Neinscrierea la masa credala a debitorului cu o creanta anterioara deschiderii procedurii. Consecinte juridice.

 

Index tematic: Insolventa

 

Legislatie relevanta :  - art.64 si art.76 din Legea nr.85/2006.

 

Rezumatul problemei de drept:

Ca urmare a neformularii cererii de admitere a creantei in cadrul procedurii insolventei pârâtei (creanta anterioara deschiderii procedurii insolventei acesteia), creditoarea  nu mai are dreptul de a-si realiza creanta impotriva debitoarei dupa inchiderea procedurii, imposibilitate /decadere ce intervine indiferent de modalitatea de inchidere a procedurii insolventei.

Aplicabilitatea dispozitiilor art.76 Legea nr.85/2006 nu poate fi inlaturata de imprejurarea ca reclamanta nu detinea un titlu constatator al creantei, in conditiile in care  creditorii cu creante anterioare deschiderii procedurii trebuie sa depuna declaratia de creanta, inclusiv pentru creante neconstatate prin titluri, revenindu-i practicianului in insolventa rolul de a le analiza, prin prisma actelor doveditoare anexate declaratiei.

 

Identificare:

           
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 301din 23 ianuarie 2018

 

Prin cererea inregistrata la Tribunalul D.  sub nr. …/120/2010 din 29.11.2010 reclamanta  Comuna G., prin Primar, a chemat in judecata pârâta  SC P. SA, pentru obligarea  acesteia la plata  sumei de 304.102 lei, a dobânzilor legale si la suportarea cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii, reclamanta Comuna G., prin Primar, a aratat  ca potrivit Contractului  de lucrari nr. …/21.03.2007 incheiat intre Consiliul Local al Comunei G. si SC P. SA, pârâta s-a obligat  sa-i execute poduri peste pârâul S. si peste pârâul V.L., ca in data de 12.08.2010 la sediul Primariei G. s-a desfasurat un control al Curtii de Conturi, având ca obiect auditul financiar al contului de executie bugetara pe anul 2009, iar prin procesul de constatare …/12.08.2010 reprezentantii acesteia au semnalat  faptul ca „ s-au efectuat cheltuieli nelegale, in suma totala de 271.576 lei, prin acceptarea la plata, in cazul obiectivului de investitii „Pod peste pârâul S. la F.R. la C., la M., Pod peste V.L. la M. 1 si M. 2” a unor situatii de lucrari supraevaluate, care cuprind coeficienti  de actualizare a preturilor  in conditiile in care, autoritatea contractanta nu a prezentat in nici un document, modul concret de ajustare a pretului, indicii care vor fi utilizati, precum si sursa informatiilor cu privire la  evolutia acestora”.

Prin sentinta nr. 1086 din 15 martie  2012, Tribunalul D. a respins actiunea, ca neintemeiata, motivat de faptul ca din raportul de expertiza intocmit in cauza a rezultat ca pârâta  nu datoreaza suma de 304.102 lei, ca, in conditiile in care  pretul contractului a fost de 2.159.170 lei, iar  pretul platit a fost de 2.060.099,79 lei,  mai mic decât cel prevazut in  contractul de lucrari , nu pot fi incidente dispozitiile art. 97 din HG 925/2006, iar, cu privire la lucrarile neefectuate si cantitatile  trecute in plus, s-a validat  opinia expertului constructor, in sensul ca situatia din teren, diferita de datele cunoscute la intocmirea proiectului de executie, a dus la necesitatea reducerii anumitor cheltuieli la anumite poduri (ex. podurile de pe V.L., M. 1 si M. 2) si majorarea la altele (ex. la Podul peste S. – la F.R.).

Impotriva sentintei instantei de fond  a declarat recurs reclamanta  Comuna G. – prin Primar, criticând sentinta instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinice.

In motivarea recursului, s-a aratat ca prin cererea introductiva, a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 304.102 lei, impreuna cu dobânda legala, aratând faptul ca, in urma unui control al Curtii de Conturi având ca obiect auditul financiar al contului de executie bugetara pe anul 2009, s-a constatat ca „s-au efectuat cheltuieli ne legale, in suma totala de 271.576 lei, prin acceptarea la plata, in cadrul obiectivului de investitii Pod peste pârâul S. la F.R., la C., la M., Pod peste V.L. la M. 1 si M. 2, a unor situatii de lucrari supraevaluate, care cuprind coeficienti de actualizare a preturilor in conditiile in care autoritatea contractanta nu a precizat in niciun document modul concret de ajustare a pretului, indicii care vor fi utilizati, precum si sursa informatiilor cu privire la evolutia acestora."

           Dupa cum s-a retinut in Procesul-verbal de constatare nr. …/12.08.2010, aceste informatii erau obligatorii a fi fost prevazute, insa nu au fost inscrise nici in fisa de date a achizitiei si nici in Contractul de lucrari nr. …/21.03.2007, incheiat cu intimata-pârâta, lipsa acestor mentiuni atragând inaplicabilitatea prevederilor referitoare la posibilitatea de ajustare a pretului.

          Prin urmare, consecinta economico-financiara a abaterii constatate de reprezentantii Curtii de Conturi este reprezentata de majorarea nelegala si nejustificata a cheltuielilor de capital cu suma de 271.576 lei, suma ce constituie contravaloarea ajustarii preturilor, in conditiile in care nici in contractul de lucrari si nici in documentatia de atribuire nu s-a precizat aceasta posibilitate si nici modul concret de ajustare a pretului, dupa cum prevad dispozitiile legale in materie. Pentru suma mentionata mai sus au fost calculate foloase nerealizate in cuantum total de 15.163 lei.

           O alta abatere sesizata de catre reprezentantii Curtii de Conturi a constat in faptul ca s-au efectuat plati nelegale catre intimata-pârâta in cuantum total de 16.543 lei, reprezentând contravaloarea unor lucrari decontate in plus fata de devizul oferta modificat prin dispozitie de santier, note de renuntare si de comanda suplimentare.

            La obiectivul „Pod peste pârâul S. la F.R." s-au acceptat la plata situatii de lucrari in care s-au inscris, in unele cazuri, cantitati de lucrari la care se renuntase, iar in alte cazuri, cantitati de lucrari mai mari decât cele din notele de comanda suplimentare.

 Si pentru acest prejudiciu au fost calculate foloase necuvenite in cuantum de 820 lei. In opinia recurentei, instanta de fond a ignorat cu desavârsire constatarile Curtii de Conturi, validând exclusiv concluziile celor doua rapoarte de expertiza, desi inscrisurile reprezentate de Procesul-verbal de constatare nr. …/12.08.2010 si Decizia nr. …/01.09.2010 (depuse la dosarul cauzei) sunt in egala masura mijloace de proba, intocmai ca si expertizele, legiuitorul nefacând o ierarhie a acestora.

          Expertizele tehnice judiciare au drept scop oferirea unor opinii de specialitate asupra documentatiilor supuse analizei, insa in aprecierea probelor este necesar sa intervina rationamentul judecatorului, caruia ii revine rolul de a le corela cu celelalte probe administrate in cauza si de a le analiza prin raportare si la normele de drept aplicabile in materie.

          Or, in speta dedusa judecatii, instanta de fond si-a motivat solutia exclusiv prin preluarea concluziilor din cele doua rapoarte de expertiza intocmite in cauza - contabila si in constructii - fara a le corela cu celelalte probe administrate - inscrisuri si interogatorii - si fara a oferi un rationament propriu.

          In concluzie, a solicitat  admiterea recursului si modificarea in tot a hotarârii atacate, in sensul admiterii cererii introductive.

La termenul de judecata din data de 22.11.2012, Curtea a dispus suspendarea judecarii recursului, potrivit dispozitiilor art.36 din Legea nr.85/2014, ca urmare a deschiderii procedurii insolventei intimatei pârâte.

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 30.10.2017, intimata pârâta a solicitat repunerea pe rol a recursului, motivat de faptul ca prin sentinta nr.261/15.06.2017 judecatorul sindic a dispus inchiderea procedurii insolventei sale si reinsertia debitoarei in circuitul economic, sens in care a depus la dosar sentinta mentionata.

La termenul de judecata din data de 5.12.2017, din oficiu, Curtea a pus in vedere partilor sa precizeze situatia juridica a creantei recurente reclamante, in urma finalizarii procedurii insolventei pârâtei debitoare, ocazie cu care recurenta a depus la dosar la data de 21.12.2017 nota de sedinta, prin care a aratat ca nu a formulat cerere de inscriere la masa credala a intimatei pârâte, creanta sa fiind cea din cererea introductiva.

De asemenea, intimata pârâta a depus la data de 5.01.2018 o cerere in care a invederat ca recurenta reclamanta nu a formulat cerere de inscriere la masa credala cu creanta solicitata prin prezenta actiune, depunând la dosar planul de reorganizare  derulat in cadrul procedurii insolventei sale.

La termenul de judecata din data de 8.01.2018, intimata pârâta a invocat prescriptia dreptului material la actiune al reclamantei si inadmisibilitatea recuperarii creantei solicitata prin actiune, aspecte pe care, la termenul de judecata din data de 19.01.2018, Curtea le-a calificat drept aparari pe fondul recursului si asupra carora a ramas in pronuntare odata cu recursul declarat de catre reclamanta.

Examinând sentinta recurata, prin prisma criticilor invocate de catre parti si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea a constatat urmatoarele
;

Cât priveste prescriptia dreptului material la actiune al reclamantei
, Curtea a  inlaturat aceasta sustinere a intimatei, motivat de faptul ca platile din care decurge suma solicitata in prezenta actiune au fost efectuate in temeiul contractului incheiat de catre parti la data de 21.03.2007, respectiv in perioada executarii acestuia (2007-2009).

Totodata, prezenta actiune a fost intemeiata in drept pe dispozitiile legale ce vizeaza raspunderea contractuala (art.969 din vechiul Cod civil) si a fost introdusa la instanta in 29.11.2010, fiind evident ca in cauza nu s-a dovedit de catre pârâta depasirea termenului de prescriptie. De altfel, in fata instantei de fond pârâta nu a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei si nu a formulat vreo sustinere in acest sens.

Totodata, faptul ca judecata prezentului recurs a fost suspendata pe parcursul a aproape 5 ani, potrivit art.36 din Legea nr.85/2006, nu poate produce consecinta juridica invocata de catre intimata pârâta, intrucât, pe de-o parte termenul de prescriptie al dreptului material la actiune s-a intrerupt prin formularea cererii introductive, conform art.16 lit.b din Decretul nr.167/1958, actiunea nefiind inca solutionata in mod irevocabil, iar pe de alta parte dispozitiile art.40 din Legea nr.85/2006 prevad expres faptul ca deschiderea procedurii insolventei suspenda orice termene de prescriptie a actiunilor prevazute la art. 36.

Referitor la inadmisibilitatea/imposibilitatea reclamantei de a mai solicita plata creantei dupa inchiderea procedurii insolventei pârâtei
, Curtea a constatat urmatoarele :

Asa cum doctrina si jurisprudenta a invederat, efectul suspendarii reglementata de dispozitiile art.36 din Legea nr.85/2006 a fost acela al suspendarii tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare sau a masurilor de executare silita demarate pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale, in vederea  protejarii intereselor creditorilor.

Astfel, prin refuzul de a permite unor creditori sa deruleze actiuni si urmariri individuale impotriva debitorului, odata ce procedura insolventei a fost deschisa, legea garanteaza ca valorificarea patrimoniului debitoarei se va face in mod colectiv si organizat, sub supravegherea judecatorului sindic, fara ca anumite parti din patrimoniu sa fie sustrase sau exceptate. 

Asa cum s-a pronuntat si Curtea Constitutionala in decizia nr169/19.03.2013,  (prin care s-a respins o exceptie de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36), existenta unor actiuni paralele cu procedura concursuala prevazuta de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credala, fapt ce ar face imposibila evaluarea activului si pasivului averii debitorului, in vederea distribuirii rezultatului lichidarii.

Raportat la aceste considerente, vizând  scopul suspendarii prevazute de art.36, Curtea apreciaza ca
deschiderea procedurii insolventei nu scuteste creditorul reclamant de formularea declaratiei de creanta,
respectiv ca acesta nu are alta alternativa sa-si recupereze debitul restant decât prin inscrierea obligatorie la masa credala.

In acest sens, Curtea nu a putut retine sustinerile in sens contrar ale recurentei – in sensul ca nu exista vreo dispozitie legala care sa prevada obligativitatea  inscrierii sale la masa credala, fata de dispozitiile art.76 din Legea nr.85/2006, conform carora „
cu exceptia cazului in care notificarea deschiderii procedurii s-a facut cu incalcarea dispozitiilor art. 7,
titularul de creante anterioare deschiderii procedurii
,
care nu depune cererea de admitere a creantelor
pâna la expirarea termenului prevazut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decazut, cât priveste creantele respective, din dreptul de a fi inscris in tabelul creditorilor si nu va dobândi calitatea de creditor indreptatit sa participe la procedura.
El nu va avea dreptul de a-si realiza creantele impotriva debitorului sau a membrilor ori asociatilor cu raspundere nelimitata ai persoanei juridice debitoare ulterior inchiderii procedurii
, sub rezerva ca debitorul sa nu fi fost condamnat pentru bancruta simpla sau frauduloasa ori sa nu i se fi stabilit raspunderea pentru efectuarea de plati ori transferuri frauduloase. Decaderea va putea fi invocata oricând, de orice parte interesata, pe cale de actiune sau exceptie”.

Curtea a apreciat ca aceste dispozitii sunt pe deplin incidente in cauza, câta vreme creanta pretinsa de reclamanta prin prezenta actiune este anterioara deschiderii procedurii insolventei intimatei pârâte, astfel ca reclamanta, neformulând cerere de admitere a creantei in cadrul procedurii insolventei pârâtei, nu mai are dreptul de a-si realiza creanta impotriva acesteia, dupa inchiderea procedurii.

De remarcat este faptul ca aceasta imposibilitate/decadere intervine indiferent de modalitatea de inchidere a procedurii insolventei , legiuitorul nedistingând in aceasta privinta, devenind astfel incident principiul de drept
ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus.

Curtea a apreciat ca aplicabilitatea dispozitiilor art.76, citate, nu poate fi inlaturata de imprejurarea ca reclamanta nu detinea un titlu care sa-i constate creanta, in conditiile in care  creditorii cu creante anterioare deschiderii procedurii trebuie sa depuna declaratia de creanta, inclusiv pentru creante neconstatate prin titluri, revenind practicianului in insolventa rolul de a analiza creantele, prin prisma actelor doveditoare anexate declaratiei.

In acest sens, dispozitiile art.64 al.1 si 3  din Legea nr.85/2006 prevad ca „...
toti ceilalti creditori, ale caror creante sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creantelor in termenul fixat in sentinta de deschidere a procedurii... Cererea de admitere a creantelor trebuie facuta chiar daca acestea nu sunt stabilite printr-un titlu”.

Ori, inca o data rezulta caracterul imperativ al obligatiei creditorului cu creante anterioare deschiderii procedurii de a se inscrie la masa credala (legiuitorul utilizând termenul „trebuie"), sub sanctiunea reglementata expressis verbis in cadrul dispozitiilor art.76 al. 1 si 2 din Legea nr.85/2006.

Ca urmare, Curtea a apreciat ca este intemeiata apararea intimatei pârâte, vizând decaderea recurentei reclamante din dreptul de a mai solicita plata creantei sale (creanta anterioara deschiderii procedurii insolventei pârâtei), dupa momentul inchiderii acestei proceduri, ca urmare a pasivitatii de care a dat dovada, prin neformularea unei declaratii de creanta in cadrul procedurii insolventei precizate.

Cum in prezentul recurs dreptul reclamantei de a-si mai realiza creanta s-a stins, Curtea a considerat ca nu se mai impune analiza criticilor invocate de catre aceasta, vizând legalitatea si temeinicia creantei sale, critici ce sunt inutile, prin prisma imprejurarii expuse.

In ceea ce priveste sustinerea recurentei – referitoare la dispozitiile art.109 din vechiul  Cod de procedura civila si la faptul ca, daca intimata ar fi considerat ca era necesara urmarea unei proceduri prealabile de catre recurenta, atunci ar fi trebuit sa invoce aceasta exceptie prin intâmpinare, sub sanctiunea decaderii, Curtea a apreciat ca aceasta nu poate fi primita, in conditiile in care dispozitiile procedurale anterior mentionate vizeaza ipoteza sesizarii instantei dupa indeplinirea unei proceduri prealabile.

Or, aceasta situatie premisa nu este incidenta in prezenta cauza, intrucât formularea unei cereri de admitere a creantei in cadrul procedurii insolventei pârâtei nu reprezinta o procedura prealabila, in sensul reglementat de dispozitiile amintite, ci o modalitate legala de satisfacere a unei creante anterioare deschiderii procedurii insolventei debitorului.

Altfel spus, inscrierea la masa credala a debitoarei cu creanta anterioara deschiderii procedurii insolventei acesteia nu reprezenta o procedura prealabila actiunii de drept comun pendinte, ci modalitatea colectiva in care legiuitorul a impus analizarea tuturor creantelor debitorului in cadrul procedurii insolventei sale, modalitate a carei nerespectare a fost sanctionata cu efectele reglementate de prevederile art.76 din Legea nr.85/2006.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a respins recursul declarat de catre reclamanta, ca nefondat.

 

       Autorul sintezei,

             Judecator Ionel Stanescu