Obligarea casei judetene de asigurari de sanatate sa restituie angajatorului sumele reprezentand indemnizatii platite de catre el asiguratilor

- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, art. 38 si art. 52

Doar art. 36 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 utilizeaza termenii de calcul si plata a indemnizatiilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, pentru a desemna conditiile in care beneficiarii pot incasa, fie de la angajator, fie de la casa de asigurari de sanatate indemnizatia aferenta concediului medical, acesti termeni fiind mentionati si de art. 52 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005.

De altfel, este firesc ca numai litigiile care privesc calculul si plata indemnizatiilor de asigurari de sanatate sa fie atribuite instantelor specializate in litigii de asigurari sociale, intrucat doar acestea pun in discutie raportul de asigurare ce se naste in temeiul amintitei ordonante de urgenta. In schimb, litigiile care deduc judecatii raporturi juridice dintre angajatori, ca platitori ai indemnizatiilor, si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, ca autoritate publica ce gestioneaza Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, nu vizeaza raporturile juridice specifice dreptului asigurarilor sociale, ci se incadreaza in sfera semantica a notiunii de contencios administrativ, fara ca legiuitorul sa le fi scos din sfera de competenta a instantelor de contencios administrativ, printr-o norma expresa.

Pe de alta parte, procedura de recuperare a indemnizatiilor, care, in urma compensarii cu contributiile, le depasesc ca valoare pe acestea din urma, este reglementata de Ordinul nr. 60/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 si corespunde celei prevazuta de Legea nr. 554/2004.

Astfel, prin art. 52 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, legiuitorul a atribuit in competenta instantelor ce asigura jurisdictia asigurarilor sociale doar litigiile la care participa beneficiarii directi ai indemnizatiilor reglementate de aceasta ordonanta.

Prin urmare, actiunea avand ca obiect obligarea casei judetene de asigurari de sanatate sa restituie angajatorului sumele reprezentand indemnizatii platite de catre el asiguratilor intr-o luna calendaristica si care depasesc suma contributiilor datorate de acesta in luna respectiva nu intra in sfera de aplicare a art. 52 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, fiind de competenta instantei de contencios administrativ.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,

Decizia civila nr. 6 din 4 februarie 2014, C.P.

Prin incheierea din 19 decembrie 2014, pronuntata de Tribunalul Timis - Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, a fost admisa exceptia necompetentei functionale a Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Timis si, in consecinta, a fost declinata competenta de solutionare a actiunii formulata de reclamanta SC K. & S. ROMANIA SRL in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Timis, avand ca obiect restituire indemnizatii, in favoarea Tribunalului Timis - Sectia I Civila - Litigii de Munca, completul C9LM.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut, in esenta, ca, prin actiune, reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumelor de recuperat de la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate reprezentand diferenta dintre suma indemnizatiilor cuvenite si contributia de concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate datorate de angajator pentru lunile mai si iunie 2009, in total 127.004 lei.

Desi reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile Legii nr. 554/2004, apreciind ca este vorba despre un raport juridic de drept fiscal, sediul materiei il reprezinta Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158 din 17 noiembrie 2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate, care prevede, la art. 52, ca: „Litigiile care au ca obiect modul de calcul si de plata a indemnizatiilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se solutioneaza de catre instantele judecatoresti competente, potrivit jurisdictiei asigurarilor sociale”.

Or, conform art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, „in cadrul tribunalelor functioneaza sectii sau, dupa caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale”. Rezulta, astfel, ca toate cauzele ce se circumscriu unui domeniu specializat, cum este cel de dreptul muncii si asigurarilor sociale, se judeca de completele specializate sau, in masura in care s-au infiintat, potrivit art. 37 alin. (2) din aceeasi lege, de instante specializate.

In speta, cum la Tribunalul Timis au fost infiintate complete specializate in materia asigurarilor sociale, in cadrul Sectiei I Civile, se poate conchide ca revine acestora atributia de solutionare a cauzei de fata, calificata potrivit considerentelor sus- expuse.

La randul sau, Sectia I Civila din cadrul Tribunalului Timis a declinat competenta de solutionare a cauzei catre Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Timis, completului initial investit, C2NCA. Astfel, prin Incheierea nr. 27/12.01.2015, sa constatat ivit conflictul negativ de competenta intre Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Timis si Sectia I civila a Tribunalului Timis -

Pagina 9 din 24

Complet specializat de litigii de munca si asigurari sociale si a fost suspendata judecarea cauzei, iar dosarul a fost inaintat Curtii de Apel Timisoara in vederea pronuntarii regulatorului de competenta.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca, prin actiunea pendinte, reclamanta SC K. & S. ROMANIA SRL, in calitate de angajator, a solicitat obligarea paratei Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Timis la plata sumelor care reprezinta debitul restant constand in sume de recuperat de la Fondul National de Asigurari Sociale de Sanatate pentru perioada mai - iunie 2009, invocand dispozitiile Legii nr. 554/2004 si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 158/2005.

Potrivit art. 52 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, sunt de competenta instantelor judecatoresti care asigura jurisdictia asigurarilor sociale „litigiile care au ca obiect modul de calcul si de plata a indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate”. Insa, prin art. 52 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, legiuitorul a atribuit in competenta instantelor ce asigura jurisdictia asigurarilor sociale, organizate conform art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, doar litigiile declansate de beneficiarii indemnizatiilor de asigurari sociale de sanatate, iar nu si pe cele purtate intre angajatorii care achita beneficiarilor aceste indemnizatii si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, cum este cazul de fata.

Ca este asa rezulta din interpretarea sistematica a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 158/2005. Astfel, art. 35 si art. 36 utilizeaza termenii de „calcul si plata a indemnizatiilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta” doar pentru a desemna conditiile in care beneficiarii pot incasa, fie de la angajator, fie de la casa de asigurari de sanatate, indemnizatia aferenta concediului medical. De altfel, este firesc ca litigiile care privesc calculul si plata indemnizatiilor de asigurari de sanatate sa fie atribuite instantelor specializate in litigii de munca si asigurari sociale, intrucat acestea se deruleaza intre angajati, ca beneficiari ai indemnizatiilor, si angajatori, ca platitori ai acestora.

In schimb, litigiile care deduc judecatii raporturile juridice dintre angajatori, ca platitori ai indemnizatiilor, si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, ca autoritate publica ce gestioneaza Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, nu vizeaza raporturi juridice specifice dreptului asigurarilor sociale, ci se incadreaza in sfera semantica a notiunii de contencios administrativ, iar legiuitorul nu le-a scos din sfera de competenta a instantelor de contencios administrativ, printr-o norma expresa.

Litigiul pendinte este promovat in temeiul art. 38 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005. Reclamanta, in calitatea sa de platitor al indemnizatiilor de asigurari de sanatate, tinde la recuperarea din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate a indemnizatiilor achitate angajatilor sai intr-un anumit interval de timp si care depasesc suma contributiilor datorate de acestia in lunile respective. Asadar, litigiul nu vizeaza calculul si plata indemnizatiilor de asigurari de sanatate de catre reclamanta angajatilor sai, ci recuperarea din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate a sumelor ce, potrivit art. 38 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, se suporta de catre fond si care exced contributiilor pentru concedii si indemnizatii datorate pentru luna respectiva de catre beneficiarii indemnizatiilor.

Prin urmare, nu intra in sfera de aplicare a art. 52 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, dar se incadreaza in sfera semantica a notiunii de „contencios administrativ”, definita in art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, caci parata este autoritate publica, litigiul fiind nascut din refuzul sau de a solutiona cererea reclamantului de atribuire a sumelor care se suporta din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate si exced contributiilor pentru concedii si indemnizatii datorate de catre beneficiarii carora le-au fost achitate, in diverse perioade de timp, astfel de indemnizatii de asigurari de sanatate.

Examinand conflictul negativ de competenta intre cele doua instante, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor art. 135 si urmatoarele din Codul de procedura civila, Curtea a constatat urmatoarele:

Reclamanta K. & S. Romania a solicitat instantei obligarea paratei Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Timis la plata sumei de 127.004 lei, reprezentand diferenta dintre suma indemnizatiilor cuvenite si contributia de concedii si indemnizatii de asigurari sociale datorata de angajator, cu motivarea ca, desi a facut o atare solicitare pe cale administrativa, prin cererile nr. 41149/06.10.2009 si nr. 33305/30.07.2009, inregistrate la Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Timis, i s-a raspuns, de catre institutia abilitata, doar prin Adresa nr. 47508/01.08.2014 ca i sa refuzat plata sumelor solicitate.

Prevederile Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 instituie, in favoarea asiguratilor persoane fizice, corelativ cu obligatia de a plati contributii la bugetul Fondului national unic de asigurari de sanatate, dreptul de a primi indemnizatii pentru concedii medicale si asigurari sociale de sanatate expres enumerate de art. 2 alin.

1. din ordonanta de urgenta.

In conformitate cu dispozitiile art. 12 si urmatoarele din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, cu toate ca plata acestor indemnizatii se face beneficiarilor de catre angajatorii lor, in cazul asiguratilor salariati, sumele de bani cu aceasta destinatie se suporta din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate. De aceea, normele art. 38 din ordonanta de urgenta, ce constituie temeiul juridic al actiunii reclamantei, permit ca angajatorul care a platit asiguratilor indemnizatiile in discutie sa-si recupereze banii de la casele judetene de asigurari de sanatate. Pentru a usura procedura de recuperare, legiuitorul a instituit o compensare legala speciala, ce se efectueaza lunar intre sumele platite de angajator cu titlul de indemnizatii si cele reprezentand contributiile datorate de asigurat si retinute de angajatori, care trebuie achitate bugetului de asigurari de sanatate. Aceasta procedura de recuperare este reglementata expres in continutul art. 38 alin. (1) din ordonanta, iar potrivit alin.

2. , atunci cand suma platita lunar de angajatori asiguratilor depaseste suma datorata lunar bugetului special, cu titlul de obligatii fiscale ,diferenta se suporta din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate din creditele bugetare prevazute cu aceasta destinatie, in conditiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonante de urgenta.

Raportat la consideratiile teoretice prezentate mai sus, Curtea a apreciat ca, in speta, nu se poate invoca incidenta prevederilor art. 52 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, pentru a se putea concluziona ca prezenta cauza ar intra in sfera de competenta a instantelor specializate in solutionarea litigiilor avand ca obiect asigurari sociale. Prin art. 52 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, legiuitorul a atribuit in competenta instantelor ce asigura jurisdictia asigurarilor sociale, organizate potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, doar litigiile la care participa beneficiarii directi ai acestor indemnizatii.

Un prim argument in sensul concluziei de mai sus rezulta din interpretarea sistematica a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 158/2005. art. 36 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 utilizeaza termenii de calcul si plata a indemnizatiilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta, doar pentru a desemna conditiile in care beneficiarii pot incasa, fie de la angajator, fie de la casa de asigurari de sanatate indemnizatia aferenta concediului medical. De altfel, este firesc ca numai litigiile care privesc calculul si plata indemnizatiilor de asigurari de sanatate sa fie atribuite instantelor specializate in litigii de asigurari sociale, intrucat doar acestea pun in discutie raportul de asigurare ce se naste in temeiul amintitei ordonante de urgenta.

In schimb, litigiile care deduc judecatii raporturi juridice dintre angajatori, ca platitori ai indemnizatiilor, si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, ca autoritate publica ce gestioneaza Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, nu vizeaza raporturile juridice specifice dreptului asigurarilor sociale, ci se incadreaza in sfera semantica a notiunii de contencios administrativ, fara ca legiuitorul sa le fi scos din sfera de competenta a instantelor de contencios administrativ, printr-o norma expresa.

Un al doilea argument ce sustine natura juridica administrativa a raporturilor dintre platitorul indemnizatiilor si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate este faptul ca procedura de recuperare a indemnizatiilor, care, in urma compensarii cu contributiile, le depasesc ca valoare pe acestea din urma, ce este reglementata de Ordinul nr. 60/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, corespunde celei prevazuta de Legea nr. 554/2004. Astfel, potrivit art. 77 alin. (5) din ordinul mentionat, dupa depunerea cererii, Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate este datoare ca, in termen de 30 de zile de la data sesizarii, fie sa procedeze la plata sumelor datorate, fie sa comunice solicitantului refuzul de plata.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea a concluzionat ca litigiul pendinte nu intra in sfera de aplicare a art. 52 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005, dar se incadreaza in sfera semantica a notiunii de „contencios administrativ”, definita de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, caci parata este autoritate publica, iar litigiul s-a nascut din refuzul sau de a solutiona cererea reclamantei de atribuire a sumelor care se suporta din bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate si exced contributiilor pentru concedii si indemnizatii datorate de catre beneficiari. Pe cale de consecinta, a stabilit ca prezenta cauza trebuie solutionata de prima instanta investita, respectiv de Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Timis.