Opozitie la executare, bilet  la ordin. Conditii de admisibilitate.

 

Legea nr. 58/1938 republicata, art. 19, art. 58, art. 63, art. 104, art. 107

In cadrul opozitiei la executare bilet la ordin, principiul anularii actului subsecvent ca o consecinta a  anularii actului juridic principal nu se aplica in cazul biletului la ordin, dat fiind caracterul general si abstract al obligatiilor cambiale, autonome si independente, fata de raportul juridic fundamental ce i-a dat nastere si fata de care se  comporta ca o obligatie de sine statatoare si ca, posesorul legitim al titlului de valoare isi exercita dreptul si emitentul titlului executa obligatia in temeiul titlului si nu in baza raportului juridic care a  ocazionat emiterea  titlului de creanta.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 505 din  8 martie 2011.

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti sub nr. 4946/281/2010 avand ca obiect opozitie la executare formulata de contestatoarea SC L.G. SRL in contradictoriu cu intimata SC IFN N.C.F. SA a formulat opozitie impotriva executarii silite pornite la cererea creditoarei SC IFN N.C.F. SA, in temeiul titlului executoriu biletului la ordin emis la data de 10.02.2009, scadent la 08.05.2009 in valoare de 55.000 lei, solicitand instantei sa se dispuna anularea executarii impreuna cu toate actele de executare intocmite, in cadrul dosarului de executare inregistrat la Biroul Executorului Judecatoresc P. A..

Prin sentinta civila nr.5991/2010 pronuntata de Judecatoria Ploiesti s-a respins exceptia nulitatii absolute a biletului la ordin in valoare de 55.000 lei scadent la data de 08.05.2009 si a fost respinsa actiunea formulata de contestatoarea SC L.G. S.R.L.

Pentru a pronunta aceasta sentinta judecatoria a retinut ca s-a invocat de catre contestatoare ca motiv de nulitate absoluta a biletului la ordin imprejurarea ca acesta nu poarta cele doua semnaturi ale persoanelor imputernicite de societate in relatia cu banca, ci poarta doar o singura semnatura, motivand contestatoarea ca pentru a fi valabil biletul la ordin erau necesare doua semnaturi.

Din analiza inscrisurilor depuse la dosar a rezultat ca biletul la ordin in discutie este semnat de administratorul societatii, iar semnatura acestuia apare pe fisa cu specimenele de semnaturi depusa la B.R.D. In plus pe aceasta fisa cu specimene de semnaturi nu se afla specificat sau stipulat ca actele, respectiv biletele la ordin trebuie sa poarte obligatoriu doua semnaturi pentru a fi valabile, in caz contrar neputand fi onorate la plata. De altfel, s-a observat ca biletul la ordin a fost refuzat la plata pentru lipsa de mandat a semnatarului si nu pentru lipsa celei de a doua semnaturi ce ar fi fost obligatorie. Mai mult, prin adresa nr. 193 din 11 feb.2009 contestatoarea comunica intimatei ca a receptionat cantitatea de grau de 840 tone conform contractului de vanzare incheiat cu SC M.S. SRL si recunoaste facturile ce izvorasc din aceste livrari, acceptand calitativ si cantitativ marfurile livrate, aratand ca vor plati neconditionat facturile prin biletele la ordin emise in acest sens, intre acestea numarandu-se si biletul la ordin in valoare de 55.000 lei scadent la data de 08.05.2009 (in discutie). Situatia ca ulterior, la data de 21.04.2009 contestatoarea notifica intimata solicitandu-i acesteia sa nu introduca la plata biletele la ordin, deoarece printr-o eventuala indisponibilizare a sumelor pentru care au fost emise vor aduce prejudicii societatii emitente dovedeste reaua-credinta a acesteia.

Din verificarea conditiilor impuse de dispozitiile art. 104 din Legea nr. 58/1934  instanta a constatat ca biletul la ordin in discutie indeplineste toate aceste conditii purtand o semnatura valabila si anume cea a administratorului societatii, semnatura cunoscuta de banca.

Impotriva sentintei judecatoriei a formulat apel contestatoarea SC L.G. SRL care a criticat sentinta ca fiind nelegala si netemeinica, in motivarea caruia s-au reluat practic sustinerile din fata instantei de fond.

Prin decizia nr. 1 din data de 24 septembrie 2010 Tribunalul Prahova a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-contestatoare SC L.G. SRL impotriva sentintei nr. 5991 pronuntata la data de 05.05.2010 de Judecatoria Ploiesti in contradictoriu cu intimata SC IFN N.C.F. SA.

Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca in perioada in care a fost emis biletul la ordin pentru contestatoarea SC L.G. SRL, domnul M.A. indeplinea functia de administrator al acestei societati si avea drept de semnatura, avand mandatul de a asuma astfel de obligatii in numele societatii. Pe langa calitatea de reprezentant legal, el are si specimen de semnatura in relatia cu BRD, neprevazandu-se expres dubla semnatura, situatie care cu atat mai putin ar putea fi opusa unui tert de buna-credinta, dobanditor al biletului la ordin, cum este cazul intimatei.

S-a retinut ca evident faptul ca exceptia cambiala a nulitatii absolute pentru vicii de forma a biletului la ordin a fost corect solutionata, in sensul respingerii de instanta. Pe de alta parte, biletul la ordin indeplinind toate conditiile formale, respectiv forma scrisa si mentiunile prevazute de art. 104 din Legea 59/1934, este valabil si produce efectele prevazute de lege.

In virtutea caracterului autonom al biletelor la ordin, dreptul si obligatia corelativa care decurg din acestea sunt independente fata de actul juridic din care decurg (contestatoarea invoca neexecutarea de cocontractant). Prin urmare, tragatorul este obligat la indeplinirea obligatiei stipulate in inscris indiferent de modul in care  s-au derulat, independent de acesta, raporturile fundamentale.

Asadar, nu a putut fi retinuta nici sustinerea apelantei in sensul ca nu s-au executat obligatiile de catre cocontractanta SC M.T.S. SRL, cu atat mai mult cu cat raporturile de drept fundamental dintre partile initiale nu poate fi opus celui de a intrat, cu buna-credinta si cu titlu oneros, in posesia biletului la ordin, cum e cazul in speta. Legea impune ca pentru executarea cambiala, sa fie indeplinite conditiile generale pentru exercitarea actiunilor cambiale directe sau de regres, pe baza unor cambii valabile sub aspect formal, indeplinirea conditiilor pentru declansarea regresului, prin prezentarea cambiei la plata si intocmirea protestului pentru neplata, cel care foloseste aceasta cale de valorificare a drepturilor cambiale sa fie in posesia cambiei, iar drepturile cambiale sa nu fie prescrise.

Aceasta cale, aleasa in speta de intimata pentru valorificarea drepturilor   ce rezulta din biletele la ordin, nu presupune insa intocmirea protestului de neplata, celelalte conditii, enumerate mai sus fiind indeplinite. Ca titluri de valoare emise chiar de partea care se obliga, biletele la ordin nu sunt supuse conditiei acceptarii (asemenea cambiei), astfel ca nu este necesara emiterea protestului de neacceptare (art.49), in conditiile art. 66-69 din Legea nr. 59/1934.  

Protestul de neacceptare sau de neplata are menirea de a proteja pe debitorii de regres si legea permite ca ei sa renunte la dresarea protestului. In cazul in care posesorul cambiei nu respecta termenele fixate pentru facerea protestului de neplata acesta este decazut din dreptul de a mai exercita actiunile de regres impotriva girantilor, tragatorului si a celorlalti obligati de regres, el pastreaza insa actiunile directe impotriva acceptantului si avalistului sau.

Potrivit art. 107 alin.1 din Legea nr. 58/1934, emitentul unui bilet la ordin este tinut in acelasi mod ca acceptantul unei cambii. Prin urmare acesta, ca debitor principal  poate fi actionat direct nefiind necesar protestul de plata in privinta lui.   

Totodata, s-a constatat faptul ca in cauza au fost indeplinite si formalitatile de executare necesare, in sensul ca s-a comunicat debitoarei somatia de executare.

Impotriva deciziei pronuntate de instanta de apel a declarat recurs SC L.G. SRL, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin  decizia nr. 505 din 8 martie  2011 Curtea de Apel Ploiesti a respins recursul declarat de SC L.G. SRL.

Pentru a hotari astfel instanta de  recurs a  retinut ca potrivit dispozitiilor art.104 din Legea nr. 58/1934, biletele la ordin trebuie sa indeplineasca conditiile formale, respectiv sa cuprinda : - denumirea de bilet la ordin, trecuta in textul titlului si exprimata in limba intrebuintata pentru redactarea acestui titlu; - promisiunea neconditionata de a plati o suma determinata; - aratarea scadentei; - aratarea locului unde plata trebuie facuta ;- numele aceluia caruia sau la ordinul caruia plata trebuie facuta; - aratarea datei si a locului emiterii si semnatura emitentului.

Recurenta-contestatoare a invocat ca motiv de nulitate a biletelor la ordin faptul ca aceste bilete nu indeplinesc conditiile de forma pentru a fi decontate, intrucat validitatea acestora este conditionata de existenta in continutul lor a doua semnaturi, depunand in acest sens fisa cu specimenele de semnatura emise de BRD, banca emitentului.

Dispozitiile art. 104 din Legea nr. 58/1934, in vigoare la data emiterii biletelor la ordin 10.02.2009, nu conditioneaza existenta in continutul biletelor la ordin a doua semnaturi, ci o singura semnatura care trebuie sa fie a reprezentantului legal al societatii emitente, reprezentant care este definit de dispozitiile art. 70, 75 si urmatoarele din Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale, iar din continutul fisei cu specimenele de semnatura nu rezulta conditia ambelor semnaturi concomitente si prin nici un alt act incheiat intre parti nu se prevede o mentiune expresa in sensul ca biletele la ordin sa cuprinda doua semnaturi.

Prin urmare, biletele la ordin, impotriva carora recurenta-contestatoare a formulat opozitia le executare, indeplineau conditiile de forma prevazute de dispozitiile art. 104 din Legea nr. 58/1934, astfel ca nu  era indeplinita exceptia de nulitate a biletelor la ordin invocata de catre recurenta.

Potrivit dispozitiilor art. 19 din Legea nr. 58/1934, persoanele impotriva carora s-a pornit actiunea cambiala, nu pot opune posesorului exceptiunile intemeiate pe raporturile lor personale cu tragatorul sau cu posesorii anterior, afara numai daca posesorul  ce a dobandit cambia a lucrat cu stiinta in paguba debitorului.

A rezultat fara dubiu din probatoriile administrate in cauza, ca intimata SC  IFN N.C.F. SA, a dobandit biletele la ordin prin girarea lor de catre SC M.S. SRL si recurenta nu a dovedit ca intimata a dobandit cu rea credinta biletele la ordin, astfel ca in mod corect instanta de fond si cea de apel au considerat ca nu pot fi invocate ca aparari exceptiile intemeiate pe raporturile personale.

In practica judiciara a I.C.C.J. s-a statuat, prin decizia nr. 3410 din 14.11.2008, ca principiul anularii actului subsecvent ca o consecinta a anularii actului juridic principal nu se aplica in cazul biletului la ordin, dat fiind caracterul general si abstract al obligatiilor  cambiale, autonome si independente fata de raportul juridic fundamental care i-a dat nastere si fata de care se comporta ca o obligatie de sine statatoare si ca posesorul legitim al titlului de valoare isi exercita dreptul si emitentul titlului executa obligatia in temeiul titlului si nu in baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului.

In cuprinsul art. 63 din Legea nr. 58/1934 se prevad expres exceptiile pe care debitorul le poate opune posesorului cambiei pe calea actiunii cambiale sau a opozitiei, in speta asa cum s-a aratat recurenta a invocat ca exceptie nulitatea biletelor la ordin pentru lipsa a doua semnaturi in cuprinsul biletelor, printre exceptiile prevazute de aceste dispozitii nefiind cuprinsa si exceptia invocata de catre contestatoare, conditia existentei a doua semnaturi concomitente in cuprinsul ordinului nefiind stabilita de parti in nici un act incheiat intre acestea si dispozitiile art. 104 din lege nu prevede o astfel de conditie ci doar a semnaturii emitentului, ceea ce in speta a existat, biletele la ordin fiind semnate de reprezentantul legal al societatii emitente, astfel ca in mod corect cele doua instante au considerat ca nu poate fi retinuta exceptia nulitatii biletelor la ordin invocata de recurenta si opozitia la executare nu este fondata.

Dat fiind cele expuse anterior, retinand ca decizia recurata este temeinica si legala sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila a respins ca nefondat recursul, in cauza nefiind incident niciunul din motivele prevazute de art. 304 Cod procedura civila.