume de natura salariala primite in baza unor legi speciale.” fiind incluse in aceasta categorie si compensatii banesti la concediere sau la trecerea in rezerva.

In ceea ce priveste disp. art. 153 lit. f,g si j din Legea nr.263/2010, retinut de completului specializat in jurisdictie de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Vaslui, in considerentele sentintei pronuntate, se constata ca in competenta instantelor de asigurari sociale intra doar litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurari, cele privind modul de stabilire si de plata a pensiilor si a altor drepturi de asigurari sociale, precum si cele privind alte drepturi si obligatii de asigurari sociale nascute in temeiul prezentei legi.

Se retine ca ajutorul, respectiv, indemnizatia sau compensatia la pensionare solicitata de catre reclamant, in temeiul unei legi cadru de salarizare a personalului din sistemul bugetar, nu poate fi calificat ca fiind un astfel de drept de asigurari sociale.

Pentru munca prestata in calitate de politist, reclamantului i s-au recunoscut, prin legile unice de salarizare, o serie de drepturi cu caracter de remuneratie, printre care plata salariului si a altor drepturi, in timpul activitatii propriu-zise, dar si plata ajutorului compensatoriu, dupa incetarea raporturilor de munca. Toate aceste drepturi sunt considerate chiar si in cadrul jurisprudentei comunitare ca fiind elemente de remuneratie, acestea fiind, pe langa salariul propriu-zis, atat cauza, cat si obiect al raportului de munca/de serviciu.

Avand in vedere dispozitiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, potrivit carora: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al functionarului public sunt de competenta sectiei de contencios administrativ si fiscal a tribunalului, cu exceptia situatiilor pentru care este stabilita

expres prin lege competenta altor instante” si in baza disp. art. 135, 136 Cod procedura civila, urmeaza a se stabili competenta de solutionare a cauzei in favoarea completului specializat in jurisdictie de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Vaslui.

De altfel, rezulta ca aceasta este practica si la nivel de tara, la dosarul cauzei fiind depuse hotarari judecatoresti pronuntate in cauze cu obiect similar de catre complete specializate in jurisdictie de contencios administrativ din dosar nr. 2128/89/2016.