Obligare la plata diferentelor de salariu reprezentand includerea premiului anual in salariul lunar

Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, s-a prevazut in mod expres ca sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului platit din sectorul bugetar.

Prin Decizia nr. 21/18.11.2013, inalta Curte de Casatie si Justitie, in vederea uniformizarii practicii, a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010 prevazut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 a fost inclus in majorarile salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.

Instantele au obligatia de a-si orienta jurisprudenta in acord cu solutia pronuntata in interesul legii, nemaiputandu-se pronunta in sensul contrar deciziei pronuntate de instanta suprema nici macar retinand considerente noi, dar cu atat mai mult pentru considerente care au facut deja obiectul analizei cu ocazia solutionarii recursului in interesul legii.

Art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009 Art. 39 din Legea nr. 284/2010 Art. 8 din Legea nr. 285/2010 Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 21/18.11.2013 Decizia Curtii Constitutionale nr. 115/2012

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, sectia I civila sub nr. 8144/118/2015, reclamantele [...] si [...], in contradictoriu cu paratii Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta si Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta au solicitat:

• obligarea paratilor la acordarea despagubirilor constand in drepturi banesti provenite din premiul anual neinclus in fapt in majorarea prevazuta de art. 8 din Legea nr. 285/2010, incepand cu data de 12.20.2012 pana la includerea acestora in salariul lunar al fiecarei reclamante, reactualizat in functie de indicele de inflatie la data platii efective;
• obligarea paratilor la calcularea drepturilor salariale pentru fiecare reclamanta, prin majorarea salariului de baza cu drepturile aferente premiului anual mai sus mentionat, incepand de la data pronuntarii hotararii;
• obligarea paratilor la plata de daune interese reprezentand dobanzi calculate asupra sumelor prevazute la pct.1, incepand de la data de 12.10.2012, calculate potrivit OG nr. 13/2011 privind nivelul dobanzii legale.

In motivarea actiunii, reclamantele sustin ca, in drept, premiul anual a fost inclus in salariul lunar incepand cu 01.01.2011, iar in fapt, salariul primit nu contine diferenta solicitata la punctul 1 din petitul cererii.

Se apreciaza ca acest drept a fost prevazut de legislatia in vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept castigat, care nu mai poate fi desfiintat in mod retroactiv. In acest sens Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea unui recurs in interesul legii a statuat "dreptul la acordarea premiului anual nu a fost inlaturat prin abrogarea art. 25 din Legea - cadru DT. 330/2009, ci reprezinta in continuare, o creanta lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, modificata fiind, in concret, numai modalitatea de acordare, si anume esalonat si succesiv, in cursul anului 2011, respectiv prin cresterea, in mod corespunzator, a cuantumului salariului soldei/indemnizatiei de baza.

Se mai arata ca si Curtea Constitutionala, printr-o interpretare similara, cu caracter deopotriva obligatoriu, a statuat asupra modalitatii in care subzista dreptul de creanta al angajatorului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, in sensul ca, desi acesta nu mai poate fi acordat in forma anterioara, prevazuta de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009, a fost inlocuit, in drept, iar nu si in fapt, cu o noua modalitate de plata, prevazuta de lege, prin executarea succesiva (deciziile nr. 115/2.02.2015 si nr. 257/2012). Ca atare, sumele aferente premiului anual nu au fost prevazute de legislatia in vigoare pentru anul calendaristic anterior, reprezentand un drept castigat care trebuie recunoscut integral pentru a avea caracter efectiv, nu iluzoriu.

In legatura cu acest principiu, se arata ca, prin art. 1 din Codul civil este consacrat, in concordanta cu prevederea inscrisa la art.15 alin.2 din Constitutie, principiul neretroactivitatii legilor. Drept consecinta, ori de cate ori efectele susceptibile a se produce din raportul anterior si care s-au realizat inainte de intrarea in vigoare a legii celei noi nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptarii noii legi, care trebuie sa respecte suveranitatea legii anterioare. Se sustine ca, in cazul dedus judecatii, dreptul in al carui continut patrimonial este inclus premiul anual aferent anului 2011 era dej a castigat, chiar daca plata a fost amanata pana in luna ianuarie 2011.

Se arata, de asemenea ca, potrivit dispozitiilor art. 20 din Constitutia Romaniei, intitulat "Tratatele internationale privind drepturile omului", dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretare si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte. Se apreciaza ca, in interpretarea contrara, restrangerea dreptului de plata a despagubirilor reprezentand sumele de bani aferente unui drept deja castigat constituie o ingerinta asupra substantei insasi a dreptului recunoscut prin decizia nr. 21/2013 pronuntata de ICCJ, ingerinta ce are ca efect privarea de bunuri, in sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor omului.

In drept, actiunea este intemeiata pe dispozitiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, interpretat prin prisma deciziei nr. 13/2013 a ICCJ, decizia Curtii Constitutionale nr.115/2.02.2015, decizia Curtii Constitutionale nr. 257/2012, art.1 din primul protocol aditional la conventia CEDO, Directiva Consiliului nr. 2000178/CE de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste in cadrarea in munca, art. 272 Codul Muncii.

Prin intampinare, paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta a invocat, pe cale de exceptie, necompetenta teritoriala a instantei fata de dispozitiile alin.3 raportat la alin.1 ale art. 127 Cod procedura civil. Tot pe cale de exceptie, a mai invocat nulitatea actiunii pentru nerespectarea disp. art. 194 lit.c) si d) Cod procedura civila, precum si lipsa calitatii procesual pasive.

Tot prin intampinare, paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a invocat necompetentei teritoriale a instantei fata de dispozitiile alin.3 raportat la alin.1 ale art. 127 Cod procedura civil, exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile prevazuta de disp.art. 7 din Legea nr. 285/2010 si exceptiei prescrierii dreptului material la actiune.

La termenul de judecata din data de 6 aprilie 2016, instanta s-a pronuntat asupra exceptiilor

ⁱⁿ

v°

^{cate de}

parati.

Astfel s-a respins ca nefondata exceptia necompetentei teritoriale, avand in vedere ca instanta sesizata nu este instanta la care reclamantele isi desfasoara activitatea.

De asemenea, a fost respinsa exceptia inadmisibilitatii actiunii intemeiata pe disp. art. 7 din Legea nr. 285/2010, avand in vedere ca instanta este competenta sa solutioneze pretentiile reclamantelor intrucat acestea vizeaza plata unor drepturi de natura salariala, nefiind vorba despre contestatii intemeiate pe dispozitiile art.7 din Legea nr. 285/2010. Aceasta intrucat art.7 alin.1 din acest act normativ are in vedere solutionarea contestatiilor in legatura cu "stabilirea salariilor de baza individuale, a sporurilor, a premiilor si a altor drepturi care se acorda potrivit prevederilor prezentei legi";, iar pretentia reclamantelor este intemeiata pe dispozitiile art. 8 din Legea 285/2010, fara a se raporta la o decizie prin care sa fi fost stabilit cuantumul premiului anual .

In plus, competenta instantei de dreptul muncii este data si de incidenta dispozitiilor art. 278 alin.2 din Codul muncii, conform carora prevederile acestui cod se aplica cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de munca neintemeiate pe un contract individual de munca , in masura in care reglementarile speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de munca respective.

Cum obiectul cererii este acordarea unor drepturi de natura salariala, solicitare pentru care dispozitia legala nu impune urmarea unei proceduri prealabile, a fost respinsa si exceptia inadmisibilitatii invocata de paratul Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

S-a respins nulitatea actiunii pentru nerespectarea disp.art. 194 lit.c) si d) Cod procedura civila, avand in vedere ca este depasita procedura prealabila.

De asemenea, a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Ministerul Public - Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta, avand in vedere calitatea acestuia de ordonator de credite.

Prin sentinta civila nr. 726 din data de 06 aprilie 2016, Tribunalul Constanta

a admis

ceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile anterioare datei de 29.12.2012 fiind respinse ca prescrise aceste pretentii.

A fost respinsa actiunea formulata de reclamantele [...] si [...], in contradictoriu cu paratii Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Constanta, Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta, ca nefondata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, in esenta urmatoarele:

In cauza reclamantele au solicitat obligarea paratilor la acordarea despagubirilor constand in drepturi banesti provenite din premiul anual neinclus in fapt in majorarea prevazuta de art. 8 din Legea nr. 285/2010, incepand cu data de 12.20.2012. Conform art. 2501 Cod civil ”
Drepturile la

Cum in speta de fata, cererea reclamantelor are un obiect patrimonial si cum aceasta cerere depaseste termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de lege, instanta a admis exceptia si a respins cererea pentru pretentiile anterioare datei de 29.12.2012.

Pe fondul cauzei s-a constatat ca actiunea este nefondata.

Reclamantele sunt personal bugetar ale caror drepturi salariale sunt stabilite prin lege, potrivit dispozitiilor art. 162 alin. 3 Codul muncii. Prin Decizia nr. 21/18.11.2013, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, cat si prin Deciziile nr. 115/2012 si nr. 257/2012 ale Curtii Constitutionale s-a retinut ca dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de baza scadent in prima luna a anului urmator celui lucrat s-a stins odata cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind inlocuit cu o noua modalitate de plata, prevazuta de lege, prin executare succesiva.

Intr-adevar, in conditiile dispozitiei exprese a articolului 8 din Legea nr. 285/2010, suma reprezentand premiul anual aferent anului 2010 nu se mai acorda. Prin ipoteza legii, acesta a fost considerat ca avut in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda incepand cu anul 2011, prin cresterea in mod corespunzator a cuantumului salariului/soldei/indemnizatiei de baza.

Curtea Constitutionala a constat ca art. 8 din Legea nr. 285/2010 reglementeaza, pe de-o parte, incetarea acordarii premiului anual incepand cu luna ianuarie 2011 iar, pe de alta parte, prevede ca aceste sume vor fi cuprinse in cresterile salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora in salariul/solda/indemnizatia de baza a angajatului, potrivit reglementarilor din aceeasi lege. Curtea a mai constatat ca majorarea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/solda/indemnizatia de baza, este acordata si in continuare, dovada ca de la 1 ianuarie 2012 a ramas in plata acelasi nivel al retributiei, in conditiile in care legiuitorul a ales sa nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.

Prin decizia nr. 21/18 noiembrie 2013, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, s-a stabilit ca premiul anual aferent anului 2010, reglementat initial prin art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, a fost inclus, potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, de catre legiuitor in noua reglementare salariala, sub forma unor majorari salariale stabilite in art. 1 din Legea nr. 285/2010, fara a mai putea fi acordat in forma supusa vechii reglementari.

Interpretarea instantei supreme in sensul ca premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus sub forma unor majorari salariale stabilite in art. 1 din Legea nr. 285/2010 se impune obligatoriu potrivit dispozitiilor art. 517 alin. 4 Cod procedura civila. in plus, inalta Curte a retinut ca nu se poate analiza includerea premiului in majorarile salariale prevazute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de mentinere a dreptului la plata premiului in forma anterioara, intrucat ar contraveni celor stipulate cu forta obligatorie de Curtea Constitutionala.

In conditiile in care atat Inalta Curte, cat si Curtea Constitutionala, au statuat ca majorarile salariale stabilite potrivit art. 1 din Legea nr. 285/2010 au inclus, potrivit art. 8, si premiul anual aferent anului 2010, drepturile lunare platite reclamantilor pe durata aplicabilitatii actului normativ fiind calculate cu aceste majorari, instanta nici nu mai poate face verificari si nici nu mai poate dispune in contra acestor aspecte, deciziile avand caracter obligatoriu, potrivit legii.

Obligatia de plata a unor sume de bani reglementata prin lege se constituie intr-un drept de creanta al angajatului asupra angajatorului. in acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat, de pilda in Hotararea din 8 noiembrie 2005, pronuntata in Cauza Kechko impotriva Ucrainei, paragraful 23, ca tine de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor platite din fonduri publice angajatilor sai. Statul poate introduce, suspenda sau inceta plata acestor beneficii, adoptand in acest sens modificarile legislative corespunzatoare. insa, in cazul in care o dispozitie legala in vigoare prevede acordarea unor asemenea beneficii, iar conditiile prevazute de lege sunt indeplinite, autoritatile statului nu pot refuza in mod deliberat plata acestora pe perioada cat prevederile legale sunt in vigoare.

Legiuitorul, prin aceleasi dispozitii de lege criticate - art. 8 din Legea nr. 285/2010 -, a prevazut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 sa fie avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora in salariul/solda/indemnizatia de baza a angajatului, potrivit reglementarilor din aceeasi lege. Asadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, este astfel recunoscut de acesta din urma, modificata fiind, in concret, numai modalitatea de acordare, si anume esalonat si succesiv, respectiv prin cresterea, in mod corespunzator, a cuantumului salariului/soldei/ indemnizatiei de baza. De altfel, nici art. 25 alin. 4 teza finala din Legea-cadru nr. 330/2009, in prezent abrogata, care prevedea acordarea acestui premiu "incepand cu luna ianuarie a anului urmator perioadei pentru care se acorda premiul", nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligatiei de plata, astfel ca legiuitorul poate sa reglementeze o modalitate de plata esalonata care sa satisfaca si sa mentina un echilibru rezonabil, pe de o parte, intre interesele angajatilor in cauza, si, pe de alta parte, interesul public sub aspectul gestionarii resurselor bugetare in contextul actualei crizei economice.

Totodata, s-a constatat ca, potrivit prevederilor OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, precum si pentru instituirea altor masuri financiare in domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 283/2011, referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor masuri financiare in domeniul bugetar, cresterea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/ solda/ indemnizatia de baza, este acordata si in continuare, dovada ca de la 1 ianuarie 2012 a ramas in plata acelasi nivel al retributiei, in conditiile in care legiuitorul a ales sa nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.

In concluzie, s-a constatat ca nu se poate retine incalcarea prevederilor constitutionale si conventionale referitoare la dreptul de proprietate privata. Premiul anual pe anul 2010 reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila, pe care angajatul o are asupra angajatorului public si constituie un "bun" in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, dar dispozitiile de lege criticate prevad, in acelasi timp, doar modalitatea prin care statul urmeaza sa-si execute intru totul aceasta obligatie financiara, in forma aratata mai sus, fara a fi afectate in niciun fel cuantumul sau intinderea acestei creante.

Nu se poate retine nici incalcarea principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constitutie. Dispozitiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin continutul lor normativ, nu vizeaza efectele juridice stinse ale unui raport juridic nascut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibila constatarea incalcarii principiului neretroactivitati legii.

Totodata, se constata ca dispozitiile de lege criticate se aplica in egala masura intregului sonal din sectorul bugetar.

Prin urmare, reclamantele sunt personal bugetar, iar drepturile acestora sunt stabilite prin lege, potrivit dispozitiilor art. 162 alin. 3 Codul muncii. Adoptarea Legii nr. 285/2010 reprezinta prerogativa legiuitorului de a adopta acte normative in materia drepturilor salariale.

impotriva sentintei civile nr. 726 din 6.04.2016, pronuntata de Tribunalul Constanta, in termen legal au declarat apel reclamantele [...] si [...] care au criticat-o pentru netemeinicie intrucat, desi, in drept, premiul anual a fost inclus in salariul lunar incepand cu 01.01.2011, in fapt, salariul apelantilor nu contine aceasta diferenta, solicitata la pct. 1 din petitul cererii introductive.

Se arata ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat prin decizia pronuntata in solutionarea recursului in interesul legii nr. 21/2013 ca "
dreptul la acordarea premiului anual nu a fost inlaturat prin abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009, ci reprezinta in continuare, o creanta lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, modificata fiind, in concret, numai modalitatea de acordare, si anume esalonat si succesiv, in cursul anului 20H, respectiv prin cresterea, in mod corespunzator, a cuantumului salariului soldei/ indemnizatiei de baza
".
Or, raportat la aceasta concluzie, se retine ca dreptul la premiul anual a fost mentinut si dupa abrogarea art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 incepand cu luna ianuarie 2011.

Aceeasi instanta suprema a mai stabilit, prin aceeasi decizie, ca majorarea salariala din anul 2011, rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul de baza, este acordata, in drept, si in continuare, decizia nr. 21/2013 fiind pronuntata de catre ICCJ in interpretarea legii prin rezolvarea problemei de drept supusa analizei, fara a se statua asupra situatiei care s-a creat in fapt prin tic includerea efectiva si concreta a sumelor in salariul de baza.

Curtea Constitutionala, printr-o interpretare similara cu caracter deopotriva obligatoriu, a statuat asupra modalitatii in care subzista dreptul de creanta al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, in sensul ca desi acesta nu mai poate fi acordat in forma anterioara, prevazuta de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009, a fost inlocuit, in drept (iar nu si in fapt, dupa. ciim vom dovedi prin probele ce vor fi administrate), cu o noua modalitate de plata, prevazuta de lege, prin executare succesiva (deciziile nr. 115/2 februarie 2015 si nr. 257/2012). Ca atare, sumele aferente premiului anual au fost prevazute de legislatia in vigoare pentru anul calendaristic anterior, reprezentand un drept castigat care trebuie recunoscut integrat, pentru a avea caracter efectiv, iar nu iluzoriu.

Considerente bazate pe aplicarea prioritara a dreptului european

Potrivit prevederilor art. 20 din Constitutia Romaniei, intitulat „
Tratatele internationale privind drepturile omului
", dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretare si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte, iar daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte, si legile interne au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.

Or, intr-o interpretare contrara, restrangerea dreptului de plata a despagubirilor reprezentand sumele de bani aferente unui drept deja castigat constituie o ingerinta asupra substantei insesi a dreptului recunoscut prin decizia nr. 21/2013 pronuntata de ICCJ, ingerinta ce are ca efect privarea noastra de bunuri, in sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Judecatorul national are obligatia sa interpreteze dreptul national intr-o maniera conforma cu dreptul Uniunii, fara a fi tinut sa astepte abrogarea sau modificarea dispozitiilor interne sau o schimbare a jurisprudentei Curtii Constitutionale care contravin dreptului Uniunii. Instantele sunt obligate sa aplice dreptul Uniunii, asa cum a fost interpretat de Curtea de Justitie, inlaturand, daca este necesar, din oficiu aplicarea dispozitiilor legislative nationale, sau a deciziilor Curtii Constitutionale care sunt contrare dreptului Uniunii.

Desi trimiterea instantei de fond la statuarile facute de Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Curtea Constitutionala este corecta, fiind in concordanta cu argumentele din cererea introductiva, se considera ca este eronata concluzia potrivit careia nu se poate analiza includerea premiului in majorarile salariale prevazute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, cu consecinta respingerii actiunii noastre. Astfel, atat instanta suprema, cat si instanta de contencios constitutional, au statuat in drept asupra problemelor supuse dezbaterii in cauzele respective, in vreme ce reclamantele au sustinut ca, in fapt, premiul anual nu a fost inclus in salariul lunar incepand cu data de 01,01.2011, si au propus proba cu inscrisuri solicitand, in conformitate cu dispozitiile art. 272 din Codul Muncii, potrivit carora sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, ca paratii sa faca dovada ca premiul anual a fost inclus in salariul de baza.

Cu toate acestea, din examinarea hotararii atacate, se poate constata ca instanta de fond nu sa pronuntat asupra probei propuse de reclamanti, ci doar a apreciat ca, in lumina interpretarii date de instanta suprema in sensul ca premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus sub forma unor majorari salariale stabilite in art. 1 din Legea nr. 285/2010, care se impune obligatoriu potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila, actiunea trebuie respinsa.

Analizand sentinta apelata din prisma criticilor formulate de reclamanti, Curtea a apreciat ca acestea sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:

Prin cererea formulata reclamantele au solicitat obligarea paratilor la plata diferentelor de salariu reprezentand includerea premiului anual in salariul lunar.

Premiul anual era reglementat prin dispozitiile art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, care prevedea: „
plata premiului anual se va face pentru intregul personal salarizat potrivit prezentei legi, incepand cu luna ianuarie 2011".

Prin art. 39 din Legea nr. 284/2010, Legea nr. 330/2009 a fost abrogata incepand cu luna ianuarie 2011.

Prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, s-a prevazut in mod expres ca sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda, incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului platit din sectorul bugetar.

Din evolutia cronologica a dispozitiilor legale incidente in cauza, rezulta ca dreptul subzista, insa legiuitorul a modificat modalitatea de plata a premiului anual 2010, aceasta fiind transformata, dintr-o executare „uno ictu” intr-o executare succesiva.

Chiar daca nu este un drept fundamental, cum este cel salarial, ci un beneficiu, ce este inclus in marja de apreciere a statului, beneficiarii nu au fost lipsiti de bun, premiul fiind acordat sub alta forma, prin plata esalonata.

Prin Decizia nr. 115/2012 Curtea Constitutionala a retinut ca legiuitorul, prin art. 8 din Legea nr. 285/2010, a prevazut ca sumele aferente premiului anual pe 2010 sa fie avute la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora in salariul/solda/indemnizatia de baza a angajatului, potrivit reglementarilor din aceeasi lege. Asadar, beneficiul premiului anual pe 2010 care reprezinta o creanta, certa, lichida si exigibila a angajatului asupra angajatorului sau, este astfel recunoscut de acesta din urma, modificata fiind, in concret, numai modalitatea de acordare si anume esalonat si succesiv, respectiv prin cresterea in mod corespunzator a cuantumului salariului/soldei/indemnizatiei de baza.

Referitor la natura premiilor acordate in bani angajatilor, s-a constatat ca sporurile, premiile si alte stimulente acordate demnitarilor si altor salariati prin acte normative reprezinta drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate si garantate prin constitutie, legiuitorul fiind in drept, totodata, sa instituie anumite sporuri la indemnizatiile si salariile de baza, premii periodice si alte stimulente, pe care le poate diferentia in functie de categoriile de personal carora li se acorda, le poate modifica in diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. (decizia nr. 414/2005).

Nu poate fi retinuta incalcarea principiului neretroactivitatii legii civile, deoarece dispozitiile art. 8 din Legea nr. 285/2010, prin continutul lor normativ, nu vizeaza efectele juridice stinse ale unui raport juridic nascut sub imperiul legii vechi. Majorarea salariala din anul 2010 rezultata ca urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/solda/indemnizatia de baza a fost acordata in continuare, dovada ca la 1 ianuarie 2012 a ramas in plata acelasi nivel al retributiei.

Prin Decizia nr. 21/18.11.2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in vederea uniformizarii cticii, a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010 prevazut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 a fost inclus in majorarile salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010.

Prin urmare, argumentele contrare aduse de apelante nu pot fi primite, intrucat s-ar nesocoti chestiunile de drept dezlegate de Inalta Curte de Casatie si Justitie care au forta obligatorie conform art. 517 alin.4 Codul muncii.

Avand in vedere faptul ca beneficiarii nu au fost lipsiti de bun, fiind modificata doar modalitatea de acordare a acestuia, nu se poate retine incalcarea prevederilor constitutionale si internationale referitoare la dreptul de proprietate invocate prin actiune.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea a respins apelul formulat ca nefondat.

Decizia civila nr. 367/CM/13.09.2016 Judecator redactor Jelena Zalman