Neacordarea primei de vacanta (prevazute in contractul colectiv de munca) angajatilor unei societati

Instanta de fond considera ca in cauza nu sunt aplicabile prevederile OUG 8/2009, astfel cum au fost modificate prin Legea 94/2014 in sensul acordarii angajatilor unei societati la care statul este actionar majoritar, cu ocazia plecarii in concediul de odihna, doar a voucherelor de vacanta, incepand cu data de 06.07.2014, apreciind ca ceea ce prevaleaza este contractul colectiv de munca incheiat la nivel de societate si care prevede acordarea de prime de vacanta angajatilor.

Curtea apreciaza cape de o parte, caracterul obligatoriu al contractelor colective este garantat de art. 41 alin. 5 din Constitutie doar inter partes, nu si in raport cu statul. Acesta poate, din considerente care tin de interesul general, sa emita reglementari care sunt opozabile partenerilor sociali, atat in momentul negocierii si incheierii contractului colectiv de munca, cat si pe parcursul executarii lui. Pe cale de consecinta, in masura in care un act normativ avand forta legii impune acordarea unui drept doar intr-o anumita forma respectiv, in speta, acordarea primelor cu ocazia plecarii in concediul de odihna numai sub forma voucherelor de vacanta, fara a se preciza in cuprinsul sau un termen de modificare a contractelor colective de munca, inaplicabilitatea clauzelor care prevad acordarea sa sub forma unei sume de bani va opera inca din momentul intrarii in vigoare a legii.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Mehedinti la data de 19.02.2015 reclamantul O.I. a chemat in judecata pe parata SC SSH H. SA - S. de R. si S. PDF (fosta SC H. Serv SA - S. de R. si S. PDF) solicitand obligarea acesteia la plata urmatoarelor drepturi salariale: prima de vacanta conform art.2.31 din contractul colectiv de munca al SC Hidroelectrica Serv SA pentru 31 de zile de concediu de odihna efectuat in perioadele 07-24.07.2014, 03-11.11.2014 si 1930.01.2015; diferenta de adaos de Sfantul Ilie si diferenta de adaos de Craciun pe anul 2014 conform art.4.88 din contractul colectiv de munca, sume actualizate cu indicele de inflatie la zi, precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta civila nr. 2077 din 21.05.2015, pronuntata de Tribunalul Mehedinti a fost admisa in parte actiunea precizata, actiune formulata de reclamantul O.I. si au fost obligate paratele sa plateasca reclamantului suma neta de 3.884 lei reprezentand diferente adaosul de Pasti aferent anului 2014, diferente adaosul de Sfantul Ilie (Ziua Energeticianului) aferent anului 2014, diferente adaosul de Craciun aferent anului 2014 si prima de vacanta pe anul 2014, suma care va fi actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.

Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul a constatat urmatoarele:

Reclamantul O. I. a fost angajatul paratei S. de S. H. H. SA - S. P. de F. si a desfasurat activitate ca inginer, conform contractului individual de munca inregistrat sub nr.373/05.08.2013.Analizand solicitarile reclamantului, Tribunalul a retinut ca prin contractul colectiv de munca incheiat la nivel de societate, aplicabil pana la data de 31.12.2014, s-a prevazut acordarea urmatoarelor drepturi:

In art. 2.31 s-a prevazut ca pe langa indemnizatia aferenta concediului de odihna, salariatii vor primi o prima de vacanta in cuantum de 100% din indemnizatia de concediu bruta determinata conform prevederilor art.2.30, prima care se plateste cu cel putin 3 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu.

In art.4.88 al.1 lit. a, b, c din contractul colectiv s-a prevazut ca „Cu ocazia unor sarbatori religioase, salariatii unitatii (care nu au contractul individual de munca suspendat) vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unor adaosuri in suma fixa: a) un adaos de Paste, in valoare de cel putin clasa 17 din grila de salarizare; b) un adaos de Craciun, in valoare de cel putin clasa 17 din grila de salarizare; c) un adaos de Sfantul Ilie care este si Ziua energeticianului, in valoare de cel putin clasa 17 din grila de salarizare.

Contractul colectiv de munca aplicabil a fost modificat prin mai multe acte aditionale, iar prin actul aditional nr. 6/2013 s-au adus modificari si completari la urmatoarele articole:

La art.2.31 s-a prevazut ca pe langa indemnizatia aferenta concediului de odihna, salariatii vor primi prima de vacanta in suma neta de 90 lei/zi de concediu de odihna, prima care se plateste cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu.

Art.4.88 s-a modificat in sensul ca „cu ocazia unor sarbatori religioase, salariatii unitatii vor beneficia de adaosuri in suma fixa in valoare de cel putin clasa 17 din grila de salarizare (pentru anul 2013 valoarea adaosurilor se stabileste in cuantum de 600 lei/ adaos in suma neta): a) un adaos de Paste; b) un adaos de Craciun ; c) un adaos de Sfantul Ilie care este si Ziua energeticianului.

Prin urmare se constata ca prin actul aditional nr. 6 dispozitiile initiale ale contractului colectiv de munca la nivel de societate referitoare la adaosurile acordate salariatilor cu ocazia sarbatorilor de Paste, de Craciun si de Sfantul Ilie, respectiv dispozitiile privind prima de vacanta au fost modificate in ceea ce priveste cuantumul acestora.

Din interpretarea dispozitiilor contractuale rezulta ca acordarea acestor adaosuri, precum si a primei de vacanta era obligatorie pentru angajator - „vor beneficia de adaosuri”, „vor primi o prima de vacanta”, insa cuantumul acestor drepturi s-a modificat pentru anul 2014.

Se mai constata ca prin intampinare parata S. de S. H. H. SA - S. P. de F. a recunoscut ca nu a acordat reclamantului urmatoarele drepturi banesti: diferenta adaos Sfantul Ilie (Ziua energeticianului) 2014, diferenta adaos de Craciun 2014, prima de vacanta pe 2014, precum si diferenta adaos Pasti 2014 conform inscrisului intitulat „calcul drepturi salariale” depus la fila 87 dosar, pentru neplata acestor drepturi la timp parata invocand dificultatile financiare si problemele economice.

Suma neta aferenta acestor drepturi este de 3.884 lei (conform calcului drepturilor salariale - fila 87 dosar), reclamantul fiind de acord cu plata acestei sume.

Potrivit art. 229 alin.4 Codul muncii republicat (anterior art.236 alin.4) „contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor”.

De asemenea, art.148 din Legea dialogului social nr.62/2011 dispune ca „executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti”, aceeasi dispozitie fiind inserata si in art.243 alin.1 Codul muncii in forma in vigoare la data incheierii contractului colectiv de munca la nivel de unitate.

Avand in vedere dispozitiile imperative ale contractului colectiv de munca aplicabil pana la data de 31.12.2014, coroborat cu dispozitiile Codului muncii, se constata ca reclamantul este indreptatit la plata diferentelor pentru adaosul de Pasti 2014, adaosul de Craciun 2014, adaosul de Sfantul Ilie 2014.

Cat priveste prima de vacanta pe anul 2014 se constata ca initial prin intampinare parata a fost de acord cu plata acestui drept, insa ulterior prin notele de sedinta depuse la dosar a aratat ca in raport de dispozitiile Legii nr.94/2014 si adresa nr.1483/2014 emisa de Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice nu mai datoreaza aceasta prima.

Fata de sustinerea paratei instanta retine ca prin Legea nr. 94 /2014 s-a aprobat OUG nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanta

In art.1 alin. 1,2 din ordonanta se prevede ca „Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, pentru recuperarea si intretinerea capacitatii de munca a personalului salarial, angajatorii care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca pot acorda, in conditiile legii, bonuri de valoare, denumite in continuare vouchere de vacanta. Institutiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, si institutiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si subordonare, inclusiv cele care se finanteaza integral din venituri proprii, regiile autonome, societatile reglementate de Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, la care statul este actionar unic sau actionar majoritar, societatile si companiile nationale care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca, acorda, in conditiile legii, vouchere de vacanta.”

In cauza se apreciaza ca nu se aplica dispozitiile acestui act normativ, ci urmeaza a se da eficienta prevederilor contractului colectiv de munca incheiat la nivel de societate astfel cum a fost modificat prin actul aditional nr.6, contract care la art.2.31 prevede plata primei de vacanta.

Acest contract colectiv a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale si constituie legea partilor conform art.229 alin. 4 Codul muncii, iar urmare a aprobarii a OUG nr. 8/2009 prin Legea 94/2014 contractul colectiv nu a fost modificat cu respectarea dispozitiilor legale, apreciindu-se ca reclamantul este indreptatit la acordarea primei de vacanta pe anul 2014 in forma prevazuta in contractul colectiv.

Cat priveste invocarea de catre parata a dificultatilor financiare ca o cauza de neplata a acestor drepturi, instanta retine ca aceste dificultati nu o exonereaza de obligatia de acordare a beneficiilor catre salariati, angajatorul avand posibilitatea sa procedeze la modificarea contractului colectiv cu respectarea procedurii prevazute de lege, ceea ce s-a si intamplat prin actul aditional nr.6/2013 prin care s-au modificat si completat prevederile contractuale, inclusiv cele referitoare la aceste drepturi a caror plata a fost mentinuta in continuare.

Asa fiind, se constata ca reclamantul este indreptatit la plata sumei nete de 3.884 lei reprezentand diferente adaosul de Pasti aferent anului 2014, diferente adaosul de Sfantul Ilie (Ziua Energeticianului) aferent anului 2014, diferente adaosul de Craciun aferent anului 2014 si prima de vacanta pe anul 2014.

Fata de faptul ca paratele nu au platit la termen drepturile banesti stabilite prin contractul colectiv de munca, se apreciaza ca au produs un prejudiciu reclamantului, urmand ca suma sa fie actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.

Reactualizarea conform indicelui de inflatie intervenit in perioada in care aceste drepturi nu au fost platite, reprezinta cel mai fidel prejudiciu real suferit de catre reclamant prin privarea de aceste drepturi.

Cat priveste prima de vacanta pe anul 2015 se constata ca reclamantul o solicita in baza art.2.31 din contractul colectiv de munca.

In ce priveste temeiul juridic invocat referitor la acest drept, instanta retine ca la nivelul SC H. P. de F. s-a incheiat contractul colectiv de munca inregistrat sub nr.1/04.01.2006 care a fost valabil pana la data de 31.12.2014 conform actului aditional nr.4 /15.04.2011- fila 16 dosar. Dupa aceasta data -13.12.2014, la nivelul societatii nu a mai fost incheiat un nou contract colectiv de munca, negocierile fiind in derulare, aspect confirmat de partile din litigiu.

Fata de faptul ca contractul colectiv de munca nr.1/2006 si-a incetat valabilitatea, prevederile art.2.31 din acest contract referitoare la prima de vacanta nu pot fi invocate ca temei juridic pentru solicitarea acestui drept pentru anul 2015.

Consiliul de Administratie al societatii a aprobat Hotararea nr.12/16.12.2014 prin care s-a introdus sistemul unic de salarizare a personalului incepand cu data de 01.01.2015 si potrivit art.59 alin.1 din aceasta reglementare „pe durata concediului de odihna salariatii beneficiaza de o indemnizatie de concediu care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca ”.

Prin urmare, incepand cu anul 2015 salariatii paratelor nu mai beneficiaza si de prima de vacanta, ci numai de indemnizatia de concediu, motive pentru care acest petit este neintemeiat.

Fata de considerentele in fapt si in drept anterior expuse se constata ca actiunea precizata este intemeiata, urmand sa fie admisa in parte in sensul ca vor fi obligate paratele la plata actualizata a sumei nete de 3.884 lei reprezentand diferente adaosul de Pasti aferent anului 2014, diferente adaosul de Sfantul Ilie (Ziua Energeticianului) aferent anului 2014, diferente adaosul de Craciun aferent anului 2014 si prima de vacanta pe anul 2014.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel intimata, solicitand modificarea in parte in sensul respingerii petitului privind prima de vacanta pe anul 2014 ca neintemeiat si mentinerea celorlalte dispozitii ale instantei de fond.

In motivare, s-a aratat ca nu exista obligatia legala de a plati aceasta prima avand in vedere dispozitiile Legii nr. 94/2014 pentru aprobarea OUG nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanta coroborat cu raspunsul MMFPSPV nr. 1483/05.08.2014.

Curtea a constatat ca apelul este fondat pentru urmatoarele motive:

Prin dispozitiile art.2.31 din contractul colectiv de munca incheiat la nivel de societate, astfel cum a fost modificat prin actul aditional nr. 6/2013, s-a prevazut ca pe langa indemnizatia aferenta concediului de odihna, salariatii vor primi prima de vacanta in suma neta de 90 lei/zi de

concediu de odihna, prima care se plateste cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in

concediu.

Pe parcursul derularii acestui contract, respectiv la data de 01.07.2014, a fost adoptata Legea nr. 94 pentru aprobarea OUG nr. 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacanta.

Potrivit art. 1 din lege, art.1 alin.2 din OUG nr. 8/2009 se modifica si va avea urmatorul

cuprins : institutiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, cu

modificarile si completarile ulterioare, si institutiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent de sistemul de finantare si subordonare, inclusiv cele care se finanteaza integral din venituri proprii, regiile autonome, societatile reglementate de Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, la care statul este actionar unic sau actionar majoritar, societatile si companiile nationale care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca, acorda, in conditiile legii, vouchere de vacanta.”

Dupa art.1 se introduce un nou articol, art. 1/1, cu urmatorul cuprins: societatile nationale, companiile nationale si societatile reglementate de Legea societatilor nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, la care statul este actionar unic sau actionar majoritar, precum si regiile autonome, indiferent de forma de coordonare/subordonare, pot acorda angajatilor proprii prime, cu ocazia plecarii in concediul de odihna, numai sub forma voucherelor de vacanta, in conformitate cu prevederile art. 1

Legea nr. 94/2014 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 496/03.07.2014, urmand asadar a-si produce efectele incepand cu data de 06.07.2014.

In analiza temeiniciei cererii reclamantului de acordare a primei de vacanta pe anul 2014, prima instanta a apreciat ca nu se aplica dispozitiile acestui act normativ, ci prevederile contractului colectiv de munca incheiat la nivel de societate intrucat acesta a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor legale si constituie legea partilor conform art.229 alin. 4 Codul muncii, iar urmare a aprobarii OUG nr. 8/2009 prin Legea 94/2014 contractul colectiv nu a fost modificat cu respectarea dispozitiilor legale.

Pornind de la premisa necontestata ca apelanta intra in sfera societatilor la care statul este actionar majoritar, concluzia instantei privind inaplicabilitatea dispozitiilor Legii nr. 94/2014 este eronata.

Este adevarat ca legislatia muncii, atat prin dispozitiile art. 229 alin. 4 din Codul muncii republicat (anterior art. 236 alin. 4), cat si prin ale art.148 din Legea dialogului social nr.62/2011 recunoaste caracterul obligatoriu al respectarii clauzelor unui contract colectiv de munca, insa aplicarea acestui principiu impune mentinerea acelorasi imprejurari avute in vedere la incheierea sa (rebus sic standibus).

Pe de alta parte, caracterul obligatoriu al contractelor colective este garantat de art. 41 alin. 5 din Constitutie doar inter partes, nu si in raport cu statul. Acesta poate, din considerente care tin de interesul general, sa emita reglementari care sunt opozabile partenerilor sociali, atat in momentul negocierii si incheierii contractului colectiv de munca, cat si pe parcursul executarii lui.

Astfel de reglementari nu pot fi ignorate sub justificarea inexistentei unei modificari a contractului colectiv, caci respectarea legii se impune a fi facuta atat cu prilejul incheierii sale, cat si ulterior, in perioada de executare, neconditionat de manifestarea vointei de catre semnatari in sensul modificarii clauzelor contractuale.

Pe cale de consecinta, in masura in care un act normativ avand forta legii impune acordarea unui drept doar intr-o anumita forma respectiv, in speta, acordarea primelor cu ocazia plecarii in concediul de odihna numai sub forma voucherelor de vacanta, fara a se preciza in cuprinsul sau un termen de modificare a contractelor colective de munca, inaplicabilitatea clauzelor care prevad acordarea sa sub forma unei sume de bani va opera inca din momentul intrarii in vigoare a legii.

Astfel fiind, in considerarea prevederilor art.2.31 alin. 2 din contractul colectiv de munca care prevad ca plata primei de vacanta se face cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediul de odihna, se constata ca prima de vacanta aferenta concediului de odihna efectuat in perioada 07-24.07.2014 a fost in mod corect acordata de prima instanta, exigibilitatea sa fiind anterioara intrarii in vigoare a Legii nr. 94/2014.

Eronat insa s-a dispus obligarea apelantei la plata primei de vacanta in temeiul Contractului colectiv de munca pentru concediul de odihna efectuat in perioada 03-11.11.2014 si 19-30.01.2015, aceasta nemaifiind prevazuta in aceasta forma ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 94/2014 (06.07.2014).

Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 480 NCPC, apelul declarat a fost admis, schimbata in parte sentinta in sensul ca a fost obligata parata la plata catre reclamant a primei de vacanta aferenta perioadei 07-24.07.2014. Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei.
(Decizia civila nr. 4564/13.10.2015 - Sectia Civila, rezumat Luminita Larisa Barbu)