Masuri reparatorii, in natura sau prin echivalent, pentru imobilele preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist

• Legea nr. 165/2013
• Legea nr. 368/2013: art. 1 alin. (2)

Aplicarea in cauza a dispozitiilor Legii nr. 165/2013 are ca efect si incidenta legii de modificare, respectiv a Legii nr. 368/2013.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila, Decizia civila nr. 81 din 22 ianuarie 2014, F.S.

Prin sentinta civila nr. 2249/20.09.2013 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 5462/30/2012 a fost respinsa cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul V.G. in contradictoriu cu paratii Primarul Municipiului Timisoara si Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice.

Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca reclamantul a solicitat in contradictoriu cu paratii Primarul Municipiului Timisoara si Statul Roman prin Ministerul Finantelor Bucuresti sa se constate ca e mostenitor legal, in calitate de fiu, al defunctei V.M.E., decedata la data de 4.02.2012; sa se dispuna anularea Dispozitiei din 03.05.2012 privind solutionarea cererii de restituire a imobilului inscris in CF Timisoara si obligarea autoritatii publice parate la atribuirea in proprietatea defunctei V.M.E., prin compensare, a altor terenuri libere situate in Municipiul Timisoara; in subsidiar, obligarea Statului Roman, prin Ministerul Finantelor, la plata de despagubiri in suma de 5.000.000 lei reprezentand contravaloarea terenului in litigiu.

Paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Bucuresti a formulat intampinare, solicitand respingerea capatului de cerere privind obligarea sa la plata unor despagubiri in cuantum de 5.000.000 lei ca inadmisibil.

La termenul de judecata din 26.04.2013 reclamantul a depus o precizare de actiune privind terenurile solicitate in compensare, solicitand atribuirea in proprietatea sa prin compensare a suprafetei de 638 mp din terenul situat in Timisoara, proprietatea Statului Roman.

Instanta a retinut ca prin dispozitia din 03.05.2012 a fost respinsa cererea de restituire in natura formulata de notificatoarea V.M. (mama reclamantului) retinandu- se ca acesta este ocupat integral de constructii. Prin aceeasi dispozitie s-a propus acordarea de despagubiri notificatoarei in conditiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 81/2007.

Cererea reclamantului nu a fost primita, cat timp Legea nr. 165/2013 reglementeaza in mod expres si limitativ conditiile de restituire prin echivalent a imobilelor preluate abuziv, ea aplicandu-se, potrivit art. 4, si cauzelor aflate pe rolul instantelor.

Legea pastreaza regula consfintita de Legea nr. 10/2001 vizand restituirea in natura a imobilelor aratand insa ca, in situatia in care nu poate fi dispusa restituirea in natura, vor fi acordate masuri compensatorii sub forma de puncte, care se determina potrivit art. 21 alin. (6) si alin. (7) din lege (art.16 din Legea nr. 165/2013).

Cat priveste cererea reclamantului de constatare a calitatii sale de mostenitor legal, in calitate de fiu al defunctei V.M.E., s-a retinut ca aceasta se constituie intr-un argument in justificarea calitatii procesuale active a reclamantului, calitate care nu a fost negata nici de catre parati, nici de catre instanta. In cazul in care insa cererea reclamantului de constatare a calitatii sale de mostenitor ar fi apreciata drept capat distinct de cerere, solutia nu ar putea fi decat una de respingere a acestui petit, cata vreme reclamantul nu obtine niciun folos practic actual prin constatarea acestei calitati, in conditiile in care cererea sa de anulare a dispozitiei este neintemeiata.

Impotriva sentintei a declarat recurs in termen reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitand casarea ei cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Timis.

In motivare a invocat, in esenta, ca aplicarea dispozitiilor legii noi (Legea nr. 165/2013) in cauza echivaleaza cu incalcarea principiului neretroactivitatii si a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia securitatii raporturilor juridice; pe de alta parte, din interpretarea dispozitiilor art. 4 din lege si fata de dispozitiile art. 6 alin. (2), alin. (5) Noul Cod civil rezulta, oricum, ca dispozitiile legii noi nu sunt incidente in cauza.

In drept a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

Examinand recursul prin prisma criticilor formulate si in baza art. 304

¹

, 306 alin. (2) C. pr. civ., instanta a retinut in primul rand, ca recurentul nu a criticat hotararea primei instante sub aspectul respingerii cererii de obligare a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice la plata directa de despagubiri banesti pentru terenul - obiect al notificarii, astfel ca sentinta va fi mentinuta sub acest aspect.

Pe de alta parte, cum in mod corect a retinut prima instanta, calitatea reclamantului de mostenitor legal al defunctei sale mame (V.M.E.) nu a fost contestata.

In continuare, Curtea a retinut ca legea nu face distinctia la care reclamantul se refera (dupa cum notificarile au fost sau nu solutionate in faza administrativa a procedurii de restituire reglementata de Legea nr. 10/2001), astfel ca dispozitiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt incidente in cauza.

Prin Legea nr. 368/2013 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 819 din 21.12.2013, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat, avand urmatorul cuprins: „In situatia in care restituirea in natura a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist nu mai este posibila, masurile reparatorii in echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite in echivalent de entitatea investita cu solutionarea cererii formulate in baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, masurile prevazute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si masura compensarii prin puncte, prevazuta in cap.

3. "

Date fiind dispozitiile art. 4 mai sus-mentionate, este evident ca in cauza sunt incidente si dispozitiile modificatoare ale noii legi, dispozitii ce permit acordarea de masuri reparatorii in echivalent prin compensare inclusiv cu teren in situatia in care restituirea in natura nu mai este posibila (imposibilitate necontestata in cauza).

In consecinta, modificarea legii avute in vedere la pronuntare de prima instanta impune solutionarea fondului cererii reclamantului, solutionare ce presupune administrarea de probe de catre prima instanta.

Corespunde realitatii ca prin Legea nr. 368/2013 nu a fost modificat si art. 16 din Legea nr. 165/2013 potrivit caruia „Cererile de restituire care nu pot fi solutionate prin restituire in natura la nivelul entitatilor investite de lege se solutioneaza prin acordarea de masuri compensatorii sub forma de puncte, care se determina potrivit art. 21 alin. (6) si alin. (7)” din lege.

Se observa, insa, ca aceasta prevedere - necorelata cu dispozitiile art. 2 alin.

2.  modificat, mai sus mentionate - nu este de natura a atrage impiedicarea reclamantului la accesul la masuri compensatorii cu bunuri in echivalent.

Astfel, ea ar lasa fara continut legea de modificare si ar contraveni unuia dintre scopurile in care a fost adoptata (posibilitatea acoperirii prejudiciului inclusiv prin compensare cu bunuri, nu doar prin puncte). Eventual, norma ar fi incidenta (cata vreme se refera la cererile ce „nu pot fi solutionate prin restituire in natura la nivelul entitatilor investite de lege”) in etapa administrativa de solutionare a notificarilor formulate in baza Legii nr. 10/2001 si nu in faza judiciara, cata vreme instanta de judecata nu se regaseste in enumerarea limitativa din art. 3 pct. 4 lit. a) - g) din Legea nr. 165/2013 unde este definita notiunea de „entitate investita de lege”.

Pentru aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. (1), alin. (2), alin.

3. C. pr. civ., art. 305 C. pr. civ., instanta a admis recursul, a casat sentinta recurata si a trimis cauza la Tribunalul Timis spre rejudecare, conform considerentelor mai sus-aratate.