Plasament minor. Neindeplinirea conditiilor prevazute de art. 56 lit. b din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

            

Cod procedura civila, art. 304 pct. 9

Legea nr. 272/2004, art. 56 lit. b

 

Imprejurarea evidenta ca intre parinti si intervenienti a existat o intelegere in baza careia, in urma cu 4 ani, copilul in varsta de 6 luni a fost luat de catre intervenienti in domiciliul lor, pentru a fi crescut si ca acestia au o situatie materiala superioara celei a parintilor, nu justifica adoptarea masurii plasamentului, atat timp cat in cauza nu sunt indeplinite cerintele exprese statuate de legiuitor, care presupun ab initio, ca minorul sa se afle in ingrijirea efectiva a parintilor, iar acestia, din motive neimputabile, sa-i afecteze interesele.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 2034 din 21 mai 2012.  

 

Curtea de Apel Ploiesti a fost investita in dosarul nr. 849/120/2010 cu solutionarea recursului declarat de DGASPC Dambovita, in contradictoriu cu paratii SFM si SV, impotriva sentintei civile nr. 438/22.02.2012 pronuntata de Tribunalul Dambovita, prin care s-a respins cererea formulata de reclamanta DGASPC Dambovita.

In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invederat ca instanta de fond nu a tinut cont de dovezile referitoare la starea de sanatate a minorului, motivul instituirii plasamentului fiind determinat de veniturile insuficiente ale parintilor pentru a asigura consultatiile si investigatiile periodice necesare copilului.

S-a precizat ca familia N. este cea care s-a ocupat de cresterea si ingrijirea minorului, depunand toate eforturile pentru imbunatatirea starii de sanatate a acestuia.

S-a invederat ca minorul se afla de o perioada de timp la aceasta familie, care a asigurat intretinerea copilului, parintii neavand nicio contributie financiara si fiind de acord cu instituirea masurii plasamentului la aceasta familie.

S-a reiterat ca este in interesul copilului separarea de parinti pentru a beneficia de servicii medicale si de recuperare, precum si de medicamentatia necesara, motive pentru care s-a solicitat admiterea recursului, modificarea in tort a sentintei, in sensul admiterii actiunii.

In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 299 – 316 C.proc.civ.

Intimatii SFM si SV, prezenti in instanta, nu au depus intampinare si au solicitat prin concluziile orale formulate admiterea recursului.

La termenul de judecata din data de 21.05.2012, s-a depus o cerere de interventie in interesul recurentei-reclamante din partea numitilor NEA si NG.

Au invederat intervenientii ca in mod gresit prima instanta a respins actiunea, deoarece casa in care locuiesc parintii minorului nu le apartine, iar conditiile de igiena sunt necorespunzatoare. Au precizat intervenientii ca au devenit nasii copilului tocmai in circumstantele unor lipsuri materiale accentuate ale familiei care, prin intermediul unor cunostinte comune, le-a solicitat ajutorul.

S-a apreciat ca, desi exista o locuinta si eventual venituri, dreptul copilului de acces la conditii bune de crestere, educatie si sanatate nu este respectat, intrucat parintii, fara a avea o culpa in aceasta privinta, nu se pot ocupa de nevoile speciale ale copilului, care are probleme de sanatate.

Au invederat intervenientii ca intrucat exista pericolul ca minorul sa orbeasca, au efectuat numeroase tratamente si investigatii costisitoare, motiv pentru care au luat copilul in caminul lor.

De asemenea, au aratat intervenientii, copilul a suportat si o interventie chirurgicala pentru extragerea polipilor si multiple interventii stomatologice, conditii in care s-au creat puternice sentimente de atasament intre intervenienti si minor.

Intrucat dispun de conditii materiale si pot oferi garantii morale, asigurandu-i astfel sanse egale cu copiii de varsta lui, solicita instituirea masurii plasamentului, astfel cum a fost solicitata de catre recurenta-reclamanta.

In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 40 si 51 C.proc.civ., coroborate cu prevederile Legii nr. 272/2004.

Curtea, in conformitate cu dispozitiile art. 51 C.proc.civ., a dispus, dupa punerea in discutie a cererii de interventie in interesul recurentei, admiterea in principiu a acesteia
,
retinand, sub acest aspect, indeplinirea conditiilor prevazute de art. 49 si 51 C.proc.civ., care dau dreptul persoanelor interesate (intervenientii fiind persoanele la care s-a solicitat instituirea masurii plasamentului) de a formula cererea de interventie in favoarea uneia dintre parti, chiar in faza procesuala a recursului.

La data de 21 mai 2012, Curtea de Apel Ploiesti a pronuntat decizia nr. 2034, prin care a respins ca nefondat recursul declarat de DGASPC Dambovita si cererea de interventie in interesul recurentei formulata de NG si NEA, retinand urmatoarele :

Ca prim aspect, Curtea a reamintit ca potrivit dispozitiilor art. 56 lit. b din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, masura de protectie speciala a plasamentului poate fi dispusa in cazul copilului care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija parintilor, din motive neimputabile acestora.

In speta insa, recurenta nu a dovedit existenta unor imprejurari de natura sa impuna dispunerea acestei masuri de protectie speciala fata de minorul SIA, situatia de fapt retinuta de catre judecatorul fondului fiind confirmata chiar de sustinerile partilor formulate in recurs, la termenul de judecata din data de 21.05.2012.

Curtea a retinut ca, potrivit raportului de ancheta sociala existent in dosarul de fond (fila 24) parintii minorului locuiesc impreuna, intr-o casa construita din caramida, formata din trei camere si un hol, in suprafata de aprox. 70 mp, mobilata corespunzator si bine intretinuta, ca tatal minorului obtine un venit lunar de 700 lei, iar mama este casnica, cei doi soti avand si o fetita de 7 ani, SGA, care locuieste impreuna cu acestia.

Totodata, din sustinerile parintilor si intervenientilor formulate in recurs, la termenul de judecata din data de 21.05.2012, a reiesit ca minorul se afla in ingrijirea intervenientilor de la varsta de aproximativ 6 luni, ca problemele de sanatate au aparut mult timp dupa acest moment, respectiv la varsta de 2 ani, iar necesitatea plasamentului a fost determinata de faptul ca intervenientii nu au o calitate legala fata de copil, calitate ce le-a fost pretinsa de catre cadrele medicale carora le-au prezentat copilul.

In ceea ce priveste problemele de sanatate deosebite pe care le prezenta la momentul solicitarii plasamentului copilului, Curtea a retinut ca singura dovada in acest sens o reprezinta o adeverinta depusa in recurs, emisa de Clinica de Oftalmologie Oftapro, in care se mentioneaza ca minorul sufera de hipermetropie medie cu astigmatism, recomandandu-i-se o corectie optica, prin acoperirea ochiului  stang o perioada de 2-3 h/zi si un control la 3 luni (fila 14 dosar recurs).

In acest context, Curtea a constatat ca, in cauza nu se poate discuta, astfel cum au pretins recurenta si intervenientii in interesul recurentei, de existenta unor probleme grave de sanatate ale minorului, care sa impuna, in vederea respectarii interesului superior al acestuia, luarea unei masuri speciale de protectie.

Curtea a reamintit ca, in cauzele de acest fel, examinarea elementelor care servesc cel mai bine intereselor copilului este intotdeauna de o importanta fundamentala.

In acest context, Curtea a apreciat ca imprejurarea evidenta ca intre parinti si intervenienti a existat o intelegere, in baza careia, in urma cu 4 ani, copilul in varsta de 6 luni a fost luat de catre intervenienti in domiciliul lor, pentru a fi crescut si ca acestia au o situatie materiala superioara celei a parintilor, nu justifica adoptarea acestei masuri, atat timp cat in cauza nu sunt indeplinite cerintele exprese statuate de legiuitor, care presupun ab initio, ca minorul sa se afle in ingrijirea efectiva a parintilor, iar acestia, din motive neimputabile, sa-i afecteze interesele.

Ori, in speta pendinte, minorul nu se mai afla in ingrijirea efectiva a parintilor sai de mai bine de 4 ani, iar acestia nu au nici un impediment pentru a se ocupa de el, dispunand de o locuinta corespunzatoare si bine ingrijita, conform anchetei sociale, de un venit lunar constant, oportunitatea masurii plasamentului neputand a fi justificata doar de faptul ca, datorita situatiei materiale superioare a intervenientilor, interesul superior al minorului ar fi mai bine realizat.

In considerarea acestor argumente, constatand ca in cauza recurenta nu a dovedit existenta unor motive de reformare a sentintei, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin.1 C.proc.civ., a

procedat la respingerea recursului ca nefondat si pe cale de consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 51 si 55 C.proc.civ., a respins ca nefondata si cererea de interventie in interesul recurentei.

 

(Judecator Andra Corina Botez)