Optiunea legiuitorului de reglementare distincta a situatiei diferitelor categorii de revolutionari nu poate constitui discriminare.

 

Legea nr.178/2012 privind completarea Legii recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989

Legea nr.341/2004 privind recunostinta fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987

 

Dincolo de faptul ca reclamantii nu solicita preschimbarea certificatelor de revolutionar, ci recunoasterea acestei calitati, fata de Revolutia desfasurata in decembrie 1989, se constata ca tribunalul a analizat cererea acestora in raport cu dispozitiile aplicabile persoanelor care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987.

Astfel, Legea nr.178/2012 privind completarea Legii recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr.341/2004, a introdus in Legea nr.341/2004 privind recunostinta fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987, articolul 25 potrivit cu care „termenul final de solicitare a constatarii calitatii mentionate la art.19 alin.1 sau (3) si de depunere a documentelor mentionate la art.19 alin.2 ori (4) este de 31 decembrie 2012. Termenul prevazut la alin.1 este termen de decadere."

Ca atare, textul art.25 din Legea nr.341/2004 instituie termenul final, de decadere, 31 decembrie 2012, pentru solicitarea constatarii calitatii mentionate la art.19 alin.1 sau (3) si de depunere a documentelor mentionate la art.19 alin.2 ori (4), aceste dispozitii normative avand in vedere numai ipoteza persoanelor care au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 respectiv sotii acestor persoane.

Or, reclamantii nu au invederat instantei o asemenea ipoteza, sustinand ca trebuie sa li recunoasca, in temeiul Legii nr.341/2004, calitatea de revolutionar, luptator remarcat prin fapte deosebite, deoarece toti reclamantii sunt revolutionari ai Revolutiei din decembrie 1989.

De altfel, insisi reclamantii arata ca sunt revolutionari ai Revolutiei din decembrie 1989, aflandu-se in aceeasi situatie ca si persoanele care au participat la revolta din 1987 la Brasov, insa, acestia, desi nu aveau calitatea de revolutionari conform Legii nr.42/1994, au obtinut drepturile in baza Legii nr.341/2004, modificata prin Legea nr.178/2012.

Optiunea legiuitorului cu privire la modul de reglementare a situatiei diferitelor categorii de revolutionari nu poate constitui discriminare in ceea ce-i priveste pe reclamanti, in conditiile in care, pe de o parte, aceasta nu poate fi operata prin lege (art.2 alin.3 din O.G. nr.137/2000, asa cum a fost acesta analizat in Decizia de neconstitutionalitate nr.819/2008), iar pe de alta parte, reclamantii au avut la dispozitie prevederile Legii nr.42/1990, fara a dovedi ca au sesizat autoritatile competente in aplicarea acestui act normativ.

 

(Decizia nr. 1810/R-cont/02 Noiembrie 2015)

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Pitesti la data de 20.03.2013, reclamantii PV - Presedinte al Sindicatului Revolutionarilor din Romania-Decembrie 1989 Filiala Arges, s.a. au chemat in judecata pe paratii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor si Comisia Parlamentara a Revolutionarilor din Decembrie 1989 pentru a fi obligati sa le fie recunoscuta calitatea de revolutionari eliberand si certificate din care sa rezulte calitatea de revolutionari, luptator remarcat pentru fapte deosebite.

Prin sentinta nr.106/17.04.2013, Curtea de Apel Pitesti, retinand prevederile art.26 din Legea nr.341/2004, a declinat competenta in favoarea Tribunalului Arges.

Astfel investit, prin sentinta nr.705/14.03.2014, Tribunalul Arges a respins ca inadmisibila actiunea, retinand ca nu au fost respectate prevederile art.7 din Legea nr.554/2004.

Prin decizia nr.5017/11.12.2014, Curtea de Apel Pitesti a admis recursul reclamantilor, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare, retinand incidenta art.488 alin.1 pct.5 NCPC.

In rejudecare, prin sentinta nr.299 din 13 martie 2015, Tribunalul Arges a admis actiunea si cererea de interventie si a obligat pe parati sa recunoasca reclamantilor si intervenientilor calitatea de revolutionar si sa le elibereze certificate de revolutionar, luptator remarcat prin fapte deosebite.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor solicitand admiterea acestuia, casarea sentintei si respingerea in tot a actiunii reclamantilor.

In motivare, se arata ca sentinta a fost data cu aplicarea gresita a normelor de drept material fiind incident art.488 pct.8 NCPC, impunandu-se casarea si respingerea cererii.

Urmarea verificarii evidentelor Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989, a rezultat ca reclamantilor nu le-a fost conferit, in temeiul Legii nr.42/1990, titlul de „Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989”. Numele petentilor nu se regasesc publicate in niciun Monitor oficial al Romaniei, ca posesori ai brevetelor de atestare a titlului de „Luptator pentru Victoria Revolutiei Romane din Decembrie 1989”, rezultand ca nu figureaza cu certificate doveditoare a calitatii de revolutionar pentru nicio calitate.

In ce priveste solicitarea petentilor de a le fi recunoscuta calitatea de revolutionar eliberandu-li-se certificate din care sa rezulte calitatea de revolutionar pentru calitatea de „Luptator remarcat pentru fapte deosebite” se sustine ca sunt incidente prevederile art.10-18 din Normele Legii nr.341/2004, aprobate prin H.G. nr.1412/2004, iar nu cele ale art.19 alin.1 si 3 din Legea nr.341/2004 sau ale Legii nr.178/2012.

Persoanele la care se refera legea trebuiau sa depuna dosare de preschimbare a certificatului de revolutionar obtinute in baza Legii nr.42/1990 la sediul Secretariatului, in termenul prevazut de norma imperativa, respectiv 30.04.2009, insa reclamantii nu figureaza cu cereri sau dosare de preschimbare a certificatelor de revolutionar la sediul institutiei recurente.

Prevederile art.18-24 din Legea nr.341/2004 se aplica persoanelor care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987, in acest sens legea prevazand doar posibilitatea constatarii calitatii de persoana care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987, sau a calitatii de sot a unei asemenea persoane. Constatarile se fac de catre directiile de munca si protectie sociala judetene, pe baza avizului consultativ al Asociatiei „15 noiembrie 1987” astfel ca legea nu permite recunoasterea calitatii de luptator remarcat prin fapte deosebite a acestor categorii de persoane.

Sentinta este nelegala, deoarece se procedeaza la o analiza simplista a situatiei de fapt, a actelor si lucrarilor dosarului, fara a se observa ca persoanelor care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987, nu le poate fi constatata calitatea de luptator remarcat prin fapte deosebite, ci doar calitatile prevazute la art.19 alin.1 si 3 din Legea nr.341/2004.

Art.7 din H.G. nr.1412/2004 interzice acordarea de noi titluri si calitati de revolutionar, astfel ca in mod gresit si cu incalcarea legii a fost admisa actiunea.

Sindicatul Revolutionarilor din Romania-Decembrie 1989-Filiala Arges, prin Presedinte PV a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat.

Se arata ca situatia reclamantilor este aceeasi cu cei de la Brasov cu mentiunea ca in anul 1987 a avut loc o revolta, iar nu o revolutie, termenul prevazut de art.25 din Legea nr.178/2012, 31.12.2012, a fost respectat de catre reclamanti, din inscrisurile depuse la dosar instanta retinand corect ca cererea este intemeiata, obligand pe parati sa recunoasca reclamantilor calitatea de revolutionar, sa le elibereze certificate de revolutionar-luptator remarcat prin fapte deosebite.

Cele doua autoritati nu au invocat nicio exceptie si nicio aparare, mai mult Comisia parlamentara a revolutionarilor din decembrie 1989 nu a declarat recurs, fiind forul superior SSPR in rezolvarea problemelor revolutionarilor.

Se solicita respingerea recursului ca tardiv si nefondat.

La 11.09.2015, Sindicatul Revolutionarilor din Romania-Decembrie 1989-Filiala Arges, prin Presedinte PV a formulat precizari asupra exceptiei tardivitatii recursului (fila 50).

A fost depusa la dosar adresa nr.15825/27.05.2015 (filele 56-57).

In cauza un membru al completului a formulat cerere de abtinere, respinsa prin incheierea din 2.11.2015.

La 2.11.2015, Sindicatul Revolutionarilor din Romania-Decembrie 1989-Filiala Arges, prin Presedinte PV a depus note de sedinta (fila 85).

La acelasi termen, Curtea, fata de dispozitiile art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, retinand completarea prevederilor Legii contenciosului administrativ cu cele ale noului Cod de procedura civila, a constatat indeplinite conditiile formale ale recursului, potrivit art.486 NCPC.

La acelasi termen, fata de sustinerile din intampinare si din precizari (filele 45 verso si 50 dosar recurs), Curtea a luat in discutie exceptia tardivitatii recursului declarat de catre Secretariatul de Stat pentru recunoasterea meritelor luptatorilor impotriva regimului comunist instaurat in Romania in perioada 1945-1989.

Curtea retine ca potrivit art.20 alin.1 din Legea nr.554/2004, hotararea pronuntata in prima instanta, in materia contenciosului administrativ poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la comunicare.

Sentinta nr.229/13.03.2015 a fost trimisa initial spre comunicare paratului-recurent la data de 14.04.2015 (fila 81 dosar fond), insa procedura nu s-a putut realiza, agentul aratand ca s-a aflat in imposibilitatea indeplinirii actului de procedura, returnand la instanta actele.

Comunicarea la sediul din Bucuresti, Piata Presei Libere a fost realizata la 28.04.2015 (fila 88 dosar fond), iar recursul a fost trimis pe fax la 13 mai 2015, fiind inregistrat in data de 14 mai 2015 la instanta (fila 2 dosar recurs).

In aplicarea art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.182, art.184 NCPC si art.20 din Legea nr.554/2004, cum termenele curg de la comunicare, Curtea retine ca recursul a fost depus cu respectarea termenului prevazut de lege, in ultima zi a acestuia, respectiv 14 mai 2015.

Ca atare, exceptia tardivitatii formularii recursului se va respinge.

Analizand sentinta atacata, prin prisma temeiurilor de drept prevazute de NCPC fata de data sesizarii instantei si a criticilor invocate, in raport de probatoriul administrat in cauza, Curtea constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Prealabil, din perspectiva cadrului procesual subiectiv, Curtea constata ca desi cererea a fost formulata initial de catre Presedintele Sindicatului Revolutionarilor din Romania-Decembrie 1989-Filiala Arges, alaturi de alte persoane, membri, Sindicatul cu sediul in Bucuresti a formulat cerere de interventie in interesul reclamantilor in fata instantei de recurs in primul ciclu procesual (fila 45), cererea fiind anulata pentru lipsa motivarii prin incheierea din 13.11.2014.

In rejudecare, Sindicatul Revolutionarilor din Romania-Decembrie 1989-Filiala Arges a formulat cerere de interventie in interesul reclamantilor, incuviintata in principiu si admisa prin sentinta atacata.

In ce priveste cadrul procesual subiectiv-pasiv, Curtea constata ca cererea a fost formulata impotriva SSPR-Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor si CPRD-Comisia Parlamentarilor pentru Problemelor Revolutionarilor din Decembrie 1989.

Insa, calitatea procesuala pasiva a acestor autoritati este determinata de prevederile art.11 din Legea nr.341/2004, in forma in vigoare la data sesizarii instantei, care reglementeaza in atributiile Comisiei parlamentare pentru controlul aplicarii Legii nr.42/1990 care devine "Comisia parlamentara a revolutionarilor din decembrie 1989", avizarea propunerilor Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 privind preschimbarea certificatelor, respectiv solutionarea contestatiilor prevazute la art.9 alin.(5) si avizarea initiativelor legislative cu referire la Revolutia romana din decembrie 1989.

Desi Comisia a fost chemata in judecata de catre reclamanti, aceasta poate sta in judecata numai in raport de atributiile expres prevazute de lege, referitor la preschimbarea certificatelor si solutionarea contestatiilor referitoare la acestea. Or, in cauza, reclamantii nu au solicitat preschimbarea certificatului, ci recunoasterea calitatii de revolutionar si eliberarea unor certificate care sa ateste aceasta calitate, asa cum se sustine si in recurs, reclamantii nefiind mentionati in evidentele SSPR, in temeiul Legii nr.42/1990 nefiind beneficiarii titlului de luptatori pentru victoria Revolutiei romane din decembrie 1989.

Pe de alta parte, chiar daca se retine ca impotriva refuzului Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 s-a formulat contestatie in fata Comisiei, atare procedura nu poate avea in vedere decat preschimbarea certificatelor iar nu situatia in care petentii nu se incadreaza in ipoteza reglementata de art.9 din Legea nr.341/2004. Legea se refera la conferirea titlurilor instituite la art.3 alin.1, numai in functie de calitatile si titlurile atestate, potrivit Legii nr.42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri si acordarea unor drepturi urmasilor acestora, ranitilor, precum si luptatorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (art.3 alin.2 din Legea nr.341/2004).

In acest context, vazand si prevederile art.60 NCPC, Curtea nu poate retine sustinerea din intampinare referitoare la faptul ca cea de-a doua autoritate chemata in judecata nu a declarat recurs impotriva sentintei.

Pe fond, in temeiul art.22 NCPC, Curtea constata ca motivele invocate de recurent sunt incadrabile in dispozitiile art.488 alin.1 pct.8 NCPC, respectiv hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

Tribunalul a retinut ca reclamantii s-au adresat paratilor potrivit Legii nr.178/2012 cu cereri si memorii  insa nu au primit o solutie favorabila fiind nevoiti sa se adreseze instantei, la dosarul cauzei regasindu-se toate inscrisurile prevazute de Legea nr.341/2004, depuse in termenul prevazut de Legea nr.178/2012, care reglementeaza termenul final de solicitare a constatarii calitatii de revolutionar si de depunerea documentelor in acest sens, respectiv 31.12.2012.

A retinut expres tribunalul ca adresele inregistrate sub nr.3393, nr.3394/8.11.2012, nr.42/3.12.2012, nr.42/1936 si nr.42/1280/17.12.2012, releva faptul ca toate aceste solicitari au fost formulate in termen.

Asupra solutiei pronuntate, Curtea constata ca tribunalul s-a raportat la o dispozitie normativa neaplicabila in cauza, fiind incident art.488 alin.1 pct.8 NCPC.

Dincolo de faptul ca reclamantii nu solicita preschimbarea certificatelor de revolutionar, ci recunoasterea acestei calitati, fata de Revolutia desfasurata in decembrie 1989, se constata ca tribunalul a analizat cererea acestora in raport cu dispozitiile aplicabile persoanelor care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987.

Astfel,

Legea nr.178/2012 privind completarea Legii recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr.341/2004, a introdus in Legea nr.341/2004 privind recunostinta fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987, articolul 25 potrivit cu care „termenul final de solicitare a constatarii calitatii mentionate la art.19 alin.1 sau (3) si de depunere a documentelor mentionate la art.19 alin.2 ori (4) este de 31 decembrie 2012. Termenul prevazut la alin.1 este termen de decadere."

Ca atare, textul art.25 din Legea nr.341/2004 instituie termenul final, de decadere, 31 decembrie 2012, pentru solicitarea constatarii calitatii mentionate la art.19 alin.1 sau (3) si de depunere a documentelor mentionate la art.19 alin.2 ori (4), aceste dispozitii normative avand in vedere numai ipoteza persoanelor care au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 respectiv sotii acestor persoane.

Or, reclamantii nu au invederat instantei o asemenea ipoteza, sustinand ca trebuie sa li recunoasca, in temeiul Legii nr.341/2004, calitatea de revolutionar, luptator remarcat prin fapte deosebite, deoarece toti reclamantii sunt revolutionari ai Revolutiei din decembrie 1989.

Pentru acestia insa legea prevede in art.9

¹

termenul final de solicitare a preschimbarii certificatelor doveditoare calitatii de revolutionar ca fiind 30 aprilie 2009, iar termenul final de depunere a documentelor solicitate pentru completarea dosarelor de preschimbare a certificatelor de revolutionar, in vederea indeplinirii conditiilor stabilite prin lege, este 30 aprilie 2009.

De altfel, insisi reclamantii arata ca sunt revolutionari ai Revolutiei din decembrie 1989, aflandu-se in aceeasi situatie ca si persoanele care au participat la revolta din 1987 la Brasov, insa, acestia, desi nu aveau calitatea de revolutionari conform Legii nr.42/1994, au obtinut drepturile in baza Legii nr.341/2004, modificata prin Legea nr.178/2012.

Optiunea legiuitorului cu privire la modul de reglementare a situatiei diferitelor categorii de revolutionari nu poate constitui discriminare in ceea ce-i priveste pe reclamanti, in conditiile in care, pe de o parte, aceasta nu poate fi operata prin lege (art.2 alin.3 din O.G. nr.137/2000, asa cum a fost acesta analizat in Decizia de neconstitutionalitate nr.819/2008), iar pe de alta parte, reclamantii au avut la dispozitie prevederile Legii nr.42/1990, fara a dovedi ca au sesizat autoritatile competente in aplicarea acestui act normativ.

In raspunsurile acordate de catre SSPR si Comisie se face vorbire despre termenul de depunere a cererilor de preschimbare, dar si despre faptul ca reclamantii nu detin certificat in baza Legii nr.42/1990 pentru a deveni incidente prevederile Legii nr.341/2004 (filele 16, 18 si 20 dosar fond).

Ca atare, nu se poate retine ca reclamantii au urmat procedura prevazuta de lege pentru recunoasterea calitatii de revolutionar, termenul din decembrie 2012 fiind prevazut numai pentru persoanele care au participat la revolta din 1987 la Brasov, la care legea initiala nu se referea, astfel ca cererea acestora nu poate fi primita.

Pe langa faptul ca tribunalul retine in mod gresit ca solicitarile inregistrate in anul 2012 au fost formulate in termen, desi acesta nu se aplica reclamantilor, procedeaza mai departe la analizarea situatiei reclamantilor constatand ca prin inscrisurile depuse de acestia s-a facut dovada participarii la Revolutia din decembrie 1989, desi instanta nu avea posibilitatea sa treaca peste normele instituind proceduri de urmat si termene in vederea recunoasterii acestei calitati.

Cererea de interventie accesorie formulata in interesul reclamantilor nu poate fi primita, fata de dispozitiile art.63 raportat la art.61 alin.3 din NCPC, in conditiile in care se constata faptul ca reclamantii nu au respectat termenul prevazut de lege pentru recunoasterea calitatii invederate in cererea principala.

Pentru aceste considerente, in temeiul art.496, art.182, art.184 NCPC si art.20 din Legea nr.554/2004, Curtea a respins exceptia tardivitatii recursului, a admis recursul, a casat sentinta si in rejudecare a respins cererea principala si cererea de interventie.