Plangere impotriva incheierii de carte funciara, Titularul dreptului impotriva caruia se cere inscrierea

- Legea nr. 7/1996, republicata: art. 22 lit. a)

Articolul 22 din Legea nr. 7/1996 (in forma in vigoare la data de 28 iulie 2011) stipuleaza ca „Inscrierea unui drept se poate efectua numai: a) impotriva aceluia care, la inregistrarea cererii sale, era inscris ca titular al dreptului asupra caruia inscrierea urmeaza a fi facuta; b) impotriva aceluia care, inainte de a fi inscris, si-a grevat dreptul, daca amandoua inscrierile se cer deodata.

Din textul legal precitat, rezulta ca inscrierea se poate face numai impotriva titularului dreptului inscris ori neinscris in cartea funciara, in acest din urma caz, insa acesta sa-si fi grevat dreptul si amandoua inscrierile sa fie solicitate deodata.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila, Decizia civila nr. 263 din 18 martie 2014, G.O.

Prin decizia civila nr. 537/A/5.09.2013, Tribunalul Timis - Sectia I Civila, a respins apelul reclamantei SC C.G. & Co SRL impotriva sentintei civile nr. 2750/26.02.2013 pronuntata de Judecatoria Timisoara in contradictoriu cu intimatul Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Timis.

Pentru a pronunta astfel, tribunalul a avut in vedere faptul ca potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996, in forma pe care o avea la 28 iulie 2011, data emiterii incheierii de carte funciara nr. 114480: „Inscrierea unui drept se poate efectua numai:

1. impotriva aceluia care, la inregistrarea cererii sale, era inscris ca titular al dreptului asupra caruia inscrierea urmeaza sa fie facuta;
2. impotriva aceluia care, inainte de a fi inscris, si-a grevat dreptul, daca amandoua inscrierile se cer deodata.”

Ori, in CF 40... - C1 - U1 Timisoara, cu privire la imobilul cu nr. cad. 28... nu este inscris intimatul.

Apoi, prin Decizia 72/2007, pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca:

„In cauzele ce au ca obiect plangerile privind cartea funciara intemeiate pe dispozitiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicata, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara nu are calitate procesuala pasiva.”

In consecinta, tribunalul a respins apelul pentru lipsa calitatii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Timis.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs in termen legal, reclamanta solicitand in principal, casarea ei cu trimitere spre rejudecare iar, in subsidiar, admiterea recursului, rejudecarea cauzei, schimbarea in tot a hotararii si admiterea plangerii sale, respectiv anularea incheierii de CF 114480/2011 si intabularea reclamantei ca proprietara a celor doua apartamente edificate la mansarda imobilului din [. ], judetul Timis, in conformitate cu dispozitivul sentintei civile nr. 7130/23.03.2011 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr. 21223/325/2009.

Recursul a fost intemeiat in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 6, 7, 9 C. pr. civ., pe Legea nr. 7/1996, iar, in fapt, pe mai multe argumente.

Reclamanta a sustinut nelegalitatea deciziei din apel pentru gresita retinere in cauza a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara, avand in vedere faptul ca titlul in baza caruia a formulat inscrierea dreptului sau de proprietate este o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

Cata vreme Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara, prin respingerea cererii reclamantei de intabulare a dreptului de proprietate, este institutia care lipseste de eficienta hotararea judecatoreasca, aceasta este persoana care justifica - in opinia reclamantei - calitate procesuala pasiva in cauza.

Reluand apoi un istoric al procedurilor urmate in dosar, reclamanta a aratat ca respingerea de catre Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Timis a cererii sale de intabulare, conform sentintei civile nr. 7130/23.03.2011 a Judecatoriei Timisoara, s-a bazat pe inexistenta in hotarare a operatiunii de subapartamentare a imobilului in care s-a edificat mansarda (ce cuprinde si cele doua apartamente ale reclamantei), in conditiile in care la momentul intabularii a fost prezentata si o expertiza tehnica efectuata in acest scop, si care a identificat spatiile, propunand deschiderea a cinci noi carti funciare.

S-a invocat in sprijinul solutiei de respingere si existenta notarii a doua plangeri de CF impotriva incheierilor nr. b169583/2008 si 169585/2008 ori judecata acestora s-a finalizat si, in plus, nu au produs niciun efect asupra imobilului in speta.

In ceea ce priveste obstacolul pretins a fi opus intabularii dreptului de proprietate al reclamantei si constand in existenta unei ipoteci in favoarea SC M. SRL, reclamanta sustine ca ea nu poate fi luata in considerare din moment ce a fost inscrisa in CF ulterior incheierii promisiunilor de vanzare-cumparare care au fost validate de instanta prin hotararea mentionata.

In sustinerea recursului sau, reclamanta a depus la dosar copia declaratiei autentice notariale nr. 232/2.03.2012 prin care reprezentantul SC M. SRL a afirmat ca este de acord cu apartamentarea imobilului in litigiu, cu obligatia mentinerii ipotecii constituite in favoarea sa si a celorlalte interdictii de instrainare si gravare.

Prin Decizia civila nr. 263 din 18 martie 2014, pronuntata in dosarul nr. 19857/325/2011, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de reclamanta SC C.G.&Co SRL impotriva Deciziei civile nr. 537/A/05.09.2013, pronuntata de Tribunalul Timis.

Curtea a constatat in primul rand ca, in dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta nu a criticat faptul ca prin decizia recurata s-a acordat mai mult decat s-a cerut ori, ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. pr. civ.) si nici inexistenta motivarii hotararii sau existenta unor argumente contradictorii sau straine cauzei (art. 304 pct. 7 C. pr. civ.), din care cauza cele doua temeiuri de drept invocate in recursul reclamantei rezulta ca nu pot fi luate in discutie, controlul judiciar al hotararii recurate urmand a se face doar prin prisma celui de-al treilea temei de drept invocat, respectiv a art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

Discutarea modului de interpretare si aplicare a legii, potrivit principiului ierarhiei cailor de atac si conform argumentelor solutiei din apel (prin care s-a confirmat sentinta Judecatoriei Timisoara si incheierea de respingere a cererii reclamantei de intabulare in CF a dreptului sau de proprietate dar invocandu-se un alt aspect decat cele retinute in etapele procesuale anterioare), urmeaza a se limita, deci, doar la aceasta din urma decizie.

Curtea a observat, in acest sens, ca respingerea apelului reclamantei si mentinerea pe cale de consecinta a sentintei prin care s-a mentinut incheierea de respingere a solicitarii de intabulare a dreptului de proprietate al acesteia, s-a bazat pe un singur considerent, cel al exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Timis ca singur parat mentionat in plangerea reclamantei.

Contrar sustinerilor reclamantei recurente, Curtea constata ca in aceasta privinta Tribunalul Timis a facut o corecta interpretare si aplicare a legii la cauza dedusa judecatii.

Lipsa calitatii de parat a Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara intr-o astfel de procedura cum este cea a plangerii de carte funciara - care este o procedura publica si contradictorie - este justificata nu numai de Decizia nr. 72/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite pronuntate intr-un recurs in interesul legii in materie [decizie care, potrivit art. 329 alin. (3) C. pr. civ., are caracter general obligatoriu], ci si de legea-cadru in materie, respectiv Legea nr. 7/1996.

Potrivit art. 22 lit. a) al legii (in forma sa in vigoare la data pronuntarii incheierii de CF atacate cu plangere), inscrierea unui drept se poate face numai impotriva celui care la data inregistrarii cererii sale era inscris ca titular al dreptului asupra caruia inscrierea urmeaza a fi facuta.

Cu alte cuvinte, legea desemneaza ca parat/parati in aceasta procedura pe cei care figureaza in CF ca titulari de drepturi reale asupra imobilului in privinta caruia se solicita intabularea (astfel cum ei sunt mentionati in partea a II-a si a III-a a filei de CF), nefiind permisa improcesarea ca parat a Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara, care este organul administrativ cu atributii jurisdictionale, a carui decizie este supusa caii de atac speciale a plangerii.

Reclamanta nu a constituit insa cadrul procesual al cererii sale in conformitate cu dispozitiile legale mentionate, situatie in care aceasta cerere, in mod justificat nu putea fi admisa.

Confirmarea legalitatii deciziei din apel pe baza exceptiei retinute - si care a constituit unicul argument al acesteia - face inutila cercetarea celorlalte sustineri din recurs care vizeaza aspecte neluate in considerare prin aceasta hotarare.

Concluzionand, rezulta ca Decizia nr. 537/A/5.09.2013 pronuntata de Tribunalul Timis este rezultatul corectei interpretari si aplicari a legii la cauza dedusa judecatii, motiv pentru care recursul societatii reclamante a fost respins ca nefondat.