Motivarea deciziei de concediere – conditie imperativa impusa de codul muncii.

 

Codul muncii, art.74

 

Motivarea deciziei de concediere reprezinta o conditie impusa expres de Codul muncii, iar o simpla referire la o nota interna a angajatorului nu suplinestze aceasta conditie imperativa a motivarii.

Referirea la faptul ca desfiintarea postului ocupat de un salariat este determinata de reorganizarea angajatorului nu este suficienta, in cazul in care nu sunt aratate motivele care au dus la aceasta reorganizare, daca aceasta este reala si serioasa si a fost impusa de nevoile angajatorului.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale,

Decizia civila  nr. 1190  din 11 mai 2011.

 

Prin cererea inregistrata  sub nr.6582/120/2010 pe rolul Tribunalului Dambovita, contestatoarea VEC a chemat in judecata intimata SC EAR SA, pentru ca in contradictoriu cu aceasta sa se constate nulitatea absoluta a deciziei de concediere nr.8411 din 24.11.2010, prin care s-a dispus concedierea sa in baza art.65 din Codul Muncii si sa se dispuna reintegrarea  in postul detinut anterior; obligarea intimatei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate  majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi  de care ar fi beneficiat in situatia in care nu ar fi fost in mod nelegal concediata.

In motivarea contestatiei, contestatoarea a aratat ca s-a procedat la desfacerea contractului sau de munca justificat de adoptarea unor solutii manageriale de diminuare a costurilor care au impus reorganizarea activitatii firmei.

Contestatoarea a invocat nulitatea deciziei de concediere, in baza art. 74 alin 1 din Codul Muncii,  intrucat decizia nu cuprinde termenul in care poate fi contestata si nici instanta competenta.

Pe fond, contestatoarea a aratat ca incetarea contractului individual de munca a fost dispusa fara ca desfiintarea locului de munca sa aiba o cauza reala si serioasa potrivit art. 65 alin 2 din Codul muncii.

S-a mai aratat ca motivarea concedierii se refera la reorganizarea retelei teritoriale prin desfiintarea Agentiei 2 Targoviste – Dambovita 100 si a posturilor existente in aceasta unitate si anume director, inspector asigurari.

Contestatoarea a mai aratat ca desfiintarea Agentiei Targoviste 2 unde isi desfasura activitatea s-a facut in conditii de nelegalitate intrucat aceasta inregistra rezultate economice net superioare agentiei nr. 1 care nu a fost desfiintata, spre exemplu se arata ca in semestrul I al anului 2010, Agentia 2 Targoviste a inregistrat un grad de realizare a planului de 73,22% spre deosebire de Agentia nr. 1 Targoviste care a realizat numai 46,26%.

Potrivit clasamentului pe agentii pe luna iulie 2010, la categoria unitati mari Agentia Targoviste 2 se claseaza pe locul 7 in timp ce agentia Targoviste 1 se claseaza pe locul 21.

Anterior desfiintarii agentiei 2 a fost transferata de la aceasta la agentia 1 numitul Albu Alexandru si numita Nicula Mihaela de unde rezulta ca  desfiintarea agentiei 2 a avut un caracter formal si nu o cauza reala si serioasa.

Grupa coordonata de contestatoare a avut realizari pe lunile iunie – noiembrie 2010 substantial mai mari decat grupa coordonata de Albu Alexandru, date care sunt evidentiate in sistemul informatic al angajatorului.

Decizia de concediere nu a fost motivata in conditiile prevazute expres de art. 74 alin 1 litera a din Codul Muncii.

Desfiintarea postului contestatoarei s-a dispus de catre directorul general care nu avea competenta unei astfel de masuri si nu a existat o hotarare a adunarii generale a asociatilor sau a consiliului de administratie prin care ar fi trebuit aprobata si noua organigrama a societatii din care trebuia sa rezulte desfiintarea postului ocupat de contestatoare.  

In drept, s-au  invocat disp. art. 65, 76,77, 78,263, 268 Codul Muncii.

Intimata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca netemeinica si nelegala.

S-a mai aratat de catre intimata ca prin hotararea consiliului de administratie din 30.11.2010, s-a dispus desfiintarea unor unitati teritoriale printre care si Agentia Targoviste 2, intrucat nu au fost realizate obiectivele stabilite din punct de vedere economic.

Planul de prime de asigurari subscrise pe trimestrul II a fost indeplinit in proportie de 56% , cel de prime incasate in proportie de 54%, iar pentru trimestrul II in proportie de 69%  si pentru prime de 56%.

De asemenea,  din datele privind daunalitate pentru perioada ianuarie- – septembrie 2010 rezulta o  rata a daunei de 104,2% pentru agentia Targoviste 2, iar pentru politele Casco subscrise in perioada ianuarie – septembrie 2010 Agentia Targoviste 2 inregistreaza o rata a daunalitatii de 99,5% fata de 107,1% media inregistrata la nivelul intregului portofoliu Casco.

Contestatoarea a formulat cerere completatoare prin care a solicitat nulitatea deciziei de concediere, 330 din 17.12.2010, emisa de intimata, sustinand motivele invocate si prin contestatia principala.

La 28.01.2011, contestatoarea a formulat raspuns la intampinare prin care  a aratat ca in motivele invocate de intimata in intampinare, nu sustin in mod real  legalitatea deciziei de concediere.

A mai aratat ca Hotararea Consiliului de Administratie din 30.11.2010 prin care s-a dispus desfiintarea Agentiei Targoviste 2 a fost emisa ulterior deciziei nr.8411/24.11.2010 prin care  era anuntata ca se desfiinteaza Agentia Targoviste. 2

De asemenea, a mai aratat ca din documentele anexate de intimata rezulta ca planul de prime de asigurari subscrise pe trimestrul II  a fost indeplinit in proportie de 85 % si nu de 56%, respectiv 509.612.51 lei din 600.000.00 lei.

Majorarea ratei de daunalitate este dat de numarul mare de accidente de circulatie produse si pentru care nu se face vinovata nici agentia nici contestatoarea.

Agentia Targoviste 2 a functionat ca centru de daune si aici s-au inregistrat daunele provenind inclusiv de la Agentia Targoviste 010.

Totodata, contestatoarea a sustinut aspectele subliniate si prin actiunile deja depuse, privind activitatea laborioasa a Agentiei Targoviste 2 in raport cu Agentia Targoviste 1.

Prin sentinta civila nr.377 din data de 14 februarie 2011 pronuntata de Tribunalul Dambovita, s-a admis contestatia, in sensul ca s-a dispus anularea deciziei nr.330 din 17.12.2010; a fost obligata intimata la reintegrarea contestatoarei in munca in postul detinut anterior, la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate si la toate drepturile salariale la care era indreptatita pe perioada concedierii si pana la reincadrarea in munca si de asemenea, a fost obligata intimata la 1500 lei cheltuieli de judecata catre contestatoare.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin decizia nr.330/17.12.2010, SC Euroins Romania – Asigurare Reasigurare Sa a comunicat contestatoarei incetarea contractului individual de munca la data de 23.12.20.10, prin desfiintarea locului de munca ca urmare a necesitatii reducerii cheltuielilor datorate  lipsei profitabilitatii  si adoptarea noilor solutii manageriale de redresare economica conform art. 65 alin 1 din Codul Muncii.

Anterior acestei decizii, a fost adoptata Hotararea Consiliului de Administratie din 30.11.2010,  prin care in baza art. 83 litera j din actul constitutiv se procedeaza la infiintarea unor agenti in Bucuresti, Buzau, Resita etc si se desfiinteaza alte agentii si puncte de lucru printre care si Agentia Targoviste 2.

Mai inainte de luarea acestei hotarari de desfiintare, la 24.11.2010, contestatoarei i s-a comunicat, desfacerea contractului individual de munca in temeiul art. 65 alin 1 din Codul Muncii incepand cu data de 23.12.2010.

S-a apreciat de instanta de fond ca masura de desfacere a contractului comunicata contestatoarei la 24.11.2010, ca urmare a desfiintarii Agentiei Targoviste 2, apare bizara in conditiile in care Agentia este desfiintata abia la 30.11.2010.

Instanta de fond a mai retinut ca prin Hotararea Consiliului de Administratie, s-a procedat direct la desfiintarea Agentiei Targoviste 2 prin simpla inscriere a acestei desfiintari pe ordinea de zi, aprobata in unanimitate de cei 5 membrii ai Consiliului de Administratie, fara a se stabili in nici un fel necesitatea desfiintarii acestei agentii care sa justifice o cauza reala si serioasa.

De asemenea, instanta de fond a mai retinut ca la dosarul cauzei intimata a depus acte, exclusiv cu realizari ale Agentiei Targoviste 2 desi prin intampinare, a tratat comparativ indicii la care face referire si din care rezulta o activitate necorespunzatoare a acestei agentii.

Asadar, nu s-a depus nici un document la dosar din care sa rezulte activitatea Agentiei Targoviste 2 in raport cu Targoviste 1 pentru a justifica  activitatea mai slaba a Agentiei Targoviste 2 fata de Agentia Targoviste 1.

Nici prin decizia de desfacere a contractului de munca nu se motiveaza  incetarea contractului individual de munca, din motive care tin de imbunatatirea managementului, si a indicelui de profit.

In aceste conditii, fata de disp. art.74 din Codul Muncii  potrivit caruia decizia de concediere se comunica salariatului si trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea, instanta de fond a apreciat ca decizia de desfacere a contractului de munca este nemotivata, ca intimata nu a facut dovada existentei unei cauze reale si serioase, care sa justifice  masura contestata de contestatoare, astfel ca a admis contestatia.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs intimata S.C. EAR S.A.,criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.

Arata recurenta ca desfacerea contractului individual de munca s-a facut in mod legal, in baza art.65 alin.1 Codul muncii, ca prin Hotararea Consiliului de Administratie din data de 30.11.2010 s-a hotarat desfiintarea unor unitati teritoriale, iar la pozitia nr. 2 din lista agentiilor teritoriale se afla agentia Targoviste 2.

Avand in vedere dispozitiile acestei hotarari, directorul general al societatii nu a facut decat sa puna in aplicare prevederile acesteia.

De asemenea, mai arata recurenta ca, din datele privind daunalitate pentru perioada ianuarie – septembrie 2010 rezulta o rata a daunei de 104,2% pentru agentia Targoviste 2, iar pentru politele Casco subscrise in perioada ianuarie – septembrie 2010 Agentia Targoviste 2 inregistreaza o rata a daunalitatii de 99,5% fata de 107,1% media inregistrata la nivelul intregului portofoliu Casco.

Pentru aceste considerente, recurenta-intimata a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei si pe fond respingerea contestatiei.

Intimata-contestatoare  a formulat intampinare la motivele de recurs  prin care a solicitat respingerea ca nefondat a acestuia, mentinerea ca temeinica si legala a sentintei instantei de fond.

Curtea, verificand sentinta recurata in raport de criticile formulate, de dispozitiile legale incidente in cauza si de mijloacele de dovada administrate dar si sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041 cod pr.civ. a constat ca nu este afectata legalitatea si temeinicia acesteia pentru considerentele care succed:

Concedierea intimatei reclamante s-a dispus in temeiul disp. art.65 din Codul muncii, fara ca in decizia de concediere sa se indice motivele care determina aceasta masura.

Asa cum corect a retinut instanta de fond, fata de disp. art.74 din Codul Muncii  potrivit caruia decizia de concediere se comunica salariatului si trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea, decizia de desfacere a contractului de munca este nemotivata, iar recurenta nu a facut dovada existentei unei cauze reale si serioase, care sa justifice  masura desfacerii contractului de munca.

Simpla referire a deciziei de concediere la nota interna 774/2010 nu suplineste conditia imperativa a motivarii acestei decizii, conditie impusa expres de Codul muncii.

Referirea la faptul ca desfiintarea postului ocupat de intimata este determinata de reorganizarea angajatorului nu este suficienta, nefiind aratate motivele care au dus la aceasta reorganizare, daca aceasta este reala si serioasa si a fost impusa de nevoile recurentei.

Lipsa unei cauze reale si serioase este demonstrata si de faptul ca Hotararea Consiliului de Administratie  prin care in baza art. 83 litera j din actul constitutiv se procedeaza la infiintarea unor agenti in Bucuresti, Buzau, Resita etc si se desfiinteaza alte agentii si puncte de lucru printre care si Agentia Targoviste 2 a fost adoptata la 30.11.2010, iar decizia de concediere a intimatei contestatoare a fost comunicata acesteia anterior acestei date, respectiv la 24.11.2010.

Pe cale de consecinta, hotararea de reorganizare a activitatii angajatorului este ulterioara deciziei de concediere, situatie care exclude caracterul real al desfiintarii locului de munca al intimatei contestatoare.

Corect a retinut instanta de fond si faptul ca recurenta nu a depus nici o proba din care sa rezulte analiza comparativa a activitatii Agentiei Targoviste 2 in raport cu Agentia Targoviste 1 pentru a justifica  activitatea mai slaba a Agentiei Targoviste 2 fata de Agentia Targoviste 1.

Nici prin decizia de desfacere a contractului de munca nu se motiveaza  incetarea contractului individual de munca cu referire la motive care tin de imbunatatirea managementului si a indicelui de profit, asa cum sustine recurenta.

Fata de aceste considerente, curtea a constatat ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica si, vazand disp. art.304, 3041 si 312 alin.1 C.pr.civ., a respins recursul ca nefondat.

 

                                        
(Judecator Cristina Mihaela Moiceanu)