Obiectiunile la raportul  final si la bilantul de inchidere, fiind respinse ca tardive prin decizia instantei de recurs, nu mai pot fi invocate  ca o crotica a nelegalitatii si netemeiniciei sentintei, pronuntate ulterior, de inchiderea procedurii insolventei fata de debitor.

 

Legea nr. 85/2006, art. 138 alin. 1 lit. a-g, art. 138 alin. 3

 

Creditorul ce detine  mai mult de 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala, poate formula cerere de instituire a raspunderii patrimoniale personale, pentru una din faptele prevazute la art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006, privind  procedura insolventei, impotriva  persoanelor din conducerea societatii debitoare sau alta persoana vinovata de  savarsirea vreuneia din fapte, dar in conditiile prevazute de dispozitiile art. 138 alin. 3 din lege.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 1872  din 14 septembrie 2011.

 

Prin sentinta nr.931 din 03 iunie 2011, pronuntata de Tribunalul Prahova – Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ, s-a admis cererea formulata de lichidatorul  judiciar REVALACTIV SPRL ,in temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolventei, s-a dispus inchiderea procedurii falimentului debitorului SC A SRL si radierea debitorului din registrul comertului.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a constatat ca la data de 04.03.2011, lichidatorul desemnat sa administreze procedura falimentului debitoarei  a solicitat sa se dispuna inchiderea procedurii ca urmare a aprobarii raportului final de lichidare si a distribuirii tuturor sumelor obtinute si constatand ca s-a intocmit raportul final de lichidare si bilantul general, care au fost supuse dezbaterii adunarii creditorilor, in conditiile art. 129 din Legea nr. 85/2006, nefiind formulate obiectiuni la raportul final, in temeiul art. 129 si 130 din Legea nr. 85/2006 judecatorul sindic a aprobat raportul final al lichidatorului, constatand ca toate bunurile din averea debitoarei au fost lichidate si toate sumele au fost distribuite conform tabelului de distribuire final, dovada platilor fiind facuta cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Impotriva sentintei a declarat recurs creditorul  AVAS BUCURESTI, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Recursul este nefondat.

Recurenta a formulat obiectiuni la raportul final si la bilantul de inchidere, ce au fost respinse de judecatorul sindic prin incheierea din 4.04.2011, ca fiind tardiv formulate, recursul declarat de creditoarea recurenta  impotriva acestei incheieri, fiind respins ca nefondat, de catre Curtea de Apel Ploiesti prin decizia nr. 1325/1.06.2011, astfel ca fiind solutionat irevocabil, critica recurentei cu privire la obiectiuni nu mai poate fi discutata in aceasta faza procesuala si nu mai poate sa fie invocata ca o critica a nelegalitatii sau netemeiniciei sentintei instantei de fond.

Critica recurentei ca pe parcursul procedurii nu a fost depus un raport amanuntit referitor la cauzele si imprejurarile care au dus la incetarea de plati, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, este nefondata.

Din raportul de expertiza contabila extrajudiciara, intocmit de expert contabil Stefanescu Teodor, lucrare aflata la filele 230-232 dosar fond, rezulta cauzele care  au dus la starea de insolventa a societatii debitoare si anume imposibilitatea rambursarii integrale a creditului contractat si fata de  aceste cauze si documentele expertizate nu exista situatii din cele prev. la art. 138 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei, care sa atraga raspunderea  membrilor organelor de conducere si in raportul depus de lichidatorul judiciar, aflat la fila 234 dosar fond, rezulta ca nu sunt persoane din conducerea societatii debitoare SC A SRL sau alte persoane care sa fi savarsit vreuna din faptele prev. de disp. art. 138  din legea nr. 85/2006, de natura a cauza starea de insolventa.

In conditiile in care recurenta, care detinea mai mult de 50% din valoarea creantelor inscrise la masa credala, considera ca se face vinovata vreo persoana din conducerea societatii debitoare sau alta persoana, de savarsirea vreuneia din faptele prev. la art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006, putea formula  cerere de instituire a raspunderii  patrimoniale personale,  in temeiul disp. art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, in conditiile  prevazute de aceste dispozitii si anume, daca lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a societatii debitoare sau a hotarat ca nu este cazul sa introduca actiunea prev. la alin. 1 al art. 138 din lege, ori lichidatorul judiciar in raportul intocmit  a aratat ca nu sunt persoane  care sa fi savarsit vreuna din faptele prev. de art. 138 din Legea nr. 85/2006, de natura a cauza starea de insolventa, astfel ca, critica adusa sentintei de recurenta, nu este fondata.