Neprimirea de catre persoana condamnata a citatiilor adresate de instantele de judecata si neinstiintarea acesteia in vreun alt mod despre proces
28 martie 2020Obligativitatea plangerii prealabile pentru pretentiile derivand din contracte de achizitie publica
28 martie 2020
Obligatia debitoarei de a plati accesoriile aferente debitelor fiscale principale
Cuprins pe materii
:
Drept fiscal. Obligatii accesorii.
Legislatie relevanta
:
art. 122
2
alin. 1 si 2 C.pr.fisc.
Rezumat
:
Curtea retine ca, potrivit art. 122
2
C.pr.fisc., pentru creantele fiscale nascute anterior sau ulterior datei inregistrarii hotararii de dizolvare a contribuabilului la registrul comertului, incepand cu aceasta data nu se mai datoreaza si nu se calculeaza dobanzi si penalitati de intarziere (alin. 1). In cazul in care prin hotarare judecatoreasca irevocabila a fost desfiintat actul care a stat la baza inregistrarii dizolvarii, se calculeaza dobanzi si penalitati de intarziere intre data inregistrarii la registrul comertului a actelor de dizolvare si data ramanerii irevocabile a hotararii de desfiintare (alin. 2).
Textul de lege a fost introdus in Codul de procedura fiscala prin O.U.G. 39/2010, aprobata prin Legea nr. 46/2011, asadar, inainte de data deschiderii procedurii insolventei de catre Tribunalul Vrancea (05.09.2013).
Recurenta-reclamanta datoreaza, deci, accesorii pe perioada 05.09.2013 – 16.01.2014, conform dispozitiei legale mentionate.
Decizia nr. 2120 din 03.12.2015
a Curtii de Apel Galati
Prin sentinta nr. 427/17.06.2015, pronuntata de Tribunalul Vrancea in dosarul nr. 2974/91/2014, a fost respinsa cererea formulata de reclamanta I.T. S.R.L., prin reprezentant legal, in contradictoriu cu parata D.G.R.F.P. G. – A.J.F.P. V., ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs, in termen legal, reclamanta I.T. S.R.L., prin reprezentant conventional, criticand-o ca fiind nelegala.
In motivare, recurenta a aratat ca instanta de fond a respins in mod nelegal prin incheierea din 29.04.2015 cererea de administrare a probei cu expertiza contabila.
Aceasta proba era necesara pentru a se stabili corectitudinea modului de calcul la sumelor pretinse de organul fiscal.
Pe fond, a aratat ca recurenta a figurat ca dizolvata in intervalul 05.09.2013 – 10.01.2014, astfel ca imputarea majorarilor si penalitatilor este nelegala.
Nu a invocat niciun temei de drept.
In sustinere, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.
Legal citata, intimata nu a formulat intampinare.
Instanta a incuviintat si a administrat in cauza proba cu inscrisuri.
Instanta de recurs a incuviintat si a administrat in cauza proba cu inscrisuri.
Analizand intreg materialul probator administrat in cauza, Curtea de Apel apreciaza ca recursul este neintemeiat si se impune a fi respins, avand in vedere urmatoarele considerente:
In ce priveste motivul de recurs aplicabil, Curtea constata ca motivele invocate de partea recurenta se incadreaza in cazurile de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 5 si 8 C.pr.civ., referitoare la nerespectarea prin hotararea pronuntata a normelor de drept material si procesual.
Curtea retine ca, potrivit art. 122
2
C.pr.fisc., pentru creantele fiscale nascute anterior sau ulterior datei inregistrarii hotararii de dizolvare a contribuabilului la registrul comertului, incepand cu aceasta data nu se mai datoreaza si nu se calculeaza dobanzi si penalitati de intarziere (alin. 1). In cazul in care prin hotarare judecatoreasca irevocabila a fost desfiintat actul care a stat la baza inregistrarii dizolvarii, se calculeaza dobanzi si penalitati de intarziere intre data inregistrarii la registrul comertului a actelor de dizolvare si data ramanerii irevocabile a hotararii de desfiintare (alin. 2).
Textul de lege a fost introdus in Codul de procedura fiscala prin OUG 39/2010, aprobata prin Legea nr. 46/2011, asadar, inainte de data deschiderii procedurii insolventei de catre Tribunalul Vrancea (05.09.2013).
Recurenta-reclamanta datoreaza, deci, accesorii pe perioada 05.09.2013 – 16.01.2014, conform dispozitiei legale mentionate.
In ce priveste respingerea probei prin raport de expertiza contabila, Curtea retine ca solutia instantei de fond este justa, deoarece calculul accesoriilor este relativ simplu de efectuat, se regaseste in anexa la decizia contestata si este corect.
Asadar, niciunul din motivele de recurs invocate de recurenta nu este intemeiat.
Recursul este calea de atac prin intermediul careia partile sau Ministerul Public solicita, in conditiile si pentru motivele determinate limitativ de lege, desfiintarea unei hotarari judecatoresti pronuntate fara drept de apel sau in apel.
Examinand prezenta cauza prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciaza ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala, care nu se impune a fi reformata.
Avand in vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
