Nelegalitatea notificarii incetarii contractului individual de munca, pe durata perioadei de proba, din initiativa angajatorului, starea de graviditate a salariatei

- Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii: art. 31 alin. (3) si alin. (4), art. 60 alin.

1. lit. c)

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 96/2003: art. 21 alin. (1) lit. a) Prin dispozitiile art. 31 alin. (3) din Codul muncii s-a reglementat o cale simplificata de incetare a contractului individual de munca supus perioadei de proba, avantajoasa, pe baza principiului simetriei juridice, ambelor parti. Aceasta nu exclude, insa, posibilitatea sesizarii instantei de judecata, de catre oricare dintre parti, daca dezicerea de contract s-a realizat cu incalcarea legii, inclusiv in cazul savarsirii un abuz de drept.

Notificarea incetarii contractului individual de munca, pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba, din initiativa angajatorului, intemeiata, in fapt, pe starea de graviditate a salariatei, adusa la cunostinta angajatorului, in scris, anterior emiterii notificarii, reprezinta un abuz de drept, ce se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a notificarii si repunerea partilor in situatia anterioara emiterii acesteia.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 1491 /A din 5 noiembrie 2015, Dr. C.P.

Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Arad, la data de 17 aprilie 2015, sub nr. 1054/108/2015, reclamanta R.D.L. a chemat in judecata pe parata SC J. EC.R SRL, solicitand instantei ca, prin hotararea judecatoreasca pe care o va pronunta, sa dispuna: anularea notificarii nr. 36/3 aprilie 2015, prin care s-a renuntat la perioada de proba din initiativa angajatorului; obligarea angajatorului la repunerea reclamantei in situatia anterioara emiterii notificarii, in sensul reincadrarii reclamantei pe postul detinut anterior de Sef raion, cod COR 432112; obligarea paratei sa-i plateasca reclamantei drepturile salariale ce i se cuvin, reprezentand o despagubire egala cu salariile indexate, majorate, alte drepturi reactualizate in raport cu coeficientul de inflatie, calculate de la data de 3 aprilie 2015 si pana la data platii efective, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinta civila nr. 419/18 iunie 2015, prima instanta a admis contestatia formulata si precizata, a dispus anularea notificarii nr. 36/3 aprilie 2015 si a obligat parata la repunerea reclamantei in situatia anterioara emiterii notificarii, in sensul reincadrarii pe postul detinut anterior de sef raion. Totodata, a dispus obligarea paratei la plata catre reclamanta a drepturilor salariale ce i se cuvin acesteia, reprezentand o despagubire egala cu salariile indexate, majorate, alte drepturi reactualizate in raport cu coeficientul de inflatie calculate de la data de 3 aprilie 2015 si pana la data platii efective, precum si a sumei de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut, in esenta, ca reclamanta a fost angajata paratei ca sef raion/adjunct marfuri

alimentare/nealimentare, prin contractul individual de munca inregistrat sub nr. JBA 778/5 ianuarie 2015, pentru o perioada de proba de 120 de zile calendaristice.

Sfarsitul perioadei de proba era la data de 5 mai 2015, dar la data de 3 aprilie 2015, parata a emis notificarea nr. 36/3 aprilie 2015, prin care a notificat-o pe reclamanta ca, incepand cu data de 3 aprilie 2015, contractul individual de nr. JBA 778/5 ianuarie 2015 inceteaza.

A mai constatat ca, desi nu este necesara motivarea notificarii, reclamanta a beneficiat de concediu medical in perioada 27 martie 2015-31 martie 2015 si a depus la angajator adeverinta medicala nr. 101/30 martie 2015, din care a rezultat ca este insarcinata.

Martora I. M. a aratat ca nu necorespunderea profesionala a stat la baza notificarii reclamantei, ci faptul ca aceasta a ramas insarcinata, deoarece imediat dupa ce a depus adeverinta medicala care atesta sarcina, ea a primit notificarea de incetare a raporturilor de munca.

Potrivit art. 31 alin. (4) din Codul Muncii, republicat, pe durata perioadei de proba, salariatul beneficiaza de toate drepturile si are toate obligatiile prevazute de legislatia muncii, astfel incat si reclamanta beneficiaza de toate drepturile, chiar daca a fost angajata pe perioada de proba.

In acest context, prima instanta a apreciat ca art. 60 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, republicat, interzice concedierea pe durata in care femeia salariata este gravida, in masura in care angajatorul a luat la cunostinta de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere.

Certificatul de concediu medical si adeverinta medicala au fost depuse de catre reclamanta, la unitatea parata, la data de 1 aprilie 2015, iar notificarea a fost emisa la 3 aprilie 2015, astfel incat este evident faptul ca motivul incetarii contractului individual de munca consta in starea de graviditate a reclamantei, deoarece ar fi o coincidenta prea mare ca, la doar o zi de la anuntarea starii de graviditate, parata sa emita notificarea de incetare a contractului individual de munca pentru faptul ca nu ar corespunde profesional locului de munca ocupat.

Daca adevaratul motiv al incetarii contractului individual de munca al reclamantei ar fi reprezentat de faptul ca angajata nu ar fi facut fata postului pentru care a fost angajata si nu ar fi corespuns profesional, parata ar fi trebuit sa ii desfaca contractul de munca anterior anuntarii starii de graviditate.

Dispozitiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca interzic angajatorului sa dispuna incetarea raportului de munca al salariatei aflate in stare de graviditate din motive care au legatura cu starea de graviditate.

Prima instanta a concluzionat ca notificarea nr. 36/3 aprilie 2015 privind renuntarea la perioada de proba din initiativa angajatorului incalca dispozitiile imperative ale art. 60 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, republicat, si ale art. 21 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 96/2003, fapt ce atrage nulitatea acesteia.

In termen legal, la data de 15 iulie 2015, impotriva sentintei civile mentionate mai sus, a declarat apel parata SC J. EC.R. SRL Bucuresti, apel inregistrat la Curtea de Apel Timisoara sub nr. 2054/108/2015, prin care a solicitat admiterea apelului si schimbarea sentintei apelate, in sensul respingerii actiunii reclamantei.

In motivarea apelului se arata ca instanta de fond a inteles sa dea o interpretare subiectiva a dispozitiilor art. 31 alin. (3) din Codul muncii si sa le lipeasca de orice efect juridic, omitand, in acelasi timp, ca perioada de proba reprezinta o modalitate specifica de verificare a aptitudinilor salariatului la angajarea in munca.

In mod gresit prima instanta a facut trimitere la dispozitiile art. 60 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, care prevede faptul ca nu denuntarea, ci concedierea nu poate fi dispusa in cazul in care salariata este gravida. Totodata, a omis faptul ca, la dosarul cauzei, a fost depusa o nota interna din 23 martie 2015, prin care conducerea magazinului J. Arad transmitea superiorilor de la Bucuresti faptul ca nu sunt multumiti de prestatia profesionala a reclamantei si ca intentioneaza pregatirea unei alte persoane ca sef raion, nota la care prima instanta nu face referire, considerand, in mod nejustificat, ca ar fi o coincidenta prea mare ca, la o zi, dupa depunerea adeverintelor medicale de catre reclamanta sa ii fie inmanata notificarea de incetare a contractului de munca, desi societatea a dovedit, cu un document intern, faptul ca singurul motiv care a condus la incetarea contractului de munca a fost necorespunderea profesionala a reclamantei.

Prima instanta a interpretat gresit declaratia martorei I.M., care nu a cunoscut direct si a interpretat intr-o maniera proprie informatii de la terti, in conditiile in care declaratia intervine pe fondul unor animozitati intre aceasta si conducerea societatii.

Din probele de la dosar rezulta conduita corecta fata de salariatele gravide, iar ca prima instanta i-a respins paratei nejustificat contraproba solicitata.

Reclamanta-intimata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca neintemeiat, cu cheltuieli de judecata, aratand ca nota interna din 23 martie 2015 nu a fost depusa odata cu intampinarea, asa cum prevede art. 205 raportat la art. 194 litera e) din Codul de procedura civila.

Desi unitatea nu trebuia sa-si motiveze decizia de incetare a contractului de munca, desfacerea contractului de munca ca urmare a faptului ca reclamanta este insarcinata reprezinta un abuz din partea unitatii si o incalcare a principiului bunei - credinte in desfasurarea relatiilor de munca, principiu consacrat de art. 8 din Codul Muncii si de art. 57 din Constitutie.

Unitatea apelanta nu putea desface contractul individual de munca pe durata perioadei de proba, in temeiul art. 31 alin. (3) Codul muncii, pentru motive care nu tin de persoana salariatului (starea de graviditate a salariatei).

Parata a incalcat prevederile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 96/2003, care, in art. 21 alin. (1) lit. b) si c), interzic angajatorului sa dispuna incetarea raportului de munca al salariatei aflate in stare de graviditate.

In ceea ce priveste nota din 23 martie 2015, intimata solicita instantei ca, in temeiul art. 254 din Codul de procedura civila, sa decada apelanta din proba invocata, in sensul neluarii in considerare a acestei note, deoarece nu a fost depusa odata cu intampinarea, asa cum prevad dispozitiile art. 194 lit. e) din Codul de procedura civila, si nici nu se pot invoca dispozitiile art. 254 pct. 2 din Codul procedura civila, intrucat acest inscris nu este emis de unitate.

In mod temeinic, prima instanta a decazut parata din proba cu martori, deoarece aceasta nu a solicitat proba prin intampinare.

La intampinare a anexat copii dupa certificatul medical seria CCMAH nr. 2410344 si certificatul medical seria CCMAH nr. 3118953, copia facturii nr. 1525/7 septembrie 2015, chitanta nr. 649/4 septembrie 2015.

Parata-apelanta a depus raspuns la intampinare, in care arata ca nota scrisa a fost depusa in momentul in care a cunoscut teza probatorie a reclamantei, ca declaratia martorei, care a stat la baza solutiei, este ambigua si echivoca si ca a facut dovada ca are angajate gravide sau in concediu pentru ingrijire copil, precum si salariate carora le-a redus programul de lucru la solicitarea acestora, context in care afirmatiile martorei nu sunt veridice.

In perioada de proba, contractul poate inceta din initiativa oricarei parti, printr- o notificare scrisa, nemotivata, nefiind incidente textele de lege care privesc demisia sau concedierea salariatului.

Analizand apelul declarat prin prisma motivelor de apel, a dispozitiil or art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila, Curtea a apreciat apelul neintemeiat, pentru considerentele ce vor fi redate in continuare.

Articolul 31 alin. (3) din Codul muncii prevede ca, pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba, contractul individual de munca poate inceta exclusiv printr-o notificare scrisa, fara preaviz, din initiativa oricareia dintre parti, fara a fi necesara motivarea acesteia.

S-a introdus, prin aceste dispozitii, o cale simplificata de incetare a contractului supus perioadei de proba, avantajoasa, pe baza principiului simetriei juridice, ambelor parti.

Aceasta nu exclude, insa, posibilitatea sesizarii instantei de judecata, de catre oricare dintre parti, daca dezicerea de contract s-a realizat cu incalcarea legii, de exemplu s-a savarsit un abuz de drept.

In mod corect prima instanta a retinut existenta abuzului de drept in speta dedusa judecatii.

Din probatoriul administrat in cauza a reiesit ca reclamanta a informat angajatorul cu privire la starea de graviditate, depunand adeverinta medicala din 30 martie 2015, eliberata de Cabinet dr. G.C. si inregistrata la 2 aprilie 2015, sub nr. 132.

A doua zi dupa depunerea acestei adeverinte, la 3 aprilie 2015, directorul de magazin, K.G., a emis notificarea nr. 36/3 aprilie 2015, prin care a comunicat reclamantei incetarea raporturilor de munca incepand cu 3 aprilie 2015.

Curtea a apreciat ca incetarea raporturilor de munca nu a avut in vedere activitatea desfasurata de reclamanta, asa cum sustine parata, deoarece, in perioada cat a fost angajata paratei, acesteia nu i-au fost adusa la cunostinta existenta unor carente in activitate.

In adresa nr. 120/23.03.2015, directorul de magazin nu arata ce anume atributii nu a indeplinit reclamanta, ci ca o alta persoana ar face mai bine fata acestei functii, propunand sa fie pregatita in acest sens, ceea ce denota intentia clara a directorului de magazin de a promova pe postul reclamantei o alta persoana.

Mai mult, desi aceasta adresa poarta data de 23 martie 2015, notificarea a fost emisa la 3 aprilie 2015, a doua zi dupa ce reclamanta a adus la cunostinta angajatorului starea de graviditate, fapt ce a determinat instanta de apel sa traga concluzia ca emiterea notificarii a fost generata nu de activitate defectuoasa a reclamantei, ci de starea de graviditate a acesteia.

Daca activitatea profesionala ar fi fost cauza notificarii, parata avea posibilitatea sa emita notificarea imediat dupa adresa nr. 120/23 martie 2015, deoarece reclamanta a fost in concediu medical abia din 27 martie 2015. Or, parata a emis notificarea imediat ce a aflat ca reclamanta este insarcinata.

Curtea a mai observat ca, desi contractul individual de munca este incheiat intre SC J. Ec.R SRL Bucuresti, in calitate de angajator, si reclamanta R.D.L., notificarea este emisa de catre directorul de magazin, cu toate ca trebuia emisa de catre directorul general, care a reprezentat societatea si la incheierea raporturilor de munca.

Modul de derulare a evenimentelor mentionat mai sus face dovada relei - credinte a paratei in desfasurarea raporturilor de munca, abuzul de drept fiind sanctionat cu anularea masurii.

Faptul ca parata are si angajati care beneficiaza de protectia maternitatii nu poate duce la concluzia ca la baza notificarii reclamantei stau considerente de ordin profesional, iar nu starea de graviditate, pentru considerentele expuse mai sus.

Pe cale de consecinta, in baza art. 480 alin. (1) din Codul de procedura civila, Curtea a respins apelul declarat de catre parata, ca neintemeiat.

In privind cheltuielilor de judecata a facut aplicarea dispozitiilor art. 453 alin.

1. din Codul de procedura civila si a obligat parata-apelanta la plata sumei de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, catre reclamanta-intimata.
2.