Liberare provizorie sub control judiciar. Conditii de admitere a cererii.

                                                                                                  

Cod procedura penala, art. 160

²

Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art. 14

 

Inexistenta unui acord de extradare intre doua state nu poate constitui singurul temei pentru mentinerea unui inculpat in stare de arest preventiv, daca celelalte conditii prevazute de lege pentru liberarea sa provizorie sub control judiciar sunt indeplinite, intrucat s-ar crea pentru acesta o situatie de discriminare pe criteriul nationalitatii.

                           

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 1144  din 30 august 2011.

 

Prin incheierea de sedinta din 25.08.2011 pronuntata de Tribunalul B, in baza art.160

^8a

alin.6 Cod procedura penala, a fost respinsa cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul DC.

Pentru a pronunta aceasta incheiere, instanta de fond a retinut ca inculpatul, cetatean al Republicii Moldova, a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv, pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 si art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. 2 lit. a din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 33 lit.a Cod penal.

Conform dispozitiilor art.160

²

alin.1 C.proc.pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani. Pentru infractiunile de care este acuzat inculpatul legea prevede pedeapsa inchisorii de maxim 15 ani, iar cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar indeplineste conditiile prevazute de art.160

⁶

alin.2 C.proc.pen, fiind astfel admisibila in principiu.

Conform dispozitiilor art.160

²

al. 2 C.proc.pen., liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art.136 alin. 2 C.proc.pen., scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cautiune, iar conform dispozitiilor art.136 alin.1 C.proc.pen., masurile preventive au ca scop asigurarea bunei desfasurari a procesului penal, precum si impiedicarea sustragerii invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei.

Astfel, pentru admiterea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, instanta de judecata trebuie sa constate nu numai indeplinirea conditiilor prevazute de dispozitiile art.160

²

si urmatoarele C.proc.pen., ci si aptitudinea concreta a acestei masuri de a asigura atingerea scopului masurilor preventive, respectiv buna desfasurare a procesului penal, precum si impiedicarea sustragerii inculpatului de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei.

Instanta de fond a mai retinut ca, potrivit jurisprudentei Curtii Europene, gravitatea pedepsei la care un acuzat se poate astepta in caz de condamnare poate fi considerata, in mod legitim, ca fiind de natura a-l incita sa fuga (Cauza Hesse c. Austriei – hotararea din 25 ianuarie 2007). Aceasta presupunere rezonabila, coroborata cu dispozitiilor art. 65 alin.1 din Legea nr. 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre Romania si Republica Moldova, privind asistenta juridica in materie civila si penala, conform carora partile contractante nu-si extradeaza propriii lor cetateni, indreptatesc instanta sa aprecieze la acest moment ca judecarea inculpatului in stare de libertate provizorie sub control judiciar nu este oportuna, intrucat, in cazul in care inculpatul, cetatean moldovean, ar reusi sa ajunga pe teritoriul Republicii Moldova, acesta nu ar mai putea fi extradat pentru executarea mandatului de arestare preventiva emis in urma revocarii liberarii provizorii sub control judiciar.

Pe de alta parte, raportat la considerentele incheierii de sedinta pronuntata la data de 09.08.2011 in dosarul nr. 4332/114/2011/a5, nici in prezent situatia locativa a inculpatului nu a fost clarificata, simpla declaratie autentificata a numitei CV de a pune la dispozitia inculpatului imobilul din B., strada …, nr.2, in lipsa incheierii unui contract de inchiriere apt de a conduce la stabilirea unei resedinte legale a inculpatului pe teritoriul Romaniei, nefiind suficienta pentru a se aprecia ca inculpatul are o locuinta stabila in sensul dispozitiilor art.160

²

alin. 3 lit. d C.proc.pen.

Noile inscrisuri depuse la dosar nu sunt de natura a schimba situatia de fapt din data de 09.08.2011, cand aparatorul ales al inculpatului s-a oferit sa-l gazduiasca pe inculpat la domiciliul sau, Curtea de Apel Ploiesti, la solutionarea recursului, mentinand ca legale si temeinice considerentele instantei conform carora in lipsa unei locuinte stabile a inculpatului instanta se afla in imposibilitate de a impune acestuia respectarea obligatiilor prevazute de art.160

²

alin. 3 lit. c si d C.proc.pen., cetatenia inculpatului si dispozitiile art. 65 alin.1 din Legea nr. 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre Romania si Republica Moldova facand ineficienta in aceste conditii aplicarea dispozitiilor art.160

¹⁰

alin.1 lit. b C.proc.pen.

In consecinta, desi in materia masurilor preventive nu exista autoritate de lucru judecat, de la data solutionarii penultimei cereri de liberare provizorie sub control judiciar (09.08.2011), nu au intervenit in cauza elemente noi de natura a conduce la concluzia ca prezenta cauza poate fi judecata pe fond cu inculpatul in stare de libertate provizorie sub control judiciar.

Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul DC, aratand, in esenta, ca solutia de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar este nelegala, intrucat cererea este admisibila, toate conditiile prevazute de lege fiind indeplinite.

De asemenea, inculpatul a facut dovada unei locuinte stabile pe raza localitatii B., respectiv cea din strada …, nr.2, judetul B., cu o declaratie notariala din partea nasilor de botez ai fiului sau, CV, cu domiciliul la aceeasi adresa, locuinta pe care aceasta din urma o va pune la dispozitia inculpatului.

A mai aratat ca imprejurarea ca intre Romania si Republica Moldova nu a fost semnat un tratat privind asistenta juridica in materie civila si penala nu poate impiedica admiterea cererii, avand in vedere ca a avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare si s-a prezentat de fiecare data cand a fost citat, chiar si telefonic, iar la dosar nu sunt date sau probe ca va incerca sa se sustraga cercetarii judecatoresti sau ca va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului, avand in vedere ca cercetarea a fost finalizata, martorii care urmeaza a fi audiati in cauza nu au legatura cu inculpatul, iar expertiza contabila nu il priveste pe acesta, ci pe cei cercetati pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala.

De asemenea, inculpatul nu are antecedente penale, este casatorit, are doi copii, sotia sa este grav bolnava, starea sa de sanatate fiind dovedita cu acte medicale.

Examinand incheierea atacata in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile invocate de recurent, dar si din oficiu potrivit art. 385

⁶

alin. 3 Cod procedura penala, Curtea a constatat ca recursul declarat este fondat.

Astfel, Curtea a retinut ca inculpatul recurent a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv, pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 si art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu referire la art. 270 alin. 2 lit. a din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si art. 33 lit. a Cod penal, retinandu-se ca in perioada iulie – decembrie 2009 s-a asociat cu inculpatii GR si GM in cadrul unei grupari infractionale organizate ce avea ca scop trecerea peste frontiera de stat a Romaniei, prin punctul de trecere Stanca Costesti, judetul Botosani, a unor insemnate cantitati de tigarete cu timbru de marcare al autoritatilor din Republica Moldova si Ucraina sau fara timbru de marcare corespunzator, in vederea comercializarii pe piata neagra din Romania.

In speta, fata de recurentul inculpat s-a constatat ca sunt indicii temeinice ca acesta a savarsit faptele imputate si prezinta pericol concret pentru ordinea publica, existand riscul de a se sustrage cercetarii, fiind cetatean strain.

Curtea a mai retinut, in acord cu argumentele tribunalului, ca in speta exista temeiurile ce au determinat arestarea preventiva a inculpatului recurent, insa a apreciat si ca cererea acestuia este intemeiata.

Astfel, Curtea a retinut ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.160

²

alin.1 si 2 Cod procedura penala, inculpatul nefiind cercetat pentru infractiuni pentru care legea penala sa prevada pedeapsa inchisorii mai mare de 18 ani, iar din actele si lucrarile dosarului nu rezulta date ca acesta ar incerca sa savarseasca alte infractiuni sau zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti ori prin distrugerea sau alterarea mijloacelor de proba, avand in vedere ca cercetarea judecatoreasca cu privire la acesta a fost finalizata, iar probele care urmeaza a mai fi administrate in cauza nu au legatura cu acest inculpat.

In ceea ce priveste inexistenta unui acord de extradare intre Romania si Republica Moldova, Curtea a apreciat ca aceasta situatie de fapt nu poate constitui un temei pentru mentinerea inculpatului in stare de arest preventiv, intrucat conditiile stabilite de lege pentru o asemenea masura se refera la alte aspecte, asa cum s-a aratat mai sus, respectiv existenta unor date din care sa rezulte necesitatea de a-l impiedica pe inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti ori prin distrugerea sau alterarea mijloacelor de proba. Or, mentinerea inculpatului in stare de arest preventiv numai pentru ca acesta are o alta cetatenie decat cea romana, desi celelalte conditii prevazute de lege sunt indeplinite, ar crea pentru acesta o situatie de discriminare pe criteriul nationalitatii, ceea ce este inadmisibil.

Totodata, inculpatul a depus la dosar acte din care rezulta ca afinul sau, respectiv nasa de botez a fiului sau D., CV, este de acord ca inculpatul sa locuiasca in imobilul proprietatea sa din B., strada …, nr.2, judetul B.

Prin urmare, Curtea a apreciat ca cererea inculpatului este intemeiata si, in temeiul art.385

¹⁵

pct.2 lit. d C.proc.pen., a admis recursul inculpatului DC, a casat incheierea atacata si, in baza art.160

^8a

alin.2 Cod procedura penala, a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar, impunandu-i acestuia sa respecte obligatiile prevazute de art.160

²

alin.3 si alin.3

¹

C.proc.pen. si atragandu-i atentia ca, in cazul incalcarii cu rea-credinta a acestor obligatii, se va lua masura arestarii preventive.

                                                                        

  (Judecator Lucian Craciunoiu)