Plangere impotriva ordonantei de instituire a sechestrului asigurator. Competenta de solutionare.

 

C.pr.pen., Art. 168 si art. 169  

D. nr.71/2007 a ICCJ-SU

 

Plangerea inculpatului, formulata in faza de urmarire penala, impotriva ordonantei de instituire a sechestrului asigurator si de restituire a bunurilor apartinand acestuia, in devalmasie cu sotia, este de competenta procurorului ierarhic superior, iar nu a instantei de judecata competenta a solutiona cauza in fond, in cazul trimiterii in judecata.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 1224 din 18 septembrie 2013.

 

Prin sentinta penala nr. 331 din data de 26 iulie 2013, Tribunalul Dambovita  a respins cererea astfel cum a fost precizata, formulata prin mandatar avocat si insusita de catre petentul Z.I.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr.3646/120/2013 la data de 27.05.2013, petentul a formulat plangere impotriva ordonantelor dispuse la datele de 7.03.2013 si 18.03.2013 in dosarul nr.632/P/2011, solicitand restituirea autoturismului marca Mercedes Sprinter cat si a sumelor de 10.000 lei si 840 euro, asupra carora a fost dispusa masura asiguratorie a sechestrului.

In motivarea cererii s-a aratat ca autoturismul a fost achizitionat mai inainte de a fi angajat la SC. J.T. , fiind bun dobandit in timpul casatoriei, iar sumele de bani sunt salarii restante si economii din veniturile sotiei petentului.

S-a mai sustinut ca in cauza nu a fost stabilit un prejudiciu, invocandu-se in drept disp. art. 278/1 Cod procedura penala .

In vederea solutionarii cererii s-a dispus atasarea dosarului de urmarire penala nr.632/P/2011.

In cadrul sedintei publice de la termenul din 26.07.2013, petentul, prin avocat, a precizat cererea, sustinand ca este o cerere ce are ca obiect „ restituire bunuri” , in drept fiind invocate disp. art. 169 alin.1 teza I Cod procedura penala, precizare de care s-a luat act si in raport de care au fost puse concluzii in cauza.

S-a mai retinut ca prin ordonanta din 07.03.2013 data in dosarul nr. 632/P/2011, de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Dambovita, s-a dispus, in baza art. 163 Cod procedura penala, luarea masurii asiguratorii a sechestrului asupra sumelor de 10.000 lei si 840 Euro apartinand petentului cercetat in calitate de inculpat in cauza pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 26 raportat la art. 208-209 alin. 1 lit.a,g si alin. 3 lit. a Cod penal , cu aplicarea art. 41-42 Cod penal, masura dispusa in vederea asigurarii repararii pagubei produsa prin infractiune.

Prin ordonanta din 18.03.2013 data in aceeasi cauza, a fost instituita masura sechestrului asigurator si asupra autoturismului marca Mercedes Sprinter apartinand petentului, masura fiind dispusa , potrivit considerentelor ordonantei, tot in vederea repararii pagubei produsa prin infractiune.

In conformitate cu dispozitiile art. 169 alin. 1 teza I Cod procedura penala „daca procurorul sau instanta de judecata constata ca lucrurile ridicate de la invinuit ori inculpat, sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pastra, sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa , dispune restituirea acestor lucruri persoanei vatamate.”

Raportand aceste dispozitiile legale la situatia existenta in cauza (asupra bunurilor ce se solicita fiind instituita masura asiguratorie a sechestrului, nefiind vorba de bunurile enumerate in dispozitiile art. 169 Cod procedura penala), s-a apreciat ca nu isi gasesc aplicabilitatea, textul de lege vizand situatia persoanei vatamate din cauza , alta decat invinuitul sau inculpatul.

S-a mai precizat faptul ca astfel cum rezulta din interpretarea textului de lege invocat in sustinerea cererii formulate, competenta in solutionarea unei astfel de cereri apartine procurorului, dosarul aflandu-se in faza urmaririi penale.

Acestea sunt considerentele pentru care cererea astfel cum a fost precizata a fost respinsa, cu aplicarea dispozitiilor art. 192 alin. 2 Cod procedura penala in privinta cheltuielilor judiciare avansate de stat cu procesul penal.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs petentul, criticand-o pe motive de nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea acestei cai de atac a precizat recurentul prin intermediul avocatului ales ca solicita casarea sentintei pronuntata de Tribunalul Dambovita si pe fond, admiterea cererii, urmand a se dispune restituirea sumelor de 10.000 lei si 840 euro, precum si autoturismului  marca Mercedes Sprinter, avand in vedere ca acest sechestru asigurator este abuziv ,intrucat pana la acest moment procesual nu exista prejudiciu stabilit, iar sumele de bani asupra carora s-a dispus sechestru asigurator erau sume obtinute de sotia sa ca urmare unor salarii restante si economii din salariu.

In ceea ce priveste autoturismul, a mai precizat ca acesta este un bun obtinut in timpul casatoriei si chiar daca nu era inmatriculat pe numele sotiei, nu era posibil indisponibilizarea acestuia, avand in vedere ca in acest sens ii este prejudiciata si sotia.

Examinand recursul formulat prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a criticilor invocate cat si sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. 3 C.p.p., Curtea apreciaza ca aceasta cale de atac este nefondata asa cum se va arata in continuare.

Asa cum a precizat si instanta de fond, potrivit art.168 alin.1 si 2 C.pr.pen., contra masurii asiguratorii luate si a modului de aducere la indeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si orice alta persoana interesata se pot plange procurorului sau instantei de judecata, in orice faza a procesului penal, iar hotararea instantei de judecata poate fi atacata separat cu recurs.

Art.169 din acelasi cod stabileste ca, daca procurorul sau instanta de judecata constata ca lucrurile ridicate de la invinuit ori inculpat, sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pastra, sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vatamate.

Orice alta persoana care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispozitiilor art. 168, stabilirea acestui drept si restituirea, iar restituirea lucrurilor ridicate are loc numai daca prin aceasta nu se stinghereste aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei si cu obligatia pentru cel caruia ii sunt restituite sa le pastreze pana la ramanerea definitiva a hotararii.

Prin decizia nr.LXXI (71)/15.10.2007, pronuntata de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii, s-a stabilit ca, pentru solutionarea plangerii formulate in temeiul art.168 din Codul de procedura penala, competenta revine procurorului in cursul urmaririi penale si instantei de judecata in cursul judecatii, aceasta decizie fiind obligatorie potrivit dispozitiilor art.414

²

alin.3 din Codul de procedura penala.

In cauza de fata, Curtea constata ca dosarul nr.632/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita, in care au fost date ordonantele din datele de 7.03.2013 si 18.03.2013,

se afla in faza de urmarire penala, astfel ca solutionarea plangerilor formulate in temeiul art.168 din Codul de procedura penala, este in competenta procurorului, chiar daca inculpatul a invocat ca temei si dispozitiile art.169 alin.1 pct.1 din Codul de procedura penala, deoarece acest din urma text face trimitere tot la procedura prevazuta de art.168.

 

 (Judecator Paul  Fratilescu)