Obligatii fiscale stabilite prin decizia Administratiei Judetene a Finantelor Publice

 

Index tematic: Contencios administrativ

Legislatie relevanta: OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala rep., cu modificarile si completarile ulterioare;

 

Rezumatul problemei de drept:

Contestatie formulata impotriva deciziei emisa de Administratia Judeteana a Finantelor Publice prin care s-au stabilit creante fiscale rezultate din raporturi vamale. Compensarea obligatiilor fiscale de aceeasi natura.

 

Identificare:

           
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia  de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 3723 din data de 4 decembrie 2018

 

 

Obiectul actiunii cu care a fost investit Tribunalul Prahova de catre  reclamantul N. M. in contradictoriu cu Serviciul Fiscal Orasenesc B, a fost acela prin care a solicitat anularea deciziei nr. 32504/09.06.2015 si a deciziei nr. 34610 emisa de Administratia Judeteana a Finantelor Publice, pe care le considera nelegale si netemeinice, precum si obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1.455 lei, compensata ilegal.

Prin sentinta civila nr. 2409 din 26 octombrie 2018, Tribunalul P.
a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamantul X, astfel cum a fost modificata.

In considerente, instanta de fond a retinut ca actul constatator si obligatiile de plata i-au fost comunicate reclamantului cu respectarea dispozitiilor legale, insa din niciun mijloc de proba nu a rezultat ca reclamantul sa fi efectuat vreun act in sensul executarii de buna voie a acestei creante. Mai mult, a retinut ca, urmare a faptului ca aceasta creanta a devenit exigibila in conditiile alin. 5 al art. 116 din OG nr. 92/2003, in mod corect, a fost operata din oficiu compensarea de catre organul fiscal, cu plenitudine de competenta, in ceea ce il priveste pe reclamant.

Impotriva acesteia a formulat recurs reclamantul X
, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie in sensul prevederilor art. 488 pct. 5, 6 si 8 Cod procedura civila.

Prin decizia nr. 230/15.02.2017, pronuntata in dosar nr. …, Curtea de Apel P. a admis recursul declarat de reclamantul X, a casat in tot sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului P..

In considerente, a retinut instanta de control judiciar faptul ca prima instanta nu a examinat toate capetele de cerere, sustinerile partii, apararile formulate, nu a procedat la examinarea cererii in totalitate, a situatiei de fapt expuse, a aspectelor privind comunicarea inscrisurilor contestate, prin prisma dispozitiilor legale incidente in solutionarea cauzei.

Cauza a fost trimisa spre rejudecare Tribunalului P., fiind din nou inregistrata pe rolul acestuia la data de …, sub nr. …/…/2015*.

Prin sentinta nr. 2409/26.10.2017, Tribunalul P. a respins, ca neintemeiata cererea formulata de reclamantul X, având ca obiect anularea deciziei nr. …, precum si a deciziei nr. …, emisa de A.J.F.P..

In considerente, instanta de fond a respins, ca neintemeiata, sustinerea reclamantului, in sensul ca ar fi trebuit sa se compenseze creantele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale tot cu creante rezultate din raporturi vamale, iar nu cu alte creante, apreciind totodata faptul ca poate opera compensarea si fara a fi inceputa executarea silita, daca titlurile executorii emise de alte institutii au fost primite de institutia care opereaza compensarea.

Impotriva acestei sentinte, reclamantul a declarat recurs, invocând disp.art.488 alin. 1 pct.5, 6 si 8 C.p.c., solicitând admiterea acestei cai de atac, casarea in tot a sentintei recurate, retinerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, admiterea actiunii, astfel cum aceasta a fost modificata, anularea deciziilor de compensare contestate, obligarea pârâtelor la restituirea sumelor obtinute din compensare cu dobânda fiscala calculata de la data compensarii pâna la data restituirii efective. In subsidiar, a solicitat, pe fondul cauzei, admiterea in parte a actiunii, astfel cum aceasta a fost modificata, in sensul obligarii pârâtelor la restituirea sumei compensate in plus fata de creanta preluata de la Directia Vamala P., impreuna cu dobânda fiscala, calculata de la compensare pâna la restituirea efectiva, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata, fond si recurs, din toate ciclurile procesuale.

Analizând motivele de nelegalitate, astfel cum acestea au fost dezvoltate prin cererea de recurs, Curtea a respins acest motiv de nelegalitate, invocat de recurentul-reclamant, ca nefiind fondat, de vreme ce criticile vizând sentinta recurata nu sunt dezvoltate sub acest aspect.

Curtea retine ca, initial, prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului P. la data de ..., reclamantul a formulat plângere impotriva deciziei nr. …/...2015, emisa de SFO B. si a deciziei nr. …., emisa de A.J.F.P.P..

Ulterior, la data de …, reclamantul si-a modificat actiunea, solicitând si restituirea sumei de 1445 lei, compensata ilegal prin decizia de compensare nr. …/...2015, impreuna cu dobânda fiscala, calculata de la data compensarii si pâna la data restituirii efective a sumei, anularea deciziei privind compensarea obligatiilor fiscale nr. …/...2015 si obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1327 lei, compensata ilegal prin aceasta decizie, impreuna cu dobânda fiscala, calculata de la data compensarii si pâna la data restituirii efective. In plus, ca si capat subsidiar de cerere, reclamantul a mai solicitat si obligarea intimatelor la plata sumelor compensate in mod ilegal in plus fata de creanta compensata, in masura in care capetele principale de cerere vor fi respinse ca neintemeiate, impreuna cu dobânda fiscala calculata de la data compensarii din oficiu si pâna la data restituirii efective.

Curtea observa ca, in primul ciclu procesual, prima instanta nu s-a pronuntat integral asupra tuturor capetelor de cerere, astfel cum acestea au fost formulate, prin intermediul cererii modificatoare, acesta fiind, de altfel, motivul admiterii cererii de recurs formulate de reclamantul X impotriva acestei primei sentinte pronuntate de Tribunalul P. in cauza.

Curtea retine dispozitiile art.501 alin. 1 si 3 C.p.c., potrivit carora „
1) in caz de casare, hotarârile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanta care judeca fondul. 3) dupa casare, instanta de fond va judeca din nou, in limitele casarii si tinând seama de toate motivele invocate inaintea instantei a carei hotarâre a fost casata
”.

Astfel, in cuprinsul considerentelor deciziei de casare si trimitere spre rejudecare nr. 230/15.02.2017, pronuntata de Curtea de Apel P., se regaseste mentiunea, potrivit careia,
constituie motiv de desfiintare a hotarârii primei instante, nu numai inexistenta motivarii, dar si insuficienta ei, neexaminarea tuturor capetelor de cerere. Verificând criticile formulate de catre recurentul X, considerentele sentintei atacate, rezulta ca instanta de fond nu a examinat toate capetele de cerere.

In plus,

potrivit dispozitiilor art. 425 alin. 1 lit. b Cod de procedura civila, hotarârea judecatoreasca trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aratându-se atât motivele pe care s-au admis, cât si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.

Potrivit jurisprudentei instantei de la Strasbourg, art. 6 din CEDO implica in sarcina instantei obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor de proba ale partilor, cel putin pentru a le aprecia pertinenta.

Motivarea este, asadar, un element esential al unei hotarâri judecatoresti, o puternica garantie a impartialitatii judecatorului si a calitatii actului de justitie, precum si o premisa a exercitarii corespunzatoare de catre instanta superioara a atributiilor de control judiciar de legalitate si temeinicie. Obligativitatea motivarii hotarârilor judecatoresti constituie o conditie a procesului echitabil, exigenta a art. 21 alin. 3 din Constitutia României si art. 6 alin. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

Curtea considera ca nici motivarea sumara a hotarârii judecatoresti nu corespunde exigentelor textului art. 425 Cod de procedura civila, prin raportare la art. 6 din CEDO, pentru ca lipsa de consistenta a acesteia poate face imposibila realizarea controlului judiciar; totodata, considerentele hotarârii judecatoresti trebuie sa raspunda comandamentelor logicii, sa fie clare, concise, ferme, lipsite de contradictii, bazate pe probe incontestabile, coroborate intre ele si menite a impune o concluzie, elemente de natura a fundamenta puterea de convingere si a exclude arbitrariul.

Pe de alta parte, nemotivarea unei hotarâri judecatoresti echivaleaza, practic, cu solutionarea procesului fara a intra in fondul actiunii, de natura, prin urmare, sa justifice casarea cu trimitere spre rejudecare. Intr-adevar, atâta timp cât in considerente instanta nu analizeaza probele care au fost administrate, nu stabileste imprejurarile de fapt esentiale in cauza, nu evoca normele substantiale si procedurale incidente si aplicarea lor in speta, solutia exprimata prin dispozitiv ramâne nesustinuta si pur formala, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotarâre devine arbitrara si nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere chiar daca, strict teoretic, instanta s-a pronuntat pe „fond”, respingând actiunea nu prin admiterea exceptiei, ci respingând-o ca „neintemeiata”.

Fata de aceste considerente, apreciind ca, in al doilea ciclu procesual, prima instanta nu a analizat toate capetele cererii formulate de reclamant, astfel cum aceasta a fost modificata in termen procesual, nerespectând totodata nici decizia de casare sus-mentionata, fiind deci fondat motivul de nelegalitate reglementat prin dispozitiile art.488 alin. 1 pct.6 C.p.c., in baza disp.art.496 alin. 2 C.p.c., prin raportare la disp.art.498 alin. 1 C.p.c., Curtea va admite
recursul

declarat de reclamantul X impotriva sentintei civile nr. 2409 din 26 octombrie 2018 pronuntata de Tribunalul P., pe care o va casa in tot si va retine cauza spre rejudecare.

In rejudecare, Curtea retine urmatoarele:

In luna ianuarie 2006, reclamantul X a achizitionat cu autoturism Opel Vectra, pentru care a achitat taxe vamale, insa, cu ocazia unui control ulterior, s-a constatat determinarea eronata a valorii in vama.

Prin actul constatator nr. …/…2006, emis de DRV B. – Serviciul Vamal P., au fost stabilite, in sarcina reclamantului TVA de 651 lei si acciza de 179 lei. Actul constatator nr. …/...2006 si instiintarea de plata nr. …/...2006, emise de DRV B.– Serviciul Vamal P. au fost comunicate reclamantului prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, la domiciliul acestuia, pe dovada de comunicare figurând ca primitor socrul reclamantului.

Prin procesul-verbal privind calculul majorarilor de intârziere nr. …/...2006 si decizii referitoare la obligatiile de plata accesorii obligatiilor fiscale, au fost stabilite in sarcina reclamantului dobânzi/majorari de intârziere si penalitati de intârziere in suma totala de 742 lei.

Actul constatator nr. …/...2006 si celelalte decizii referitoare la obligatiile de plata au fost inaintate organelor de executare silita, potrivit disp.art.141 din OG nr. 92/2003.

Urmare contestatiei formulate de reclamant, a fost emisa de catre Serviciul de Solutionare Contestatii din cadrul DGRFP P. decizia nr. …/….2015, prin care a fost respinsa contestatia formulata de acesta, ca nefiind depusa in termenul legal pentru suma de 1572 lei, din care 651 lei TVA suplimentara, 582 lei accesorii aferente TVA suplimentara, 179 lei accize suplimentare, 160 lei accesorii aferente accizelor suplimentare, respingând totodata, ca neintemeiata, contestatia pentru suma de 101 lei, reprezentând accesorii aferente TVA si accizelor.

Ca urmare a adresei nr. …/...2015, SFO B. a comunicat ca reclamantul figureaza cu obligatii de plata referitoare la accesorii calculate pâna la data de 30.04.2014, in cuantum de 2681 lei.

In baza sentintei nr. 1032/01.04.2014, pronuntata de Tribunalul P., reclamantul a beneficiat de restituirea primei transe din taxa auto, in suma de 1455 lei.

Prin
decizia nr. …/…2015 privind compensarea obligatiilor fiscale
, s-a stabilit ca se sting obligatii fiscale in suma de 1455 lei, suma ce a fost compensata din taxa de mediu de restituit conform sentintei nr. 1032/01.04.2014, pronuntata de Tribunalul P., cu obligatii de plata restante care reprezinta accize stabilite de Biroul Vamal P..

Impotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestatie, iar prin
decizia nr. …/2015
, a fost respinsa aceasta, ca neintemeiata, apreciind ca au fost aplicate in mod corect prevederile art.116 pct.1, 2, 3, 4, 6 si art.117 pct.8 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala rep., cu modificarile si completarile ulterioare.

Prin
decizia nr. …/….2015 privind compensarea obligatiilor fiscale
, s-a stabilit ca se sting obligatii fiscale ale reclamantului X, in suma de 1327 lei.

Potrivit disp.art.116 alin. 3 din OG nr. 92/2003, „
creantele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compenseaza cu creantele fiscale ale debitorului reprezentând sume de restituit de aceeasi natura. Eventualele diferente ramase se compenseaza cu obligatii fiscale ale debitorului, in ordinea prevazuta la alin. 2
”.

Prin urmare, pentru a fi aplicabile aceste dispozitii legale, compensarea trebuie sa intervina intre creante fiscale de aceeasi natura, in sensul ca creantele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale nu pot fi compensate decât cu creante fiscale ale debitorului reprezentând sume de restituit de aceeasi natura, iar nu astfel cum au procedat organele fiscale efectuând compensarea intre o creanta rezultata din raporturi vamale cu o creanta fiscala, reprezentând taxa de poluare nerestituita, compensarile efectuate prin deciziile administrativ-fiscale contestate fiind in flagranta contradictie cu dispozitiile Codului de procedura fiscala sus-mentionate, in vigoare la momentul intervenirii compensarii.

Pentru aceste considerente, apreciind ca nu sunt indeplinite prev.art.116 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala rep., cu modificarile si completarile ulterioare, Curtea a admis, in parte, cererea, astfel cum a fost modificata, a anulat decizia nr. …/...2015 emisa de SFO B., decizia nr. … a DGRFP P., precum si decizia nr. …/….2015, consecinta fiind restituirea sumelor compensate catre recurent, nefiind necesar ca instanta sa dispuna restituirea sumelor nelegal compensate.

In ceea ce priveste capatul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumelor compensate in mod ilegal in plus fata de creanta compensata, impreuna cu dobânda fiscala calculata de la data compensarii din oficiu si pâna la data restituirii efective, Curtea apreciaza ca acesta a fost formulat doar cu titlu subsidiar, in masura in care capetele principale de cerere au fost respinse ca neintemeiate, drept pentru care nu se va pronunta asupra acestuia.

 

             
Autorul sintezei,

                                                                        
Judecator Irina Nicoleta Elisabeta Cioponea