Nepronuntarea asupra unei cereri esentiale pentru condamnat de natura sa garanteze drepturile sale si  sa influenteze solutia procesului.

 

Casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare

 

C. proc. pen., art. 385

⁹

pct. 10, art. 385

¹⁵

pct. 2 lit. c

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 339  din 21 martie 2011.

 

Prin decizia penala nr.339 din 21 martie 2011 Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul declarat de contestatorul G.D.M, a casat in tot sentinta penala nr. 4 din 11 ianuarie 2011 pronuntata de Tribunalul Prahova si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.

Pentru a decide astfel, instanta de control judiciar a retinut urmatoarele;

La data de 30 aprilie 2010 condamnatul G.D.M. a solicitat contopirea pedepselor de 12 ani inchisoare aplicate prin sentinta penala nr.1547 din 21 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a II a Penala si de 5 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.1027 din 28 aprilie 2006 a Judecatoriei Ploiesti, sustinand ca pedepsele privesc infractiuni concurente.

Totodata, in timpul solutionarii cererii contestatorul a invederat instantei ca a fost arestat preventiv pe teritoriile altor state, respectiv Elvetia si Franta, solicitand deducerea perioadelor astfel executate, precum si faptul ca pe rolul Judecatoriei Ploiesti se afla in curs de solutionare dosarul nr.2570/281/2010 avand ca obiect contestatia la executare cu privire la mandatul nr.1502 din 22 martie 2007 emis in baza sentintei penale nr.1027 din 28 aprilie 2006 a Judecatoriei Ploiesti.

Urmare solicitarii tribunalului, prin incheierea de sedinta din 21 septembrie 2010, Judecatoria Ploiesti a inaintat dosarul nr.2570/281/2010 pentru a pune in discutie reunirea acestuia la cel privind contopirea pedepselor.

Intrucat cu ocazia solutionarii cererii de contopire si pronuntarii sentintei penale nr.1268 din 13 decembrie 2010, Tribunalul Prahova nu a pus in discutia partilor si nu s-a pronuntat asupra sesizarii de reunire a cauzelor, Curtea de Apel Ploiesti, constatand ca o atare solicitare avea caracterul unei cereri esentiale, de natura sa garanteze drepturile condamnatului si sa influenteze solutia procesului, prin decizia penala nr.1268 din 13 decembrie 2010, a dispus, intr-un prim ciclu procesual, admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei la aceeasi instanta pentru rejudecarea cererii de contopire a pedepselor dupa punerea in discutie si pronuntarea asupra sesizarii Judecatoriei Ploiesti dispusa prin incheierea din 25 septembrie 2010.

Dupa rejudecare, a fost pronuntata sentinta penala nr.4 din 11 ianuarie 2011 impotriva careia condamnatul a formulat recursul de fata.

Examinand partea introductiva a acestei din urma hotarari, Curtea a constatat ca instanta de fond nu s-a conformat dispozitiilor instantei de trimitere, astfel ca dosarul nr.2570/281/2010 al Judecatoriei Ploiesti si care a fost inaintat Tribunalului Prahova prin incheierea din 21 septembrie 2010 a ramas in nelucrare, neexistand nici un motiv legal de suspendare a judecatii cauzei, cu atat mai putin de nepronuntare asupra contestatiei la executare formulata de catre condamnat.

Din considerentele sentintei a reiesit totusi ca prima instanta a apreciat ca fiind neintemeiata cererea condamnatului G. D. M. privind recunoasterea hotararilor judecatoresti pronuntate in strainatate si, prin urmare, de deducere a perioadei executate in arest preventiv, cu motivarea ca o astfel de cerere nu are caracterul unui proces penal, asa cum acesta este definit in art.1 Cod proc. penala.

O asemenea abordare a fost considerata de Curte ca fiind in afara normelor cuprinse in Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, astfel cum au fost modificate si completate prin Legea nr.222/2008, care in art.119 prevede posibilitatea recunoasterii hotararilor penale pronuntate de instantele judecatoresti din strainatate si pe cale incidentala in cadrul unui proces penal in curs de catre instanta de judecata in fata careia cauza este pendinte.

Cu privire la sintagma „proces penal in curs” s-a motivat ca prin Decizia in interesul legii nr.9 din 15 noiembrie 2010 Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca aceasta se interpreteaza in sensul ca recunoasterea pe cale incidentala a unei hotarari penale straine sau a unui act juridic strain se poate face si in faza privind punerea in executare a hotararilor penale definitive, asa incat decizia penala nr.6417/2004 a instantei supreme, retinuta de tribunal ca temei pentru respingerea cererii, a fost apreciata ca nemaifiind de actualitate.

S-a motivat, totodata, ca in acelasi sens a decis si Inalta Curte de Casatie si Justitie in cauza avand ca obiect solutionarea conflictului negativ de competenta ivit intre Tribunalul Bucuresti si Judecatoria Ploiesti cu privire la cererea de contopire a pedepselor formulata de condamnatul G. D. M., cand, prin incheierea nr.2052 din 13 decembrie 2010 pronuntata in dosarul nr.7667/1/2010 a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Prahova

Prin urmare, constatand ca recursul declarat de condamnatul G. D. M. este fondat, fiind incident cazul de casare prev. de art.3859 pct.10 Cod proc. penala, in baza art.38515 pct.2 lit.c) din acelasi cod, Curtea a admis recursul declarat de condamnat, a casat sentinta si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, in vederea solutionarii cererii de contopire dupa punerea in discutie si pronuntarea asupra sesizarii de atasare a dosarului nr.2570/281/2010 al Judecatoriei Ploiesti si dupa solutionarea, pe cale incidentala, a cererii de recunoastere a hotararilor penale definitive pronuntate in Elvetia si Franta, retinand ca au fost depuse inscrisuri doveditoare in acest sens.