Necesitatea restrangerii activitatii societatii. Dificultati economice. Limitele controlului jurisdictional.

 

Codul Muncii, art.65 alin.1 si 2

 

Instanta poate verifica legalitatea si temeinicia concedierii prin prisma cerintelor prevazute de lege, fara a putea aprecia asupra aspectelor de oportunitate,care raman la latitudinea societatii,neputand cenzura hotararea de eficientizare a activitatii, sub aspectul utilitatii acesteia pe aspect organizatoric.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 2806 din 11 septembrie 2012.  

Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4977/105/2011 contestatoarea C.L.G a solicitat, in contradictoriu cu intimata S.C. R. Q. C. S.R.L. anularea deciziei  de concediere nr.16/2011 emisa de intimata ca netemeinica si nelegala, reintegrarea in functia detinuta anterior concedierii si obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite si neachitate, incepand cu data concedierii si pana la data angajarii efective, reactualizate, majorate si indexate la data efectuarii platii efective.

         In motivarea cererii, contestatoarea a aratat ca a fost angajata intimatei, in functia de laborant chimist in cadrul U.T.M.V., iar la data de 11.05.2011 a fost emisa decizia contestata, dispunandu-se incetarea contractului sau individual de munca  motivat de faptul desfiintarii locului de munca ocupat de catre aceasta.

     La data de 22.11.2010, intimata a emis o decizie prin care a fost aprobata modificarea organigramei, in sensul desfiintarii integrale a laboratorului, respectiv a trei posturi de laborant chimist si a unuia de referent de specialitate inginer chimist, reducerea a sase posturi de laborant chimist din cadrul Laboratorului Ape – Sol V. cu preluarea celorlalte patru posturi ramase in cadrul Laboratorului Ape – Sol M. si desfiintarea postului de sef laborator analize pedologice si asimilati din cadrulU . M.V.

      Contestatoarea a mentionat ca justificarea luarii acestor masuri a fost aceea ca activitatea prestata prin aceste laboratoare a fost redusa la analize zilnice pentru apa – cazan, iar pentru celelalte analize (inspectii si incercari) efectuate prin intermediul celor doua laboratoare, frecventa lucrarilor s-a redus la o activitate lunara si trimestriala, astfel ca nu mai pot fi asigurate norme de lucru pentru posturile desfiintate.

       A invederat contestatoarea ca, in prezent, cele patru persoane ramase pentru analize apa – cazan, efectueaza acelasi numar de analize ca si inainte la care se adauga cele ce reveneau persoanelor care au fost disponibilizate, fiind puse in situatia de a nu mai face fata, din punct de vedere fizic, analizele ramanand astfel neexecutate de la o tura la alta.    

     Contestatoarea a mentionat si faptul ca desfiintarea locului de munca este nelegala si netemeinica, intrucat nu este oportuna, in contextul in care nu au fost facute economii financiare, iar personalul ramas presteaza ore suplimentare impuse de efectuarea unui numar de analize ce a ramas constant.

      Desfiintarea locului de munca, a precizat contestatoarea,  nu este una  reala si serioasa, factorul financiar invocat nefiind unul real, considerand ca nu au fost respectate nici dispozitiile art. 53 din contractul colectiv de munca la nivel de societate, conform carora decizia de concediere trebuie sa contina, in mod obligatoriu, lista tuturor locurilor de munca disponibile la nivel de unitate.

       Prin sentinta civila nr.1190 din data de 16 februarie 2012 tribunalul a respins contestatia ca neintemeiata.

Prima instanta a retinut, in esenta, ca, masura restrangerii activitatii la punctul de lucru V., respectiv diminuarea numarului de analize de mediu a fost impusa de faptul ca, urmare a revizuirii autorizatiei de mediu a clientului R. V., numarul de analize si frecventa acestora s-a redus in mod considerabil, acestea urmand a fi efectuate lunar/trimestrial, iar nu zilnic.

       A apreciat instanta, referitor la sustinerile contestatoarei in sensul ca, urmare a disponibilizarilor efectuate in cadrul laboratorului, salariatii ramasi in activitate presteaza ore suplimentare, ca acest aspect nu prezinta relevanta in prezenta cauza, intrucat prestarea orelor suplimentare este prevazuta de Codul Muncii, putand exista si perioade in care numarul de analize care sunt efectuate sa depaseasca norma de lucru a salariatilor intimatei.

        Cu privire la incalcarea dispozitiilor exprese privind normele de protectia muncii, instanta a retinut ca o eventuala nerespectare a acestor norme excede cauzei, societatea fiind raspunzatoare sub acest aspect in fata organelor care controleaza modul de respectare a normelor de mediu, iar unitatea a mentionat printr-o adresa inaintata catre S. V. ca nu dispune de posturi vacante de natura celui desfiintat, desi aceasta obligatie nu mai exista, intrucat nu mai subzista obligatia oferirii unui post de natura celui ocupat anterior si conform pregatirii, asa cum este mentionata si prin decizia nr. 6/09.05.2011 a I.C.C.J.

      Impotriva deciziei a declarat recurs contestatoarea apreciind in esenta ca instanta de fond nu a avut in vedere criticile aduse legalitatii deciziei de desfacere a contractului de munca si nu a analizat oportunitatea,temeinicia acestei masuri.  

Curtea,analizand recursul contestatoarei a retinut ca aceasta a fost concediata in temeiul prevederilor art.65 alin.1 Codul muncii, urmare a desfiintarii locului sau de munca.

Decizia de concediere indeplineste atat conditiile de legalitate, cat si pe cele de temeinicie, prevazute  de lege,  criticile recurentei fiind neintemeiate.

Conform art.65 alin.1 din Codul muncii, cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desfiintarea locului de munca determinata de dificultatile economice prin care trece angajatorul, de transformarile tehnologice sau de reorganizarea activitatii acestuia, desfiintare ce trebuie sa fie efectiva, reala si serioasa (art. 65 alin.2 din Codul Muncii).

Desfiintarea locului de munca este efectiva, atunci cand acesta este  suprimat din structura functional-organizatorica a angajatorului, evidentiata in statul de functii si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii, are o cauza reala cand prezinta un caracter obiectiv si este serioasa cand are la baza studii temeinice vizand imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea.

Sub acest aspect este de remarcat ca, din decizia contestata,cat si a probelor administrate in cauza, reiese caracterul efectiv al desfiintarii locului de munca, in realitate avand loc o suprimare efectiva si definitiva a acestuia din structura functional-organizatorica a angajatorului.

Din actul decizional care a stat la baza deciziei de concediere, respectiv Decizia din data de 22.11.2010 a Administratorului Unic al S.C.R.SRL rezulta ca s-a aprobat modificarea organigramei societatii, in sensul desfiintarii integrale a Laboratorului Toxicologie V, respectiv trei posturi de laborant chimist si a unuia de referent de specialitate inginer chimist, reducerea a sase posturi de laborant chimist din cadrul Laboratorului Ape-Sol V( unde si-a desfasurat  activitatea recurenta) cu preluarea celorlalte patru posturi ramase in cadrul Laboratorului Ape-Sol M si desfiintarea postului de  sef laborator analize pedologice si asimilati din cadrul U.M.V.

Alegerea celor patru salariati transferati in cadrul Laboratorului Ape-Sol M nu a facut obiectul criticilor formulate de recurenta- contestatoare la decizia nr.16 /2011.

Motivatia desfiintarii  unor locuri de munca si a reorganizarii interne a societatii a fost data de faptul ca activitatea prestata prin intermediul laboratoarelor Toxicologice si Ape –Sol  s-a redus la analize zilnice  numai pentru apa cazan, iar pentru celelalte analize, frecventa lucrarilor s-a redus la o activitate lunara si trimestriala.

Aceste dispozitii au fost justificate de situatia economica dificila cu care s-a confruntat societatea si de necesitatea redresarii indicatorilor economici.

Desfiintarea locului de munca a avut o cauza reala si serioasa determinata, prin urmare, de necesitatea imbunatatirii activitatii,  fara a disimula realitatea.

Avand in vedere dispozitiile Codului muncii, instanta poate verifica legalitatea si temeinicia concedierii prin prisma cerintelor prevazute de lege, fara a putea aprecia asupra aspectelor de oportunitate, care raman la latitudinea societatii. In aceste conditii, instanta nu poate cenzura hotararea de eficientizare a activitatii, sub aspectul utilitatii acesteia pe aspect organizatoric.

Aspectele de natura economica ce se au in vedere la luarea unei atari decizii revin in competenta echipei manageriale care are o privire de ansamblu asupra intregului mecanism organizatoric al societatii, nu numai individual, asupra unui loc de munca anume determinat.

Nici expertiza tehnica organizarea muncii - salarizare depusa in fata instantei de control judiciar nu poate fi apreciata ca  fiind relevanta in prezenta cauza, intrucat nu a fost efectuata in conditii de contradictorialitate cu partile litigante, nu priveste recurenta-contestatoare si nu a fost dispusa de catre instanta de fond in cadrul administrarii probelor in acest litigiu.

Din intreg probatoriul administrat in cauza rezulta ca angajatorul a urmarit eficientizarea si coerenta activitatii la nivelul societatii, acesta fiind scopul desfiintarii postului si nu a urmarit inlaturarea unui salariat pe motive ce tin de persoana acestuia.

Angajatorul a utilizat prerogativa sa legala, aceea de a stabili  organizarea  si functionarea  societatii, neputand fi retinute nici sustinerile recurentei referitoare la impovararea excesiva a altor salariati cu atributiile aferente postului detinut, avand in vedere ca este vorba de un alt raport juridic de munca.

In ce priveste nemotivarea hotararii instantei de fond, tribunalul nu avea obligatia de a raspunde detaliat la fiecare dintre numeroasele sustineri facute de catre contestatoare, ci, in respectarea dreptului la un proces echitabil fiind suficient sa examineze in mod real problemele esentiale care i-au fost suspuse judecatii. Pentru ca o hotarare judecatoreasca sa fie motivata in sensul dispozitiile art.261 pct.5 Cod pr.civila este necesar ca judecatorul sa motiveze  solutia data fiecarui capat de cerere si nu sa raspunda diferitelor argumente ale partilor, care sprijina aceste capete de cerere.Curtea a constatat ca instanta de fond a motivat de ce in speta concedierea a avut la baza o cauza reala  si serioasa, efectiva.

Imprejurarea ca societatea angajatoare, potrivit bilantului intocmit  la data de 31.12.2010 nu inregistra pierderi, nu conduce, in sine, la concluzia necesitatii mentinerii in organigrama sa a tuturor posturilor,intrucat, asa cum s-a aratat anterior, disponibilizarea reprezinta o masura lasata la aprecierea angajatorului care, fara a proceda discretionar, ia deciziile potrivite pentru derularea activitatii sale cu consecinta obtinerii unui profit. Aceasta, intrucat realizarea unei activitati profitabile reprezinta insasi esenta si ratiunea existentei unei societati comerciale.

Pentru toate considerentele expuse, Curtea a respins recursul ca nefondat.

 

 

(Judecator Iuliana Lucacel)