Necompetenta facultativa. Alegerea efectiva a instantei ce urmeaza a  fi  investita  prin  declinare.

 

Codul de procedura civila

 

De lege lata,  nu exista vreo dispozitie legala care sa acorde paratului facultatea de alegere a instantei competente sa solutioneze cauza  si nici o dispozitie expresa care sa interzica instantei, investita cu nerespectarea dispozitiilor art.127 al.1 din Codul de procedura civila, sa stabileasca instanta la care urmeaza sa decline judecata cauzei.

 

Curtea de Apel  Ploiesti, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal,

 Sentinta nr. 25 din 4 februarie 2015.

 

   
Prin cererea
inregistrata sub nr. 860/42/2014 pe rolul Curtii de Apel Ploiesti, reclamantul M V,

in contradictoriu cu

paratii U N B din Romania si B P, a solicitat sa se constate ca este beneficiarul  unui drept castigat de intrare in avocatura, cu  scutire de examen, conform deciziei nr.12/2011 emisa de Baroul Prahova; intrarea in circuitul civil a deciziei nr.12/2011, ca urmare a necontestarii ei in termen legal, de nicio persoana  fizica sau juridica; sa se constate nulitatea absoluta a art.2 din decizia nr.12/2011; sa fie obligat paratul Baroul Prahova sa inscrie decizia nr. 12/2011 in Tabelul avocatilor definitivi incompatibili existent la sediul Baroului, pana la incetarea calitatii sale judecator si sa fie obligate paratele la plata cheltuielilor de judecata.

                    
In motivarea cererii,
reclamantul a invederat ca, fiind incadrat ca judecator la Curtea de Apel Ploiesti, a solicitat in baza art.16 alin.2 lit b) din Legii 51/1995 Baroului Prahova primirea sa in profesia de avocat, cu scutire de examen, la acea data intrunind cerintele legale de a fi primit in profesie, respectiv, indeplinea functia de judecator de cel putin 10 ani si nu-i incetase activitatea din motive disciplinare care sa-l faca nedemn pentru profesia de avocat, activitate pe care o desfasoara si in prezent.

                  Analizand actele depuse in dovedirea legalitatii cererii sale, paratul Baroul Prahova a emis decizia nr. 12/2011, comunicata la data de 26.01.2011, prin care era primit in avocatura cu scutire de examen, facandu-se in drept aplicatiunea art. 16 alin.2 lit.b, art.24 alin.2 si art.53 alit. a si b din Legea 51/1995, precum si art.38 din Statutul profesiei de avocat, texte de lege in vigoare la acea data.

                   A precizat reclamantul ca decizia de primire in profesia de avocat nu a fost contestata de nicio persoana fizica sau juridica dupa emiterea ei, astfel ca aceasta a intrat in circuitul civil, producandu-si pe deplin efectele, in sensul ca trebuia inscrisa in Tabelul de incompatibilitati aflat la sediul Baroului, de indata ce a fost emisa.

Insa, in mod nelegal, Baroul Prahova a inserat in cuprinsul deciziei nr. 12/2011 un art.2, potrivit caruia „decizia isi inceteaza efectele in cazul in care, in termen de 2 luni de la comunicare catre petent, nu inceteaza starea de incompatibilitate”, iar in baza acestui text nelegal, Baroul Prahova i-a comunicat adresa nr. 634/6.05.2011, prin care i se comunica faptul ca decizia de primire in profesia de avocat a ramas fara efect.

A mentionat reclamantul ca aceasta ultima adresa am contestat-o alaturi de alti colegi, in instanta, cauza fiind solutionata de Curtea de Apel Constanta, care a pronuntat sentinta civila nr.313/CA din 27.06.2012, prin care a respins actiunea, retinand in considerente ca in speta sunt aplicabile prev.art. 25 alin.2 din Legea nr. 51/1995, solutie mentinuta de Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a respins recursul declarat de reclamanti.

Desi adresa nr. 634/2011 nu a fost anulata de instantele de judecata, efectul acesteia este anulat de declararea ca neconstitutional al art. 25 alin.2 din Legea nr. 51/1995, de Decizia nr.297/2014 a Curtii Constitutionale.

Reclamantul a precizat ca art.25 alin.2 din Legea nr.51/1995 care continea sintagma " care trebuie rezolvata in termenul de doua luni de la emiterea deciziei" a fost declarata neconstitutionala prin Decizia nr. 297/22.05.2014, pronuntata de Curtea Constitutionala, motiv pentru care solicita sa se constate  nulitatea absoluta a art.2 din decizia nr.12/2011, care este preluarea exacta a textului declarat neconstitutional.

Astfel,  a mentionat reclamantul, decizia nr. 12/2011 a intrat in circuitul civil pentru ca acest act are caracter administrativ si ca orice act administrativ nu poate fi revocat de emitent, decat in doua cazuri expres prevazute de lege, si anume: cauze de nelegalitate si cauze de oportunitate, ceea ce nu se regaseste in decizia nr.12/2011.

Nefiind posibila revocarea deciziei nr.12/2011 pe cale administrativa si neexistand motive de oportunitate si nelegalitate care sa afecteze legalitatea acesteia, in mod intemeiat aceasta a intrat in circuitul civil si produce efectele juridice specifice oricarui act juridic civil.

Pentru acest motiv reclamantul a solicitat obligarea paratului Baroul Prahova sa inscrie decizia sa in Tabelul incompatibililor aflat la sediul baroului si a mentionat ca a incercat solutionarea pe cale amiabila a acestuia, sens in care a initiat o plangere prealabila inregistrata sub nr. 5043/8.10.2014 la Baroul Prahova, fara a primi pana in prezent un raspuns.

Prin intampinare, Baroul Prahova
a invocat exceptia necompetentei Curtii de Apel Ploiesti in solutionarea prezentei cereri, invederand ca in cauza opereaza dispozitiile speciale de competenta din Cartea I – Titlul III- cap.III Cod pr.civila, iar potrivit disp.art.127 alin.1 reclamantul judecator intr-o cerere de competenta instantei la care isi desfasoara activitatea va sesiza una din instantele de acelasi grad din circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate.

Pe fondul cauzei, s-a aratat ca actiunea este neintemeiata, deoarece decizia nr.12/2011 a fost comunicata, insa reclamantul nu i-a dat curs in termen legal, aceasta nefiind atacata, a intrat in circuitul civil ca un act juridic afectat de modalitati, respectiv de conditia eliminarii starii de incompatibilitate, respectiv de termenul de 2 luni pentru incetarea acestei stari, astfel ca si-a incetat efectele in acelasi an 2011.

Prin urmare, o noua solicitare de primire in profesia de avocat cu scutire de examen nu mai poate fi solutionata favorabil, in conditiile modificarii Legii nr.51/1995.

Prin intampinare, Uniunea Nationala a Barourilor din Romania
a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Curtiid e Apel Ploiesti, respectiv cazul reglementat prin art. 127 alin.l NCPC, care este una de ordine publica, acest caracter fiind generat de valoarea ocrotita - asigurarea prestigiului justitiei.

Pe cale de consecinta, aceasta exceptie poate fi invocata de parti ori de catre instanta, din oficiu, in conditiile art. 130 alin.2 NCPC.

Intrucat reclamantul nu a respectat prevederile art.127 alin.l NCPC, paratul a solicitat declinarea competentei catre Curtea de Apel Brasov, invederand ca in doctrina s-a exprimat opinia conform careia, prin abatere de la dispozitiile art.116 NCPC,  in acest caz alegerea instantei care urmeaza sa fie investita prin declinare o face paratul, care insa este tinut de aceleasi limite pe care art.127 alin.l le fixeaza reclamantului, precum si ca „reclamantul, si cu atat mai putin instanta, nu poate sa aleaga instanta competenta, solutie care se impune pentru inlaturarea oricarei eventuale suspiciuni asupra lipsei de impartialitate a instantei la care se va dispune declinarea, fiindca situatia a fost generata de catre reclamant, care trebuia sa evite sa se ajunga la asemenea declinare ”.

          Reclamantul a formulat inca din anul 2005 cerere de primire in profesia de avocat cu scutire de examen si prin decizia nr. 12/2011, aceasta i-a fost aprobata si  comunicata, insa reclamantul nu i-a dat curs in termenul legal.

                      Decizia a fost emisa inainte de modificarea Legii 51/1995, modificare prin care s-a eliminat posibilitatea intrarii in profesia de avocat fara

examen, iar decizia nr.12/2011 nu a fost atacata in termenul legal si a intrat in circuitul civil fiind un act juridic afectat de modalitati, respectiv de conditia eliminarii starii de incompatibilitate si  de termenul de 2 luni pentru incetarea acestei stari, astfel ca aceasta si-a incetat efectele in acelasi an, respectiv 2011.

    De asemenea, solicitarile din prezenta actiune au facut obiectul dosarului nr. 1453/42/2011 ale Curtii de Apei Constanta, care, prin sentinta civila nr.313/24.06.2012 a respins cererea prin hotarare definitiva, solutie mentinuta in recurs si de ICG prin decizia civila nr.2327/20.05.2014, irevocabila
.

   Potrivit art. 11 alin.l din Legea 554/2001, cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, recunoasterea dreptului pretins, se prescriu  in termen de 6 luni.

                   Chiar daca s-ar avea in vedere prevederile art. 11 alin.2 care statueaza ca pentru motive temeinice, in cazul actului administrative individual, cererea poate fi introdusa si  peste termenul prevazut la alin.l, dar nu mai tarziu de 1 an de la data comunicarii actului, data luarii la cunostinta, se poate observa ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamant este facuta in afara termenului pentru exercitarea dreptului la actiune in contencios administrativ, astfel ca, prin raportare la prima situatie, actiunea reclamantului este "prescrisa" iar in raport de prevederile alin.2, reclamantul este "decazut" din termenul de a formula aceasta cerere.

                   O noua solicitare de primire in profesia de avocat cu scutire de examen nu mai poate fi solutionata favorabil in conditiile modificarii Legii 51/1995 prin care a fost eliminata aceasta facilitate.

Reclamantul a depus la dosar sub nr.1411/26.01.2015 o cerere
, prin care a solicitat declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Bucuresti.

La termenul de judecata din data de 4.02.2015, fata de dispozitiile art.131 din Noul Cod de procedura civila, Curtea a pus in discutia partilor exceptia necompetentei teritoriale absolute (necompetenta functionala) a prezentei instante, invocata de catre parti, pe care a pus-o in discutia partilor prezente si fata de care a ramas apoi in pronuntare.

Examinand cu prioritate exceptia necompetentei teritoriale exclusive a instantei (necompetenta facultativa), invocata de catre parti, Curtea  a retinut  urmatoarele
:

Potrivit dispozitiilor art.127 al.1 din Noul Cod de procedura civila „
daca un judecator are calitatea de reclamant intr-o cerere de competenta instantei la care isi desfasoara activitatea,
va sesiza una dintre instantele judecatoresti de acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla instanta la care isi desfasoara activitatea
”.

Curtea a constatat ca, intradevar,
reclamantul are calitate de judecator in cadrul Curtii de Apel Ploiesti
, astfel ca dispozitiile legale anterior citate – care au caracter imperativ - sunt pe deplin incidente, precum si ca reclamantul nu a respectat aceste dispozitii legale, intrucat a sesizat cu prezenta actiune Curtea de Apel Ploiesti, iar nu una din curtile de apel invecinate acesteia.

  Ca urmare, Curtea a apreciat,  raportat la dispozitiile art.127, art.129 al.3 si art.131 din Noul Cod de procedura civila, ca exceptia de necompetenta teritoriala exclusiva (necompetenta facultativa) invocata de catre parti este intemeiata, astfel ca urmeaza a fi admisa.

Cat priveste alegerea efectiva a instantei ce urmeaza a fi investita  prin declinare, Curtea a constatat mai intai ca paratii au sustinut faptul ca reclamantul nu mai poate solicita trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucuresti, ca urmare a faptului ca el a facut deja o alegere, prin sesizarea prezentei curti de apel – sustinere pe care o apreciaza ca fiind cel mult echitabila, in conditiile in care
nu exista vreun temei juridic expres care sa o statueze.

De altfel, dispozitiile art.130 al. 4 din Noul Cod de procedura civila, conform carora „
daca necompetenta nu este de ordine publica, partea care a facut cererea la o instanta necompetenta nu va putea cere declararea necompetentei”
se refera doar la competenta privata,  competenta de ordine publica – cum este cazul in prezenta cauza -, fiind expres exclusa, astfel ca interdictia solicitarii declinarii competentei pentru motive de ordine publica nu a fost avuta in vedere de catre legiuitor.

Pe de alta parte, Curtea a constatat ca paratii au invocat o opinie exprimata in jurisprudenta (Drept procesual civil, vol. I – Teoria generala, M Tabarca, Universul Juridic 2013), conform careia in situatia in care reclamantul nu introduce actiunea la instanta aratata de dispozitiile art.127 din Noul Cod de procedura civila, atunci
alegerea instantei competente va fi facuta de catre parat,
iar nu de catre reclamant sau instanta de judecata – considerente fundamentate pe inlaturarea oricaror suspiciuni asupra lipsei de impartialitate a instantei la care se va depune declinarea.

Curtea nu a putut  achiesa la aceasta opinie, motivat de faptul ca,
de lege lata,  nu exista vreo dispozitie legala care sa acorde paratului, in situatia premisa dedusa judecatii, facultatea de alegere a instantei competente sa solutioneze cauza si nici o dispozitie expresa care sa interzica instantei sa faca ea o astfel de alegere.

Cat priveste imperativul asigurarii impartialitatii instantei la care urmeaza a se declina competenta judecarii cauzei, Curtea a considerat
ca acesta poate fi atins cel mai bine, nu prin  solutia doctrinara expusa anterior, ci prin alegerea unei alte instante decat cele solicitate de catre parti
–respectiv Curtea de Apel Bucuresti de catre reclamant si Curtea de Apel Brasov de catre parati -, tocmai pentru a se inlatura orice indoiala cu privire la impartialitatea acestei instante si cu privire la egalitatea de tratament juridic a partilor.

In consecinta, pentru toate aceste considerente si in temeiul dispozitiilor legale deja precizate,  Curtea a admis exceptia de necompetenta teritoriala absoluta (necompetenta facultativa), invocata de catre parti, si a declinat competenta judecarii cauzei la o alta instanta decat cele solicitate de catre acestea, respectiv in favoarea Curtii de Apel Galati – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal.

 

( Judecator Ionel Stanescu)