Liberarea provizorie sub control judiciar. Analiza temeiniciei cererii in raport de dispozitiile cuprinse in art.160

²

alin.2 Cod proc. pen., cu referire la art. 136 alin.1 din acelasi cod.

 

Cod proc. pen., art. 160

²

, art. 136 alin. 1

              
         
            

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 505 din 8 aprilie 2013.

Prin Incheierea de sedinta din 5 aprilie 2013 data de Tribunalul Dambovita in dosarul nr. 2509/120/2013 a fost admisa cererea formulata de inculpatul S.A. si in temeiul disp. art. 160

^8a

alin. 2 Cod proc. penala, s-a dispus punerea in libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.41/U/19.02.2013 emis de aceiasi instanta in dosarul nr. 1867/120/2013, daca nu este retinut sau arestat in alta cauza.

Prin aceeasi incheiere, s-a dispus ca pe timpul liberarii provizorii inculpatul sa se supuna obligatiilor prev. de art. 160

²

alin. 3 Cod  proc. penala precum si celei cuprinse in art. 160

²

alin. 3

¹

lit. c) din acelasi cod, atragandu-i-se atentia, in conformitate cu art. 160

²

alin. 3

²

Cod proc. penala, ca in caz de incalcare cu rea-credinta a obligatilor care ii revin se va lua fata de el masura arestarii preventive.

Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut pe baza actelor si lucrarilor cauzei, urmatoarele:

Prin cererea formulata la data de 22 martie 2013, avocat D.D. a solicitat punerea in libertate sub control judiciar a inculpatului S.A.
,
cercetat pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata prev. de art.208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a), g) si alin. 3 lit. a) Cod penal, cu aplic. art. 41-42 din Codul penal, in prezent aflat in Centrul de Retinere si Arest Preventiv din cadrul I.P.J. Dambovita.

In motivarea cererii s-a sustinut ca inculpatul indeplineste conditiile prev. de art.160

²

Cod proc. penala, intrucat faptele retinute in sarcina sa sunt sanctionate cu pedeapsa inchisorii care nu depaseste 18 ani, neexistand, pe de alta parte, date din care sa rezulte ca ar fi incercat sa savarseasca alte infractiuni sau sa zadarniceasca aflarea adevarului.

De asemenea, s-a subliniat ca liberarea provizorie sub control judiciar se acorda intotdeauna, mai putin in urmatoarele trei situatii : in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a fi impiedicat inculpatul sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului, prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea sau distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.

Cu privire la prima situatie, aparatorul inculpatului a sustinut ca nu exista date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca alte infractiuni, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, neexistand nici posibilitatea de a savarsi infractiuni similare, intrucat din data de 30.08.2012 nu mai este incadrat la SC LR SRL, dar nu ca urmare a vreunei fapte comise in dauna societatii, ci a reorganizarii firmei.

Inculpatul nu are cum sa influenteze martorii in cauza si nici nu doreste sa zadarniceasca aflarea adevarului, intrucat adevarul ii profita lui, nu poate influenta expertii sau martorii si nici partile, deoarece nu ii cunoaste, iar instanta, prin admiterea cererii de liberare sub control judiciar, poate sa-i  interzica sa se apropie de orice persoana care are legatura cu cauza.

Mai mult, s-a sustinut ca arestarea preventiva a inculpatului a fost dispusa in temeiul disp. art.148 alin.1 lit.f) Cod proc. penala si nicidecum, in baza art.148 alin.1 lit.b) Cod proc. penala, pentru a se putea sustine ca ar incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului si sa influenteze partile, martorii sau expertii.

In acelasi timp, se precizeaza ca nu are cum sa distruga mijloacele de proba sau sa le altereze, deoarece acestea sunt deja conservate la dosarul cauzei, sub forma inregistrarilor audio, a fotografiilor si a altor acte materiale.  

Se invoca si egalitatea de tratament juridic, intrucat cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de catre ceilalti inculpati cercetati in acelasi dosar de urmarire penala pentru fapte similare, au fost admise, iar acestia au fost pusi in libertate.

Totodata, aparatorul inculpatului a apreciat ca lasarea inculpatului in libertate nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica, aspect confirmat si prin adresa A  P bl., unde domiciliaza inculpatul, atasata la dosarul cauzei si ca admiterea cererii este necesara si din cauza problemelor de sanatate cu care se confrunta.

Au fost anexate cererii, in xerocopie, nota de lichidare nr.11857/30.08.2012, emisa de SC L R SRL, adresa A P a bl.... Bucuresti, decizia nr.568/30.07.2012 de desfacere a contractului individual de munca a inculpatului S A, adresa SC L R SRL catre Agentia Municipala de Ocupare a Fortei de Munca sector 4 Bucuresti, biletul de iesire din spital, scrisoarea medicala, doua buletine de analiza medicala emise pe numele inculpatului, precum si adeverinta nr.11962/30.08.2012, emisa de catre SC L R SRL.  

In conformitate cu dispozitiile art. 160

⁷

alin.2 Cod proc. penala, inculpatul si-a insusit cererea formulata de catre aparatorul ales in numele sau, declaratia in acest sens fiind consemnata pe cererea cuprinzand si mentiunea cunoasterii dispozitiilor art. 160

¹⁰

Cod proc. penala privitoare la cazurile de revocare a liberarii provizorii.

Tribunalul a pus in discutie la termenul din data de 5.04.2013 admisibilitatea in principiu a cererii, in conformitate cu dispozitiile art.160

⁸

alin.1 Cod procedura penala.

Dupa luarea concluziilor aparatorului inculpatului si procurorului de sedinta, tribunalul a admis in principiu cererea, constatand ca aceasta indeplineste conditiile de forma prev. de dispozitiile art. 160

⁶

alin.2 Cod penal si pe cele prev. de dispozitiile art.160

²

alin.1 Cod procedura penala  - infractiunea prev. de dispozitiile art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.a) si g) si alin.3 lit.a) Cod penal, pentru care se efectueaza cercetari impotriva inculpatului, fiind prevazuta cu pedeapsa inchisorii de la 4 ani la 18 ani.

Fiind ascultat, in conformitate cu dispozitiile art. 160

^8a

alin.1 Cod procedura penala, inculpatul a declarat ca prin punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar nu se creeaza nici un fel de pericol pentru ordinea publica, cu atat mai mult cu cat nu are antecedente penale, ca nu a comis infractiunea de savarsirea careia este acuzat, cu mentiunea ca nu poate fi vorba despre sustragerea vreunei cantitati de motorina, atata timp cat societatea la care a fost angajat nu i-a imputat comiterea vreunei fapte penale.  

In urma examinarii actelor si lucrarilor dosarului nr. 632/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita, prima instanta a apreciat ca cererea formulata de  inculpatul S.A. este intemeiata si a fost admisa, retinandu-se urmatoarele:

Inculpatul S.A., sofer la S.C. L SA, este acuzat ca a sustras in mod repetat produse petroliere de tip kerosen, motorine, benzine, CTL (combustibil termic lichid) si produse intermediare de la rafinariile Sc L SA sau depozitele acestei societati, fie de la destinatarii acestor produse pe care le transporta cu autoutilitara cisterna inmatriculata sub nr. ........... si cap tractor cu nr. ..............., pe care ulterior le-a vandut sub pretul de referinta mai multor beneficiari, respectiv inculpatilor C.I., C. G. si C.D.A.

S-a retinut ca prin incheierea nr.13/18.02.2013 pronuntata de catre Tribunalul Dambovita in dosarul nr.1867/120/2013 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului in temeiul art.148 alin.1 lit.f) Cod proc. penala pentru o perioada de 29 de zile, de la 19.02.2013 pana la 19.02.2013 iar ulterior, prin incheierea nr.8 pronuntata de catre Tribunalul Dambovita la data de 14.03.2013 arestarea preventiva a inculpatului a fost prelungita pentru 30 de zile, recursul sau fiind respins ca nefondat prin incheierea pronuntata de catre Curtea de Apel Ploiesti la data de 18.03.2013.

S-a motivat ca din modul de reglementare a liberarii provizorii sub control judiciar prin dispozitiile cuprinse in art.160

²

alin.1 Cod proc. penala rezulta ca acordarea acesteia este o facultate a instantei, care are datoria sa cerceteze in concret, daca exista sau nu in cauza datele la care fac trimitere dispozitiile art.160

²

alin.2 Cod procedura penala, in situatia in care ele se contureaza beneficiul liberarii provizorii neputand fi recunoscut in favoarea titularului cererii.

Instantei investita cu solutionarea unei astfel de cereri ii incumba obligatia de a evalua daca scopul prevazut de dispozitiile art.136 alin.1 Cod procedura penala – necesitatea asigurarii bunei desfasurari a procesului penal si impiedicarea inculpatului de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata, poate fi realizat si prin liberarea sa provizorie sub control judiciar, in sensul dispozitiilor art.136 alin.2 Cod procedura penala.

In acelasi timp, s-a motivat ca in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, au fost identificate patru situatii, in prezenta carora, instantele nationale chemate sa se pronunte in legatura cu liberarea provizorie a unui inculpat, sunt indreptatite sa respinga aceste cereri : riscul ca acuzatul sa nu se prezinte la proces;  riscul ca in cazul liberarii el sa incerce sa impiedice desfasurarea procesului sau sa comita alte infractiuni, ori riscul sa tulbure ordinea publica.

S-a observat in acelasi timp ca prin dispozitiile cuprinse in art.160

²

Cod proc. penala, legiuitorul nu a conditionat admiterea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, de trecerea unei anumite perioade de timp de detentie preventiva, esential fiind ca cel care o promoveaza sa indeplineasca cumulativ cerintele textului invocat.

In egala masura s-a retinut ca in conformitate cu dispozitiile art.5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, o persoana impotriva careia au fost formulate acuzatii penale poate fi liberata in cursul procesului, conditionat de existenta unor garantii ca aceasta se va prezenta la proces.

Cererea inculpatului S.A. a fost examinata din perspectiva dispozitiilor Conventiei invocate, a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului dar si a dispozitiilor cuprinse in art.160

²

si urm. Cod proc. penala si a dispozitiilor Deciziei nr.17/2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii.

Tribunalul a constatat ca in cauza in care inculpatul S. A. este cercetat pentru comiterea infractiunii de furt calificat nu au fost decelate date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca alte infractiuni sau ca el va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.

Inculpatul nu are antecedente penale, initial a recunoscut savarsirea faptei de care este acuzat si a colaborat cu organele de ancheta, chiar daca in fata instantei investita cu solutionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, a revenit asupra acelor declaratii.

Nu a fost ignorat de tribunal nici faptul ca in perioada in care s-a aflat in detentie preventiva pana la momentul analizarii cererii de fata (aproximativ 7 saptamani) inculpatul a putut sa reflecteze la implicatiile faptei sale si sa constientizeze consecintele pe care ea le-a produs, fiind create premisele unor noi raportari la normele legii penale si la regulile de convietuire sociala.

De asemenea, s-a motivat ca in cauza nu au fost conturate date care sa poata fi verificate, din care sa reiasa ca odata pus in libertate supravegheata inculpatul si-ar relua actiunile ilicite, mai ales ca s-ar expune sanctiunii revocarii liberarii, asa dupa cum prevad dispozitiile art.160

¹⁰

alin.1 lit. b) Cod proc. penala si nici temeiuri de a se crede ca buna desfasurare a procesului nu se poate asigura decat prin mentinerea acestuia in detentie provizorie.

Nu au fost luate in calcul suspiciunile de ordin general care pot plana asupra oricarei persoane potrivit carora inculpatul ar putea influenta desfasurarea procedurilor constatand ca elemente concrete in acest sens nu exista in cauza.

Nu se poate vorbi nici despre distrugerea sau alterarea unor mijloace de proba, toate cele administrate in cauza aflandu-se in custodia si sub paza organului de urmarire penala, neexistand nici un argument care sa fundamenteze ideea zadarnicirii aflarii adevarului de catre inculpat, ancheta aflandu-se intr-un stadiu in care nu mai poate fi influentata, instrumentarea ei depasind fazele in care detentia provizorie era legitimata.

A motivat tribunalul ca desi nu se contesta gravitatea faptei de care inculpatul este acuzat si complexitatea cauzei in care este cercetat un numar mare de persoane, dupa mai mult de sapte saptamani de arest preventiv nu se mai poate sustine ca detentia provizorie a acestuia mai este proportionala cu elementele amintite si justificata de motive suficiente si pertinente iar reactia negativa a cetatenilor si pericolul pentru ordinea publica pe care lasarea lui in libertate l-ar mai prezenta, diminuandu-se intr-o masura care face posibila liberarea sa provizorie sub control judiciar.

De altfel, s-a aratat ca in Decizia nr.17/2011, se vorbeste chiar si despre situatia mentinerii temeiurilor care au determinat arestarea preventiva, esential fiind ca punerea in libertate provizorie a unui inculpat sa nu afecteze buna desfasurare a procesului.

In opinia tribunalului, nu exista riscuri concrete ca odata pus in libertate provizorie sub control judiciar, inculpatul ar tulbura ordinea publica sau ar amplifica anumite stari de tensiune, care nu au fost dovedite, pentru admiterea cererii pledand si circumstantele personale ale acestuia.

Totodata, s-a retinut ca potrivit practicii judiciare in materie, dupa trecerea unei perioade de timp, detentia preventiva nu mai poate fi mentinuta exclusiv pe baza naturii si gravitatii infractiunii comise si a impactului pe care aceasta l-a creat in comunitate.

Drept urmare, s-a concluzionat ca la acest moment al procesului, imperativul prevazut de dispozitiile art.136 alin.1 Cod penal poate fi asigurat si prin liberarea provizorie a inculpatului sub control judiciar, motiv pentru care in baza disp. art.160

^8a

alin.2 Cod proc. penala, tribunalul a admis cererea, a dispus punerea inculpatului in libertate si a impus acestuia respectarea obligatiilor prev. de disp. art.160

³

alin.1 Cod proc. penala, pentru a se asigura prezentarea in fata organelor de ancheta si revizuirea conduitei acestuia.

 Impotriva Incheierii din 5 aprilie 2013 a declarat recurs, in termen legal, Parchetul de pe langa Tribunalul Dambovita care a criticat hotararea primei instante de nelegalitate pentru cazul de casare prev. de art. 385

⁹

pct. 17 teza a II-a Cod proc. penala, constand in gresita aplicare a legii.

In motivarea recursului, conform art.385

¹⁰

alin. 1 si 2 Cod proc. penala, s-a sustinut ca potrivit disp. art. 160

²

alin. 2 Cod proc. penala, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.

De asemenea, invocandu-se Decizia nr. 17 din 17 octombrie 2011 pronuntata in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a sustinut ca in cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, in cazul in care constata ca temeiurile ce au determinat arestarea subzista, verifica in ce masura buna desfasurare a procesului penal este sau nu impiedicata de punerea in libertate provizorie, luand in considerare datele concrete ale cauzei, respectiv gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publica, demonstrat prin probe, impactul social al faptei, limitele de pedeapsa, durata arestului, persoana inculpatului, varsta, antecedentele penale si sanatatea acestuia.

Se sustine ca instanta de fond a ignorat considerentele avute in vedere de instanta suprema prin Decizia nr. 17/2011 intrucat a ignorat conduita procesuala oscilanta a inculpatului, care, in declaratia data in fata instantei, nu a mai recunoscut participarea la activitatea infractionala.

Pe de alta parte, s-a invederat ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol social ce deriva din perioada mare de derulare a activitatii infractionale, transformarea acesteia intr-un mod de viata si intr-o sursa de venituri ilicite substantiale, implicarea in activitatea infractionala a unui numar foarte mare de persoane, unele neidentificate inca, precum si implicarea unor oameni ai legii si folosirea unui limbaj codificat in cadrul convorbirilor telefonice pentru a desemna tipul combustibilului livrat si cantitatile achizitionate, pentru ingreunarea descoperirii faptelor infractionale.

In final, s-a aratat ca desi inculpatul nu recunoaste comiterea infractiunii de furt calificat pentru care este cercetat la dosarul cauzei exista probe si indicii temeinice care dovedesc participatia sa la activitatea infractionala si prin urmare, detentia preventiva a acestuia este in acord cu dispozitia cuprinsa in art. 5 lit. c) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii si in rejudecare, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpat.

In combaterea motivelor de recurs intimatul-inculpat a depus inscrisuri, respectiv decizia nr. 568 din 30 iulie 2012 emisa de L R SRL, adresa aceleiasi societati comerciale catre Agentia Municipala de Ocupare a Fortei de Munca Sector 4 Bucuresti, nota de lichidare nr. ......... din 30 august 2012 emisa de asemenea de SC L R SRL, scrisoarea medicala eliberata de Spitalul Clinic Prof. Dr. Th. Burghele Bucuresti, bilet de iesire din spital a aceleiasi unitati spitalicesti, adeverinta nr. ......... din 30 august 2012 eliberata de SC LR SRL, caracterizare din partea  A P U2, str. ....., nr. ..., sector .. Bucuresti, buletine de analiza medicala, toate in copii simple.

Curtea, examinand Incheierea din 5 aprilie 2013, in raport de critica invocata, circumscrisa cazului de casare prev. de art. 385

⁹

pct.17

²

teza ultima Cod proc. penala, pe baza materialului probator administrat pana in prezent, a constatat ca aceasta este legala si temeinica sub toate aspectele iar recursul declarat de unitatea de parchet nu se justifica, retinand urmatoarele:

Intimatul - inculpat S. A. este cercetat in dosarul nr.632/P/2011 al Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat, in forma agravata si continuata prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), g) si alin. 3 lit. a) Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, constand in aceea ca, in calitate de sofer la SC L SA, a sustras, in repetate randuri, produse petroliere de tip kerosen, motorine, benzine, combustibil termic lichid si produse petroliere intermediare fie de la rafinariile sau depozitele acestei societati, fie de la destinatarii acestor produse, pe care le transporta cu autoutilitara cisterna inmatriculata sub nr. ........... si capul tractor cu nr. ............, pe care ulterior le-a vandut, sub pretul de referinta, mai multor beneficiari, respectiv inculpatilor C. I., C. G. si C. D.A.

Arestarea preventiva a inculpatului s-a dispus prin incheierea nr. 13 din 18 februarie 2013 pronuntata de Tribunalul Dambovita in dosarul nr.1867/120/2013,  pe o durata de 29 de zile, incepand cu data de 19 februarie 2013 pana la data de 19 martie 2013, retinandu-se incidenta disp. art. 148 alin. 1 lit. f) Cod proc. penala, respectiv existenta unor indicii temeinice in sensul impus de art. 143 combinat cu art. 68

¹

Cod proc. penala, din care a rezultat presupunerea rezonabila ca inculpatul ar putea fi autorul infractiunii pentru care a fost pusa in miscare actiunea penala, sanctionata cu pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani iar lasarea sa in libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.

Aceasta masura a fost ulterior prelungita de Curtea de Apel Ploiesti, care, prin incheierea din 18 martie 2013, a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Dambovita, a casat in parte incheierea nr. 8 din 14 martie 2013, prin care se dispusese inlocuirea masurii arestari preventive cu aceea a obligarii de a nu parasi tara, si a prelungit masura preventiva a arestarii pe o durata de 30 de zile, incepand cu 20 martie 2013 pana la 18 aprilie 2013, inclusiv.

Curtea a retinut ca in conformitate cu dispozitiile cuprinse in art. 136 alin. 2 Cod proc. penala, scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune.

De asemenea, potrivit art. 160

²

alin. 1 Cod proc. penala, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani.

Alineatul 2 al aceluiasi articol stipuleaza ca liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.

Examinand cererea de liberare provizorie sub control judiciar in raport de dispozitiile legale sus aratate si luand in considerare argumentele avute in vedere de instanta suprema la pronuntarea Deciziei in interesul legii nr. 17 din 17 octombrie 2011, s-a constatat ca prima instanta a pronuntat o solutie legala si temeinica, sub toate aspectele, dupa cum se va arata in continuare:

Asa cum s-a aratat anterior, inculpatul S.A. este cercetat pentru comiterea infractiunii de furt calificat in forma agravata si continuata prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a), g) si alin. 3 lit. a) Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, in privinta careia legiuitorul a prevazut pedeapsa inchisorii de la 4 la 18 ani, asa incat, din perspectiva disp. art.160

²

alin. 1 Cod proc. penala, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibila.

Pe de alta parte, contrar sustinerilor invocate de recurent, aceasta cerere este, pe fondul sau, intemeiata, asa cum in mod corect a retinut si tribunalul, intrucat desi temeiurile care au impus luarea celei mai severe masuri preventive subzista, in prezent, scopul procesului penal poate fi atins si prin cercetarea inculpatului in stare de libertate, prin impunerea obligatiilor prev. de art. 160

²

alin. 3 si respectiv, art. 160

²

alin. 3

¹

lit. c) Cod proc. penala, ce constituie garantii suficiente ca acesta nu se va sustrage de la urmarirea penala si nici nu va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului.

 Normele procesual penale anterior aratate ca si Decizia nr. 17/2011 impun instantei de judecata ca in cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sa verifice in ce masura buna desfasurare a procesului penal este sau nu impiedicata de punerea in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune si numai atunci cand constata incidenta vreuneia din situatiile aratate sub art. 160

²

alin. 2 Cod proc. penala, liberarea provizorie sub control judiciar nu va fi acordata.

In cauza insa, circumstantele legate de natura si gravitatea acuzatiei, impactul social al faptei asupra celorlalti membri ai comunitatii, durata preventiva a arestului si datele ce caracterizeaza persoana inculpatului, respectiv, lipsa antecedentelor penale, varsta dar si starea precara de sanatate, converg la concluzia, la care a ajuns si instanta de fond, ca liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului este, la acest moment, oportuna.

S-a motivat ca desi prin criticile aduse incheierii s-a sustinut ca instanta de fond a facut o aplicare gresita a legii, nu s-a indicat care sunt motivele pentru care liberarea provizorie sub control judiciar nu trebuie acordata pentru a fi incidente dispozitiile cuprinse in art. 160

²

alin. 2 Cod proc. penala si aceasta intrucat, in opinia instantei de control judiciar, astfel de date nu exista.

Din insasi acuzatia adusa inculpatului, rezulta, contrar sustinerilor recurentului, ca activitatea infractionala s-a desfasurat pe o perioada relativ redusa, ca numarul persoanelor carora inculpatul le-a instrainat diverse cantitati de carburant este de trei si toate din aceeasi familie, respectiv C. si prin urmare, nu poate fi vorba de un impact major asupra celorlalti membri ai comunitatii in cazul cercetarii acestuia in stare de libertate si nici de riscul denaturarii adevarului prin influentarea celorlalti inculpati din prezenta cauza, pe care, de altfel, nu ii cunoaste.

De asemenea, s-a sustinut ca activitatea infractionala a inculpatului a constituit un mod de viata si o sursa importanta de venituri insa la dosarul cauzei nu exista dovezi in acest sens, dimpotriva, din inscrisurile depuse de inculpat rezulta ca acesta a fost angajat cu contract de munca pe durata nedeterminata inca din 14 aprilie 2005 pana la data de 30 august 2012, cand s-a decis desfacerea contractului individual de munca, dar din motive neimputabile inculpatului ci ca urmare a desfiintarii postului ocupat de acesta.

 Mai mult, desi s-a pretins ca prin fapta sa, inculpatul ar fi produs o paguba societatii al carei angajat a fost, nota de lichidare nr. 11857 din 30 august 2012, eliberata de SC Lukoil Romania SRL face dovada ca la data incetarii raporturilor de munca, inculpatul nu avea nici-un fel de datorii catre aceasta societate.

Nici atitudinea procesuala de contestare a faptei si vinovatiei nu constituie temei pentru respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar dat fiind ca inculpatul de bucura de prezumtia de nevinovatie consacrata prin art. 23 alin.11 din Legea fundamentala si art. 5

²

Cod proc. penala si prin urmare, sarcina administrarii probelor revine, potrivit art. 2 si art. 65 alin.1 Cod proc. penala, organului de urmarire penala si respectiv, instantei, inculpatul avand insa dreptul sa conteste lipsa de temeinicie a acestora, conform art. 66 alin.2 din acelasi cod.

Pe de alta parte, inscrisurile depuse au facut dovada ca inculpatul S. A. a fost diagnosticat cu insuficienta renala, fiind internat in iunie 2011 la Spitalul Clinic Prof. Dr. Th. Burghele Bucuresti iar potrivit caracterizarii oferite de A P bloc .., str. ....., nr. ...., sector ...., Bucuresti, acesta se bucura de apreciere din partea vecinilor sai, asa incat, in evaluarea tuturor datelor ce tin de fapta si persoana inculpatului si tinand cont ca in cazul sau, nu exista date care sa impuna aplicarea disp. art. 160

²

alin.2 Cod proc. penala, in mod corect s-a stabilit ca procesul penal se poate desfasura in continuare si fara privarea de libertate a inculpatului, cererea formulata in temeiul disp. art. 160

²

Cod proc. penala, fiind nu numai admisibila ci si intemeiata.

Prin urmare, Curtea, constatand ca incheierea primei instante este legala si temeinica sub toate aspectele iar critica invocata de Parchetul de pe langa Tribunalul Dambovita nu se justifica, in temeiul disp. art. 385

¹⁵

pct. 1 lit. b) Cod proc. penala, a  respins recursul, ca nefondat.

                                     

( Judecator Ioana Nonea)