In Perioada Efectuarii Uceniciei Nu Este Posibila Incadrarea Intr-o Anumita Grupa De Munca, Intrucat Nefiind Incheiat Un Contract De Munca, Perioada Uceniciei Nu Constituie Vechime In Munca. » Consultă Avocat
avocatura bucuresti
Art.1 alin.(l) din O.U.G. nr.1/2011 stabileste ca pensiile in categoria carora intra si pensia intimatului se vor revizui, din oficiu, pana la data de 31.12.2011, iar cuantumurile stabilite prin aplicarea HG nr.735/2010 nu vor mai fi avute in vedere, urmand a se achita cuantumurile pensiilor avute in plata in luna decembrie 2010.
18 martie 2020
caut avocat bucuresti
Achizitii publice. Retinerea de catre autoritatea contractanta din garantia de participare, conform dispozitiilor art. 278 1 alin. 1 din OUG 34/2006, modificata prin O.U.G. Nr. 76/2010.
18 martie 2020

In perioada efectuarii uceniciei nu este posibila incadrarea intr-o anumita grupa de munca, intrucat nefiind incheiat un contract de munca, perioada uceniciei nu constituie vechime in munca.

Plangere Penala

Plangere Penala

In perioada efectuarii uceniciei nu este posibila incadrarea intr-o anumita grupa de munca, intrucat nefiind incheiat un contract de munca, perioada uceniciei nu constituie vechime in munca.

                                              

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale,

Decizia civila  nr. 1484  din 16 iunie 2011.

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita, reclamanta S.A. a chemat in judecata pe parata SC S.E. SA, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia la emiterea  unei adeverinte in care sa se mentioneze ca in perioada 15.12.1973 – 25.12.1975 a lucrat la societatea parata, fiind incadrata in grupa a II a de munca, deoarece in perioada respectiva a efectuat ucenicie pe baza de contract, aratand ca parata, desi a emis mai multe adeverinte, nu a precizat indemnizatia primita, exprimata in lei / luna si grupa primita.

Prin sentinta civila nr. 745 din data de 24 martie 2011 pronuntata de Tribunalul Dambovita, s-a respins ca nefondata actiunea, retinand ca ucenicia la locul de munca desfasurata de reclamanta a avut ca temei legal hotararea Consiliului de Ministri nr. 2105/1969, iar potrivit acesteia si contractului de ucenicie incheiat, reclamanta a beneficiat de o indemnizatie pe toata perioada cursurilor, nu s-a platit CAS, nu a avut incheiat un contract de munca cu parata, ceea ce presupune ca perioada uceniciei nu constituie vechime in munca.

Impotriva sentintei pronuntata de instanta de fond a declarat recurs in termen legal  reclamanta Suta Adriana, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinand ca este indreptatita sa i se acorde grupa a II a de munca, avand in vedere ca a fost angajata  in baza unui act normativ, respectiv Hotararea Consiliului de Ministri nr. 2105/1969 si a contractului  de ucenicie nr. 32615, iar incepand cu anul 2003  au aparut reglementari  in acest sens, respectiv Legea nr. 53/2003 si Legea nr. 279/2005, legi care prevad dispozitii referitoare la statutul ucenicului si care, de altfel, au preluat o parte din prevederile Hotararii Consiliului de  Ministri nr. 2105/1969.

A mai precizat ca in perioada 15.12.1973 – 25.12.1975 a avut  program normal de lucru si ca a obtinut un venit lunar de 375 lei/ora pe durata uceniciei, fara insa sa i se recunoasca grupa a II-a de munca, desfasurandu-si activitatea intr-un mediu nociv, unde se lucra cu substante toxice, iar reglementarile anterioare, cat si cele actuale, prevad  ca ucenicul beneficiaza de toate drepturile prevazute in  legislatia muncii.

Apreciaza ca motivarea instantei referitoare  la faptul ca perioada de ucenicie nu constituie vechime in munca, este lipsita de temei legal si ca in mod nelegal intimata-parata refuza inscrierea in adeverinta a grupei a II-a de munca, sustinand ca nu a platit C.A.S, intrucat in acea perioada  contributia CAS  se platea de angajator si nu de salariat.

A sustinut si ca, potrivit dispozitiilor art. 40 din Legea nr. 27/1966, vechimea in munca este considerata perioada cat  o persoana  a activat ca angajat, indiferent de felul contractului de munca si de modul de remunerare, aceasta ducand la concluzia ca in acea perioada se lua in calcul vechimea si perioada uceniciei.

 
Examinand sentinta recurata, Curtea a constatat ca recursul formulat este nefondat,  deoarece in mod just a retinut instanta de fond ca parata a emis mai multe adeverinte prin care a mentionat indemnizatia incasata stabilita in lei/ora pentru un program normal de lucru si faptul ca pentru perioadele mentionate nu s-a calculat si virat CAS 2% si nici CAS de catre angajator, iar necotizarea presupune ca aceasta perioada nu constituie vechime in munca, astfel ca nu se poate vorbi despre emiterea unei adeverinte de grupa de munca.

De asemenea, instanta de recurs a avut in vedere ca ucenicia la locul de munca desfasurata de reclamanta a avut ca temei legal hotararea Consiliului de Ministri nr. 2105/1969, in raport de care persoanele care la data admiterii la cursurile de calificare nu aveau calitatea de angajati beneficiau de o indemnizatie lunara si isi luau angajamentul ca cel putin cinci ani de la data terminarii uceniciei sa nu paraseasca unitatea care i-a scolarizat.

Potrivit hotararii Consiliului de Ministri nr. 2105/1969 si contractului de ucenicie incheiat, reclamanta a beneficiat de o indemnizatie pe toata perioada cursurilor, nu s-a platit CAS, nu a avut incheiat un contract de munca cu parata, ceea ce presupune ca perioada uceniciei nu constituie vechime in munca.

Instanta de fond a apreciat corect ca adeverintele deja eliberate sunt emise in conformitate cu documentele care rezulta din arhiva de personal a paratei, fara a se putea mentiona incadrarea in grupa a II a de munca.

Chiar daca perioada de ucenicie ar constitui vechime in munca, emiterea unei astfel de adeverinte nu ar fi posibila, deoarece paratei nu i-a recunoscut incadrarea in grupa a II a de munca pentru aceasta perioada, prin nominalizare de catre conducerea societatii impreuna cu sindicatele, in conformitate cu prevederile ordinului nr. 50/1990, astfel incat eliberarea adeverintei nu se poate face in lipsa acestei nominalizari.  

Fata de aceste considerente, s-a apreciat ca solutia primei instante este legala si temeinica, astfel incat Curtea a considerat ca recursul reclamantei ca nefondat, motiv pentru care, in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, l-a respins, in cauza nefiind incident niciunul dintre motivele de modificare a sentintei indicate de recurenta in motivarea recursului.

 

(Judecator Gabriela Sorina Prepelita)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.